Groparu facts

Va e frica de injectii?

Eram la hoţpital, îmi plimbam moşteniciosul prin salon şi discutam cu el despre brandul de ţară al Greciei. Nevastă-mea se conversa cu colega din rezervă, că tura asta am jucat şi cu rezervele.

Vine o soră medicală căreia nu apucasem să-i las vreo bancnotă: doamna Groparu, musai să vă fac injecţia nu ştiu care! Bine, zice doamna Groparu, bine.

Ca un periscop, sora medicală se întoarce la mine. Credeam că şi ea începe să guiţe că ce caut eu acolo, că ala e mediu steril, că să fac bine să-mi bag minţile-n cap şi să las beutura şi prostiile; dar, spre surprinderea mea, mă întreabă:

– Vă e frică de injecţii?
– Nu, zic eu, da’ de ce întrebaţi, ne jucăm de-a doctorul?
– Trebuie să îi fac o injecţie în burtică doamnei Groparu, şi să nu vi se facă rău şi să cădeţi cu copil cu tot pe jos.
– Nu, staţi liniştită, zic, mulţumesc că mi-aţi spus.

Şi apăi stau un pic, că îmi vine să zic ceva năpraznic, şi îmi dau seama că nu se prea cade; da’ io niciodată nu mi-am refuzat vreo tentaţie! Şi tot timpul le-am cedat, plenar, complet!

– Nu mi se face greaţă de la injecţii, domnişoară scumpă, că m-am obişnuit de la heroină! îi zic, cât se poate de serios.

30 lovituri, dă-i și tu!

Gata, la ora asta nu mai fumez

La ora asta beu bere Dorada – bere eftină, contrabandă din Tenerife, mai am două doze. Ţin să menţionez că în burlăcia mea infinită m-aş fi uitat cu scârbă la degetarele astea de 0.33 cu sirop de malţ, că fără halbă bavareză de un litru nu m-aş fi complicat, dar cică vremurile s-au schimbat, modificîndu-se.

Pe scurt: azi dimineaţă am devenit tătic de Andrei Luca Băzăvan (prietenii ştiu de ce), două nume de sfinţi şi unul de Antihrist. 4.1 kile, născut frumos, prin cezariană, nu ştiu câţi centimetri, că nu mi-o zis; mama e sănătoasă şi se recuperează degrabă, eventual face instrucţie cu infirmierele; copchilul plânje – că l-o văzut pe tac-su la faţă şi şi-o dat şi el seama, că doară nu-i prost. Mi-i o frică de mă şi nuş-ce-să-vă-zic-că-fac-pre-mine, dar voi supravieţui.  Mulţumesc pentru urările de bine şi pentru twituri şi mesaje şi comentarii şi telefoane şi gânduri frumoase, ca de obicei Groparu se simte ca ăla de zicea “it’s good to be the king!”

Ca să închei: înainte de interviul din EvZ, am dat un interviu la pentruclujeni.ro. Disponibil aici. În el nu mă bâlbâi mai mult ca de obicei, nici nu sunt mai coerent. Vă dau astea că nu se ştie când oi mai ajunge în faţa calculatorului, că sigur vrea fiu-meu să joace şah pe net împotriva calculatorului de la IBM care l-o făcut varză pe Kasparov sau pe Karpov sau pe Polihroniade, nu mai ştiu, şi profit de ocazie, ca un profitor nesimţit ce mă aflu. S-auzim de bine! Ne recitim cine ştie când.

Gata, plec să iau nişte Becksuri, pa!

Update: mulţumesc foarte frumos de urări şi felicitaţiuni, nu mă mai emoţionaţi atâta că iară simt nevoia de coniace!

118 lovituri, dă-i și tu!

Groparu.ro salveaza EvZ de la faliment!

Într-o seară, stăteam şi eu şi îmi număram nedumerit degetele de la picioare (îmi tot dădea cu virgulă), când îmi dă bip bunul meu amic Bobby Păunescu. Îl sun înapoi:

– Ce faci, Bobby, cum o fost în Euforie, în concediu?
– Bă, Gropare, lasă astea, că am o urjenţă mare şi numai tu mă poţi scoate, uite… fă-mi, bă, şi mie nişte trafic, bă, pe Evenimentul Zilei! Dă şi tu un link, ceva, acolo pe blog, că uite, mi-o venit factura mare la telefon şi deja-s în penalizări, pierd 12 euro de puncte Thank You, şi vreau să vând nişte reclamă la epilatoarele Braun!
– Bă…, îţi fac, bă, îţi fac. Da’ cum vrei? Pun banner? Link simplu? Vrei advertorial? Vrei să fac mijto de voi? Cum? Cum??? Zi-mi, Bobby, te implor, cum??!?!
– Păi uite cum facem, îţi trimit o fată, îţi va lua un interviu preponderent despre Daily Cotcodac, că tu nu prea mai prezinţi interes, uite, ai ajuns să faci bancuri de 2 lei cu Pamela Anderson, ce, eşti invidios că nu vei ajunge niciodată ca ea?

Cu alte cuvinte: Groparul a dat primul său interviu pentru un cotidian naţional zilnic. Scurtuţ, cu mici greşeli pe care le trecem cu vederea (printre ele numele meu scris aiurea), dar suficient cât să nască judecăţi de non-valoare de la unii cititori care au dormit azi-noapte fără zgarda anti-purici şi s-au trezit cu mâncărimi. În spiritul ideii blogosferice româneşti că “cine nu mă citeşte e proşti!”, vă invit să citiţi şi comentariile lor, unele chiar savuroase în inocenţa cu care etichetează ceva atâta de ne-etichetabil precum valoarea noastră, valoarea noastră!

24 lovituri, dă-i și tu!

Groparu isi trage Gropary Club

Groparu şi-a tras pajină de fan club pe Feizbuc: după cum puteti vedea, pe partea dreapta a site-ului Groparelui, pe care sunt sigur ca nu-l cititi decat pe sărite, a apărut un nou banner. Dacă daţi click pe banneru’ de Gropary Club, veţi fi trimişi direct în Cartea cu Feţe, unde puteţi vedea pozele cu Ţiganiadele de până acum (mai puţin Ţiganiada aia în care am rămas fără camera foto, că am făcut poze călare pe un cal şi am plecat fără să o mai recuperez de la peizan). Io de fiecare dată când le văd mă bufneşte râsu, şi fincă am vrut să le sui undeva am zis că hai să-mi fac şi pajină de fani – deşi habar nu am ce-oi face cu ea şi la ce-mi folosăşte, că nu am de gând să ajung prim-ministru şi să vă arăt că da, se poate şi mai rău decât cu Boc-sescu.

Aşa că, dacă vă place sau dacă urâţi petrecerile noastre bachice, vă invit cu drag să daţi un Like sau un Fuck you, too, buton care sper să îi fac pe feizbucari să-l implementeze, căci, nu-i aşa? Unii chiar merită un fachiu.

Şi ca să nu treacă ziulica fără să citiţi ceva cu adevărat util, vă recomandez ultimul julism, cel legat de boicotul produselor franţuzeşti, aşa cum este el, nu-i aşa, cerut de asociaţiile romilor adevăraţi, nu ale celor de ţigani wanna be, aşa cum suntem noi. Noi – care spre deosebire de ei nu cerem nimic, numai de beut.

14 lovituri, dă-i și tu!

In afara de durerea dintre coaste,

mă mai încearcă o înţepătură puternică în ceafă, care merge mână în mână cu un ţiuit puternic în urechi, ca şi cum instalaţia de sunet de la AC/DC face teste la mine în bostan. În lupta dintre capul meu şi tăblia patului, se pare că totuşi tăblia a fost mai rezistentă: smocurile de păr cu sânge închegat lipite de ea au rămas mărturie peste timp a bătăliilor feroce desfăşurate cu puţin timp în urmă. Cred că multă, multă vreme nu voi mai putea să mă întind în pat fără să mă apuce un tremur nervos, fără să-mi amintesc de cruzimea cu care am fost bătut măr şi de cum am cerşit îndurare.

Pe lângă capul aproape spart şi desfundat, o mână mi-a fost sucită brutal la spate, şi acum îmi atârnă inertă pe lângă corp. Urechea mi-e sfâşiată, buza de jos spartă, şi în dimineţile noroase scuip sânge cu vinişoare negre de la un pumn în esofag bine ţintit. Două degete de la picior mi-au fost muşcate, şi coapsa stângă zdrelită până la os. Când merg şchiopătând nu mă pot sprijini de perete, pentru că ambii umeri mi-au fost dizlocaţi, şi doar gândul că îmi folosesc braţele îmi provoacă dureri inimaginabile. Ochiul drept e roşu ca purpura, o nară îmi flutură în vânt, şi mă uit la lume ca Băsescu, cu ochii picior peste picior. Mă gândesc foarte, foarte serios să-mi tratez durerile de coloană cu morfină, dar sunt încă în căutarea unui medic care să mă rezolve, pls daţi mail dacă ştiţi aşa ceva.

Şi când te gândeşti că toate astea le-am păţit pentru că m-am prefăcut, în glumă, că le confisc nepoţilor ursul lor polar de jucărie…

32 lovituri, dă-i și tu!

Io is in conced!

Da, până luni seara, că or vinit nepoţii din Doiciland şi nu au pe cine bate la şah şi nu te supăra, frate, deci io o să cam trag chiulul româneşte. Julicăăă… intră, bă, şi pune şi tu un cucurigu, ceva, până nu mi se supără cetitorii şi pleacă pe alte saituri mai naşpa, gen Daily Cotdcodac!

Hai că ne recitim marţi, dacă mai pot ajunge la Cluj de durere de fluiere, că ăştia micii faultează la gioale fără milă, zici că-s neam cu mine, parol. Pa, mă duc să mă îmbăt cu grătare.

9 lovituri, dă-i și tu!

Groparu s-a cam insurat

E foarte mult de zis şi mai mult de scris, iar vreme nu prea am, că mă car în Tenerife să stau cu borta la suare şi să ascult manele la telefon pe plajă, să oripilez turişti nordici cu obraz subţire.Voi lipsi de la lansarea oficială a trupei Maya, din păcate, dar presimt că voi recupera io cu băjeţii!

Nunta a fost 110% tot ceea ce mi-am dorit vreodata – si credeti-mă că sunt foarte exigent la capitolul ăsta. Am făcut caterincă cât am putut de oricine, şi nimeni nu o putut să-mi zică nimic, că eram mire.

Ce pot zice acuma, ca e cam la final: I feel blessed. Muierea mea ruleaza fin (da, ştiu, aşa e la început!), si cu asa prieteni, naşi, colegi şi familie (i-am simţit şi pe cei care au absentat fizic că au fost acolo, cu noi) chiar simt ca nu mai prea am ce aşteptări să am de la viata – şi asta ma cam inervează, că io dacă nu-s nemulţumit nu pot scrie.

Multumesc tuturor celor care mi-au urat urări de bine pe SMS, Twitter, feizbuc, blog, telefon si faţă în faţă. Vă pup, dacă nu pică avionul în Atlantic ne recitim prin final de mai.

76 lovituri, dă-i și tu!