Groparu facts

Cum dezveţi copiii şi parlamentarii să-ţi mai arate fuck you

Iordache pare fix genul de vecin care alungă copiii din faţa geamului său nu pentru că-l deranjează zgomotul de minge bătută pe maidan (oricum are termopane cu 7 straturi, n-ar auzi nici măcar un motor de Concorde care exlodează pe scară), ci pentru că asta-l face pe el să se simtă viril şi important în bloc.

Acum un miliard de ani, după ce am picat la facultate ca nişte boşi, Groparu şi naşu-său Greuceanu (de care sigur vă e dor, dar e prea prins cu capitalismele româneşti ca să-mi mai furnizeze postări cumsecade, deşi orice ochi plânşi le e dor de aşa ceva) s-au văzut foarte şomeri şi foarte neangajabili, că milenialşii încă nu se inventaseră şi tot ce puteam spera era un job de vreo 20 mărci germane pe lună. Aveam, practic, de ales între a lucra în fabrică sau a preda engleză la grădiniţă. (more…)

12 lovituri, dă-i și tu!

Prejudecata întunecă judecata

Tocmai băgasem o pizza în metafizic și ne îndreptam spre mașină, prin Sibiul la ceas de seară. Eram doar eu cu nepoții și cu fiu-meu, cu restul de pizza sub braț și fruntea descrețită; că eram atâta de Zen, că i se umflase o venă la tâmpla lui Dalai Lama de ciudă și invidie și oftică (așa face Dalai ăsta uneori, se comportă ca o lamă).


I se citește gelozia-n ochi (sursă foto)

Și… pe lângă liceul Gheorghe Lazăr, numa’ ce aud:
– Domnu’, nu vă supărați…

Mă întorc – o pirandă cu fustele înfoiate ca la curcan! (more…)

11 lovituri, dă-i și tu!

Şi atunci le-am zis oamenilor: iată, bucăţi din mine, luaţi de vă înfruptaţi

Şi oamenilor li s-a făcut rău, căci unii bloggeri sunt pur şi simplu teribil de indigeşti şi fără de gust, zici că-s găluşte de broccoli.

Pentru mine, primăvara asta frumoasă a venit cu două binecuvântări!

1. Preţul cireşelor a scăzut sub Bitcoin.

2. M-am mai trezit şi eu la realitate; dureros, dar m-am trezit.

Mai exact, mi-am dat seama că

1. Sunt super plictisitor când sunt intervievat, sunt un fel de Vartan Arachelian, pentru cunoscători; (more…)

4 lovituri, dă-i și tu!

Probabil ultimul și cel mai vast interviu despre Usturoi

Pfuaaaay, Eftimie și TNR-ilor, nici nu știți ce aproape ați fost de-o mardeală și de-o babardeală! La doi microni distanță ați fost, pe bune.

Era prin 2013… Groparu își promova Usturoiul ca un apucat, cumpăra și vindea Bollywood-ul, ce mai!

Când, ce să vezi, pe Times New Roman apare articolul despre oferta de Black Friday la creditele de la cămătari.

În poza din articol, ce să vezi! Pe lângă clanul Cămătarilor, apare și actorul meu din film, Istvan Robert Kanalas, cel mai băiat rău din cinematografia românească!


Sursă foto: Internet Times New Roman. Istvan e cel mai din stânga (more…)

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

Și… am angajat mingea! La meciul U-Banca Transilvania – BC SCM Timișoara

Așadar, ajung aseară la Sala Sporturilor Horia Demian din Cluj la meciul U-Banca Transilvania – BC SCM Timișoara, da?

Și intru înăuntru printre câțiva jandarmi cât un mausoleu de mari, înarmați până-n dinți, care s-or uitat luuuung, lung la mine: probabil li se spusese să aibă grijă la bloggeri, că ăștia, când văd un pișcot, e gata, l-au arestat, #unițipișcotăm. (more…)

4 lovituri, dă-i și tu!

Fac angajări. La meciul de baschet U-Banca Transilvania – BC SCM Timișoara din seara asta

S-o ajuns bloggerul! S-o ajuns.

Într-un gest suprem de apreciere a peniței sale iscusite (mai ales când dă embed la filmulețe de youtube, că n-are chef de scris în ziua aia), a activității fulminante din industria cinematografică (zero premii câștigate! Zero) și a temei sale de blog care a rupt internetul în anul 2007, Groparu va face angajarea la meciul de baschet din seara dintre U-Banca Transilvania și BC SCM Timișoara. (more…)

9 lovituri, dă-i și tu!

10 ani de blogging

Primul articol pe care l-am scris deliberat pentru publicul web 2.0 a fost publicat pe Yahoo! 360° în 6 noiembrie 2006. Și numai scriind ”publicul web 2.0” îmi dau seama câtă vreme a trecut!

Câteva luni mai târziu, fix acum 10 ani, într-o noapte de 12 martie, am dat copy-paste tuturor articolelor scrise de mine pe defunctul Yahoo! 360° într-un template rudimentar de WordPress urcat pe proaspătul meu www.groparu.ro și așa a (re)început totul.

De atunci, în 10 ani de blog, c-a fost ploaie, ninsoare sau dormit pe canapea, am scris exact 3113 articole.


Și am pescuit vreo 100 10.000 de pești

Practic, am scris aproape câte un articol în fiecare noapte, vreme de 10 ani.

Vreo 3000 dintre ele cu zâmbetul pe buze.

Cu ce m-am ales după 10 ani de blog? Păi, m-am ales cu mai multe: prieteni, heitări, uneori și cu un psihic mai echilibrat, pentru că dacă tot scrii, apăi vocile se mai estompează.

Or mai picat și niște bănuți sau pișcoturi de blogger sau excursii de-ți lasă gura H2O (să vedeți voi numa’ ce vă bat la cap săptămâna asta cu vizita pe care am făcut-o în San Francisco!).

Când am putut, am mai ajutat pe ici, pe colo, pe câte un suflet.

Și am mai și dezamăgit. Ce să-i faci, nu sunt Sfântul Augustin, sunt doar un om (de fapt, nici măcar om, ci un blogger).

Am încercat să fiu moderat, să nu mă las târât în controverse sau în partizanate, pentru că aproape nimic din ce ne frământă astăzi nu va mai conta peste 10 zile sau 10 luni sau 10 ani.

Am încercat să păstrez un ton decent în postări.

Am încercat să fiu haios. Uneori (rareori) mi-a și ieșit.

Am încercat să răspund cât mai multor comentarii, dar asta chiar nu prea mi-a ieșit.

10 ani lungi, frumoși și grei. 10 ani de scris zilnic.

În fine, ce voiam să vă zic, dacă nu vă deranjez: cumpăr iPhone 7 de 64 sau de 128 Gb, ofer plata cheș, rog seriozitate.

23 lovituri, dă-i și tu!

Băi, Klaus, hai să-ți zic eu cum se face


Klaus, dă-i femeii Like-urile înapoi!

Eram prof la gimnaziu la cea mai dificilă clasă: a șaptea.

Și la cea mai dificilă oră: franceza. Cine naiba a avut vreodată, în viața asta, chef de ora de franceză?

Exact: nici ei. Și făceau, frate, tărăboi cât un reactor de Concorde.

Și, după mai multe episoade de ”Taceți!” (pronunțat exact așa), profu’ se hotărăște să bage glumele-n buzunar:
– Scoateți o foaie de hârtie.
– HAAAAI, DOM’ PROFESOR…
– Executarea.

Și apoi profu’ le dă extemporal din exact lecția pe care o preda la ora aia, pe sistemul că ”dacă faceți gălăgie, înseamnă că știți lecția!”

Ce a urmat, nu trebuie să fii Mama Omida ca să ghicești: ploaie de 2 și de 3.

La profu-n caiețel.

Piticii mai aveau puțin și-l linșau pe prof, iar profu’ le râdea în nas.

La un moment dat, unul dintre ei are ideea genială: FACEM GREVĂ. (more…)

9 lovituri, dă-i și tu!