Anul trecut, prin aprilie, am plecat într-o excursie în spaţiul Schengen: ca românii. Acolo, ne-am cumpărat haine aşa, cu furie: ca românii; avantaj nievasta, care se află încă din noaptea nunţii într-o cruciadă continuă împotriva preţioaselor mele haine mele din liceu,

1. Era o iarnă friguroasă de-ţi picau dinţii pe jos, fără regrete. Era chiar iarna primăverii 2012.

Mai vorbiţi şi voi naşpa pe la conferinţe, mă, că io am obosit să vă arăt cum să te bâlbâi, să înghiţi litere şi chiar cuvinte şi cum să te laşi pradă emoţiilor fără speranţă.

Da, mă, chiar, filmul acesta, îl mai ţineţi minte? Iaca, vă prezint the making of.

Weekendul ăsta l-am mai însurat pe unu’. Cel mai vechi prieten al meu (suntem prieteni din grădiniţă).

Dacă zeii vor să doboare un om, prima dată îi iau minţile; apoi îi dau herpes.

Dacă trăiţi în România, nu aveţi cum să scăpaţi de ei de sărbători: colindători, urători, sorcovişti şi alte naţionalităţi.

Deci postarea asta am vrut să v-o scriu ieri, dar Gropărelul mi-a ascuns mouse-ul meu (wireless, primit de la colegi de ziua mea) într-una din cele trei cutii de jucării ale sale, şi nu m-am putut apuca să răscolesc pe acolo pentru că îl trezeam şi apoi făcea numa’ “UAAAAAAA, UAAAAAAAA, UAAAAA” până la 3 [...]