Gropărel

Tătic level: upgraded

Vă las să ghiciți cine o zbierat asta la mine:
– Dormi tu cu fiu-tău! Că toată noaptea îmi dă picioare-n burtă!

Înainte să puneți mâna pe pietre și să dați cu sete de parc-aș fi Codrin Ștefănescu zâmbind tâmp la protestatarii din Sibiu, țin să vă aduc la cunoștință faptul că pur și simplu nu mă interesează teoriile revoluționare de paleo-parenting, care spun că
– copilul trebuie să doarmă-n camera lui cu orice preț,
pentru că
– trebuie să fie independent
și alte chestii pe care vă rog să le băgați autorilor de cărți de parenting acolo unde acționează ColonHelp: dacă eu vreau să dorm cu fiu-meu în pat, apăi dorm cu el în pat, dom’ne!

Și dacă vrea să mă facă bidiviul lui spațial, apăi asta e, nu trebe să-i spuneți că-s mârțoagă

Și… mai e ceva: abia în somn pot și eu să-l pișc ușor de obraji și să-l mușc de urechiușe, altfel nu stă deloc, sunt băiat mare, ce-s cu prostiile și sentimentalismele astea, dați-mi să gust ardei iute, poate acum îmi place.

Plus că nievasta vrea să dormim împreună, și aici nu mai avem ce negocia.

Mno, altceva doream pentru ca să vă comunic; și anume faptul că azi-noapte, în timp ce dormeam cu el, ăsta micu’ s-o întors de-a curmezișul patului, că așa e el, trebuie să facă totul invers, și cu copituțele mă tot bușea în burdihan și-n fildeși, ca un fotbalist la antrenament.

Fiind însurat de vreo patru veșnicii plus un eon cu actuala mea nevastă, nu am absolut nici un fel de problemă cu violența fizică, că omul se adaptează, insh’Allah; dar nu am putut să nu observ, în întuneric, cum Gropărelul, aflat la un metru de mine, se dezvelise complet, și mai era și cu pijamaua suflecată, expus elementelor.

Și aici mi-a venit inspirația de tătic profesionist; căci puteam să mă trezesc de-a binelea, să mut 20-30 de kile de copil prin pat, să-mi rup spatele, să-l învelesc, să-i trag pijămăluca peste spate…, el să se mute în altă parte, eu iar să-l târăsc înapoi unde trebuie să stea… ce mai, la cât de îndemânatic sunt, asta ar fi durat cel puțin 36 minute.

În schimb, cu un ochi închis de somn, în puterea nopții, pur și simplu am prins un colț de plapumă, l-am învârtit în aer ca pe un lasso și l-am aruncat exact precis pe spatele copilului, care n-o simțit nimic și o dormit mai departe.

Ca un lunetist. Nu știu cum, că am repetat experimentul în condiții de laborator și nu l-am putut replica.

Mno! Cowboy mă fac, să moară Jackie de nu. Cowboy sau gaucho, nu-s încă foarte sigur.

3 lovituri, dă-i și tu!

Femeia din tine, femeia din mine

Eram la săniuș cu Gropărelu’, ne dădeam cu sania, chiuiam și ne distram: săracul Putin, după ce o dat cu arma meteorologică în noi cred că plângea în hohote văzând ce distracție pe rumunski ăștia, cyka blyat.

Vladimir nu poate ierta când oamenii lui mi-au dat poloniu într-o telecabină, dar băusem pălincă înainte și când am râgâit i-am ucis agenții

La un moment dat, fiu-meu meu dispare din peisaj să se bulgărească cu niște fete de 18 ani, iar eu eram relaxat, pentru că știam că orice hoț de copii care ar pune mâna pe el mi-l va aduce înapoi în 3 minute, ia-ți-l, bă, nici nu l-am răpit bine și deja mi-o cerut ceva dulce, nu ți-i rușine să-i dai atâtea dulciuri la copilul ăsta, mă ruinez în ritmul ăsta, și pun pariu că ești și zgârcit din ăla care nu plătește răscumpărare.

În fine, după 10 minute îl văd că vine în grabă la mine:
– Da, tati.
– Ce da?
– Păi m-ai chemat.
– Eu nu te-am chemat.
– Nu?
– Nu.
– Hmmm, zice el, ciudat, că am auzit o voce subțire că m-o strigat pe nume și am venit.

Stau un pic și cumpănesc:
– Măi copile, eu am voce subțire???
– Da! Mai ales când intri în magazine și le saluți pe doamnele alea, ai voce foarte subțire. Parcă ești femeie.

No spuneți și voi, că eu am rămas fără glas când mi-o zis. Fără glasul meu subțire, parcă sunt femeie.

15 lovituri, dă-i și tu!

Vine o vreme

Știți treaba aia cu ”într-o bună zi, părinții te-au dat jos din brațe și de atunci nu te-au mai ridicat niciodată la piept”?

Mno, vine o vreme când îți lași copilul la școală și de atunci nu se va mai întoarce niciodată de trei ori ca să te mai salute încă o dată și încă o dată.

5 lovituri, dă-i și tu!

Micul campion şi taică-su nevrednic

Weekend-ul care a trecut mi-am dus ficiorul, la insistenţele nievestei, la două crossuri. Pentru că toată ziua îmi zburdă prin casă, mai ales când îl pun la teme sau când trebuie să-l îmbrăcăm – dar mai ales când trebuie pus la nani, atunci găseşte în el energii nebănuite, şi am zis că de ce nu.

(de fapt, sperăm să câştige bani din alergări, ca să-l putem exploata fără milă, că doară de-aia l-am făcut, nu?)

Primul cross: Făget Tour, alergare cu familia, adică cu tati de Gropărel, adică eu. Care tati şi-a dezvoltat o amorţeală plenară prin toate membrele sale de sedentar şi ar fi peferat să fie lăsat să doarmă sâmbătă până după prânz, dar cei cu copii ştiu cât de imposibil e asta, ce s-o mai dăm cotită.

Şi… am ajuns în Făget, costumaţi în îmbrăcăminte de alergare, de zici că urma să rupem tot.


Groparu e fix în mijlocul pozei, îşi troznea încheieturile, iar fiu-su se prefăcea că se încălzeşte (more…)

7 lovituri, dă-i și tu!

Azi e ziua micului pescar

Tocmai venisem din Deltă, alungasem un pic din oboseală și pornisem către ultima etapă a săptămânii – o vizită la socri, că venise cumnatul din Italiea.

La socri tocmai se săvârșeau zilele-orașului-cu-Alex-Velea, sau ceva – știți voi, momentul ăla din an când răcnesc pe scenă tot felul de macanaci, iar cineva din audiență îi enervează punându-le laserul în ochi, apoi ăia amenință de patru ori că se dau jos de pe scenă, dar nu pot, no, că or semnat contract.

Și, cu ocazia zilelor, în jurul scenei sunt și tiribombe, tobogane și tot felul de alte prilejuri să-ți lași banii în vestul sălbatic al evaziunii fiscale, căci nimeni de la ANAF nu-i întreabă de sănătate; că-s ocupați să-ți pună ție poprire pe conturi pentru 11 lei neachitați în 2013. (more…)

14 lovituri, dă-i și tu!

Hai, copile, odată!

Dimineața, când ești în întârziere, e cel mai bun moment ca să-i arăți lui tati comorile adunate în ziua de dinainte.

– Tati, hai să-ți arăt ceva.
– Copile, hai că e târziu.
– Numa’ un pic, nu durează mult.
– Știu, dar iar întârziem.
– E o sămânță pe care am descoperit-o eu în curtea școlii ieri.
– Bun, dar poți să mi-o arăți pe drum.
– Nu, că uite, aici mai am patru castane…
– …hai să mergem…!
– …și o frunză, dar s-a rupt…
– Bun, pornim?
– …și uite aici, o bucată de frunza care s-a rupt…
– HAI, FICIOR…!
– …ți-am arătat ghinda? Uite ce ghindă!
– Coptile, plec fără tine, acum!
– …gata, am găsit-o! IA UITE CE SĂMÂNȚĂ MARE!!!! Dar… ioi, NUUUU…!!!
– Ce nu, mă băiete, ce nu?!?!?!?!
– Păi, uite, acuma miroase a buzunar.

Și mi-o înfige drept în nară.

3 lovituri, dă-i și tu!

Ultima zi de vacanță

S-o trezit nievasta prima, ca de obicei, i-o pus de mâncare la putoarea de bărba-su care dormea cu gura deschisă, și-o făcut cafeaua, s-o primenit pentru dimineață, s-o îmbrăcat pentru serviciu și apoi m-o trezit, suav, și pe mine:
– DA’ SCOALĂ ODATĂ, TU NU VEZI CÂT E ORA???

Mă execut fără să crâcnesc, să trăiți, să trăiți.
– Fii atent la mine-aci: eu plec, rămâi tu să-l pregătești pe Gropărelu’ pentru after school. Are hainele puse pe canapea, te descurci!

Mno, mă urnesc cu greu… mă duc la ficior, care dormea rășchirat pe pat ca un păianjen care hibernează…
– Hai, coptile, scoală.

Nimic.
– Hai, ficior, că tre’ să merem la after school! Să nu pierdem micul dejun.

Nimic.

Și tot așa, până când, într-un final, o făcut ochi.
– Hai să te-mbraci, îi zic.

Merge ca teleghidat în sufragerie, se lovește de mobile, începe (cu greu) să se îmbrace.
– Dă-mi tricoul să-l pun la spălat, zic.

În secunda aia s-o trezit, alert ca o nevăstuică:
– NUUU!!! Că dacă-l speli, nu mai miroase a mare.

Bietul băiat. Bietul, bietul băiat!

4 lovituri, dă-i și tu!