Eram pe balcon, cu colegii. Pauză de-o bârfă. – Bă, Dinţu, mersi că mi-ai reparat scaunu’! – Nu ţi l-am reparat, mă, ai apăsat tu clapeta aia aiurea şi nu ai mai adus-o în poziţia iniţială! Era normal să se penduleze ca o puţulică erectă de măgar! – E, mă. – Da’ tu nu ştii [...]

Naşu-meu Greuceanu, când era tinerel, era un ficior cumsecade, mare iubitor de animale; o parte din această iubire a păstrat-o, că de-aia s-a hotărât să devină naşul meu de cununie, să vă şi zic cum s-a întâmplat: – Zi, bă Labiş, te bagi? Că n-am naşi defel, şi tre’ să mă-nsor cu fata asta! – [...]

- Bă, pot scrie despre asta pe blog?  E prea tare să râd singur! – Plm. Poţi, zice colegu’, ce mai contează. – Zi-mi ce nume să-ţi dau, să nu îţi dau numele adevărat. Zi-mi un nick, ceva. – Plm! N-am. – Zi, mă, un nick, ceva! – Zi-mi nick! Deci la noi la firmă [...]

1. Înmormântare. Tatăl naşului meu de cununie – Greuceanu, de! – este chemat să zică rugăciunea de început de pomană. Îşi drege vocea: “Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta.” Face o pauză. “Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, în numele Tatălui şi-al Fiului [...]

O soprană la Opera din Cluj avea un prunc de 7 ani. Pe care-l crescuse cum ştiuse ea mai bine, cu un simţ artistic exacerbat – drept urmare ieşise un băieţel cu mult bun simţ, ruşinos, cu aptitudini artistice, bun modelator în plastilină şi sfios ca o fată mare. Băiatul  acesta sfios şi ruşinos, spre [...]

Mă roagă colegul Mişu: bă, Gropare, hai cu mine să-mi iau maşina de la reparat de la service, din spate de la Tehnofrig! Hai, că merem cu Fordul, şi trebuie cineva să-mi conducă Fiatul, că io nu pot conduce două maşini. Bă! îi zic. Io ţi-o buşesc! Mă pui pe mine să trec de la [...]

- Merem la Roma cu Wizzairul! mă înfoi eu. – Ioai, ce ma bucur pentru voi! Noi merem în Paris. – Şi eu ma bucur pentru boi! (voi) *** – Scuze, nu pot scrie acum, e nebunie la noi la firmă, toţi or luat-o razna! – Nu-i bai. Sper sa treaca cat mai repede. – [...]

Rămânem la Italia, da? Vă reamintesc că un om, pre pronumele lui Groparu, ţine post în perioada asta. Credeţi-mă, nu îi e uşor: îi e mereu foame, nu are vlagă, e mereu irascibil, iar burta-i freamătă non stop, plină de metan; fincă Groparele numai ierburi mănâncă, şi voi să nu vă gândiţi că caii de [...]