Nu subestimaţi puterea Social Media

Sau a unui uragan numit Katrina. Pierzi ceva? Găseşti ceva? Scrie pe Social Media! Vă spun eu, nu ai nimic de pierdut. Acum vreo săptămână, onorata mea scumpă grijulie soţie perfectă venea agale către casă cu ăsta micu' în maşină. Trebuie să ştiţi că primăvara, de când s-a crăcănat ziua, au apărut noi obstacole logistice în viaţa părinţilor, şi anume că mai stai cu pruncul vreo două ceasuri afară înainte să-l bagi în casă când îl aduci de la grădiniţă. Fireşte, asta îţi mănâncă din timpul alocat gospodăriei (gătit, curăţat, spălat, Măruţă, certat soţul etc); dar părinţii nu precupeţesc nici un efort pentru a dezvolta armonios copilul şi pentru ca acesta să aibă suficientă vigoare să-i împingă pe scări cu putere, la bătrâneţe.…continue reading →

Două din Florești. Azi, a doua

Unde găseşti cei mai fraieribili oameni? Se dau următoarele opţiuni: - printre ăia săraci şi proşti? Nu, că ăia ştiu că-s proşti şi se feresc. - printre bogaţi şi proşti? Chiar dacă o regulă de aur a capitalismului este să nu laşi prostul să-şi ţină banii, chiar şi bogaţii proşti ştiu că sunt proşti şi nu dau nici ei drumul la lei. - printre inteligenţi? Eeeeei... aşa mai vii de-acasă!…continue reading →

Două din Florești. Azi, prima

Indiferent cât de slabi au fost primarii oricăror alte localități din patrie, trebuie să știți că recordul în materie a fost atins de doi extrem de îngrămădiți, unul fost, celălalt actual primar al frumosului Florești, unde adăstează familia gropărească: Ioachim Vancea și Horia Șulea. Gurile rele spun că nici unul nu a locuit efectiv în localitate, drept pentru i-a durut de cea mai mare comună din țară la fel de mult cât le-a păsat de salvarea bolovanilor de Nil de împădurire (ați auzit de cauza asta, nu? nici ei de Florești). Circulă zvonuri cum că se dădeau autorizații de construcții pe un cartuș de țigări; de când cu criza, a crescut și se mai cerea și o sticlă de whisky de 60 de lei de la Cora.…continue reading →

La un pas de-a deveni rasist

Era o zi de vară turbată, în care îţi simţi corpul mai unsuros ca o Scolopendra subspinipes. După ce fac slalom printre toţi BMW-iştii turbaţi din Floreşti, cea mai de fiţe comună din Gilău, după ce reuşesc să pierd ultimele tomate la magazin, să cumpăr bere caldă (aia rece se terminase) şi pâine de alaltăieri ca o lespede bună de pavat un drum roman, ajung cu nievasta şi moştenitorul din dotare în faţa blocului. Unde, colac peste pupăză, locul meu de parcare este ocupat.…continue reading →