Oricât am fi de tari, nu ne putem compara cu ruşii, atleţii în domeniul distileriilor; cu nordicii, care în loc de placentă au supt lichide cu multe cifre octanice înainte de simbolul % pe etichetă – da, chiar de la mamele lor; şi cu oricare altă naţie slavă, care dacă n-am avea efect de seră ăştia tot ne-ar consuma gheţarii, spargându-i în cubuleţe pentru paharele lor cu vodcă.

Vorbesc de orice naţie slavă – mai puţin polonejii. Pentru că trebuie să faci parte din liga amatorilor ca să ai nevoie de asemenea instalaţie în birt.

Repet: amatori, frate, amatori.

Mersi Porodică Elveţianul pentru poza asta făcută în frumosul oraş Cracovia, unde cică nu-i criză. Haaahaaahaaaaa!

Ceva ce se îngraşă la sâni, la burtă şi la fund, şi slăbeşte numai la sâni.

Ce e bărbatul?

Ceva ce se îngraşă numai la burtă, niciodată la puţă, şi de slăbit nu mai slăbeşte niciodată.

2. Stii,… mi-i lene sa ma apuc sa fac curatenie in bucatarie. Nu mai bine ne impacam si te intorci la cratitza, unde ti-i locu’?

3. No,… deci io am loat florile estea pe bani grei, poti macar sa imi achiti jumatate din pretz?

4. (beat, cu urme de ruj pe guler) M-am dus la 4 curve in 2 zile… degeaba, fara tine nu mi se mai scoala!

5. Daca nu te impaci cu mine, te bat si pe tine, şi pe mă-ta!

6. As vrea să te împaci cu mine, dar numai dacă mai primeşti moştenirea aia.

7. Acum că ne-am împăcat, vrei te rog sa NU-MI mai gatesti never ever?

8. Auzi tu! tu ştii că oricum sunt cea mai bună opţiune pentru segmentul tău de piaţă, nu?

9. Hai să ne împăcăm. Mi-e milă de tine de mă c pe mine.

10. (dupa impacare) Stii, florile is loate imprumut de la floraria din colţ, mi le dai sa le duc inapoi, ca la 8 se inchide?

Vedeţi că, în cazul femeilor, le puteţi mirosi şi cu gura.

Îi miroşi colţul buzelor, dar fără ca ea să fi comis sacrilegiul de a se fi rujat: trebuie să-ţi ofere mirosul buzelor ei. Mai vedeţi că buzele uscate au alt miros decât buzele umede. Aveţi de grijă!

Cu nările fremătânde, o mângâi uşor pe obraz cu nasul, şi absorbi cu delicateţe mirosul din porii ei care se deschid, rând pe rând, ca anemonele de mare, înfioraţi de atingere.

Ajungi la urechiuşă: aici vei zăbovi un timp, pentru că acolo se întâlnesc, ca într-un cuibar de adieri, mirosul spinării sale cu mirosul sânilor, între-sânilor, sfărcurilor, umerilor şi coatelor, şi se turbionează la infinit. Fură şi puţin miros din colţul ochilor ei, merită!

Cobori uşor pe gât în jos, urci din nou şi îi inspiri şi parfumul părului. Părul le miroase frumos – întotdeauna. Ea se va mormăi că în ziua aia nu s-a spălat pe cap; aşa fac ele.

Tâmplele – nu uitaţi tâmplele. Şi fruntea.

Obrajii.

Te întorci de unde ai plecat, cu sprâncenele o mângâi pe buze, iar cu nasul îi adulmeci curbura bărbiei.

O mângâi uşor pe antebraţe, să-i răscoleşti epiderma; apoi îţi freci prelung obrajii de ele, şi din ele sorbi mireasma nesfârşită.

Bicepşii – trebuie şi ei ronţăiţi uşor, cu buzele.

Degetul meu preferat de mirosit este degetul mic, care trebuie mirosit mai ales la încheietură, acolo unde se pliază.

Genunchii au şi ei aroma lor, şi vă recomand cu căldură gambele. O delicatesă.

Ai adulmecat aproape tot; dar ai păstrat ce e mai bun pentru final.

Buricul.

Da, buricul.

Zona zero.

Emană un miros cald, de fiinţă nepământeană, catifelat de parc-ar fi plin de polen. Tu, albină ce eşti, ai grijă cu respiraţia: ăstea se cam gâdilă, se pun pe chicotit şi strică tăt. Poţi evita asta mângâind-o cu nările şi pe toată burtica, în rotocoale flămânde, din când în când.

Sper că în timpul ăsta mâinile nu ţi-au stat blege prin buzunare; după ce i-ai fremătat corpul ca pe un aluat, miroase-ţi palmele, şi savurează.

Dragobeţilor, vă rog frumos să nu adormiţi la etapa asta.

- Tuuuu… te mănânc, tu!
- ???
- Te mănânc, tu… şi nu te mai cac!!!

Şi şi italienii ăia şi şi francejii care mai sunt cu ea.

O sa fie sindromu’ Stockholm pe invers!

Tot la Tiganiada, de frica unui retevei pe care il roteam amenintator deasupra capului ca Thor, zeul nordic al fuljerelor, cel mai Greucean si cel mai mititel dintre Tiganiazi s-au prabusit iremediabil peste cortul meu luat cu bani grei din Jermanica acum vreo 10 ani, cort care m-a servit cu credinta fara sa-mi fie deloc cald sau uscat in el in noptile la munte. La ora actuala, una din barele de sustinere din fibra de sticla e cam fracturata, si cand instalezi cortul parca arata spre cer (o sfasiat si folia exterioara) un deget acuzator, ca o aripa franta de pasare.

Stirile continua.

Acum 2 saptamani, cand vroiam sa ma duc sa imi iau bicicleta din pivnita ca sa trag o tura prin urbe, am descoperit cu stupefactie ca ole, ole, bicicleta nu mai e: mi s-a furat. Hotul nu a avut nici macar bunul simt sa imi lase un biletel cu “Mnoa,… multam fain de ţoaclă!” N-ai cu cine, dom’ne, niste tarani.

Mi s-au stricat intre timp si lumina in baie, si si bateria de la duş: acuma abia curge un creionaş de apă la care fac baie ca trupele romanesti in Afganistan, şi mai tre’ si sa ma barbieresc la veioza. Au, ce mai dor taieturile! Arat de parca vin de la un meci Steaua-Rapid imbracat cu tricou cu Dinamo.

Si daca intr-o vreme ma uitam la ceruri si ii ziceam la my best friend Dumnezău “da’ Tu numa’ atâta poti sa-mi faci???”, acuma tac si ma uit mai asa, intrebator si mai cu frica in sus, sa nu se gainateze in ochii mei ceva pterodactil pe care Dumnezau il inviaza numai si numai ca sa ma ingroape in baliga de pterodactil, finca bag sama ca El, in atotputernicia lui, se cam plictiseste si se amuza cu Groparu, atata numa ca mie deja nu mi se mai pare chiar asa de amuzant!!!

Deci, Doamne, ne potolim?

Deci celor care papati la restaurante chinezesti va recomand sa nu comandati pui Sichuan, macar o vreme: s-ar putea ca ce mancati sa nu fie pui.

Ba mai mult – s-ar putea ca nici macar sa nu fie carne de chinez, ci de coreean sau japonez, ca doara se stie ca europenii nu-s in stare sa faca diferenta intre asiaticii astia cu aceeasi pereche de ochi toti.

Vreau sa scot pe piatza o bere care sa fie anti-carie si anti-matreatza, 2 in 1, cer si ofer seriozitate, neserioasele sa se abtina!

La nevoie, agentia poate fi dublata cu o alta agentie de infieri fictive, in care un bebelash e inchiriat pentru un weekend pentru dus acasa, pentru anularea, de data aceasta, a frazei “Da’ voi cand faceti un copil?” – din partea acelorasi bunici, matusi si parinti.

Nush voua cum vi se pare ideea, da’ mie mi se pare la fel de mortala ca ideea ailanta a mea geniala, aia cu bordelu’ numa pentru mamelit (careia ii voi spune de acum “ideea de afaceri 1″), pentru care ambele idei mie mi se pare ca ar trebui sa se bata bancile sa-mi acorde finantare, si io sa le zic asa, nitel flegmatic:

IMI PARE RAU, DAR NU VA INCADRATI!!!!

Si in coioshenia lui, printre chestiile pe care le-o zis, o fost si faptul ca oamenii or inceput sa umble biped din cauza ca asa vedeau mai de departe vrun animal d-ala pe care noi il vedem numa prin Ice Age. Animalele elea cica s-ar fi servit la pauza de pranz cu câte un omulet crocant, da’ numai daca il luau prin surprindere, alfel oamenii faceau caca pe ei de frica, si deveneau si mai scarbosi la gust – afara numa daca erau femei tinerele, ca astea nush cum fac de au gust bun in orice conditii. Bun! Bun-bun!!!

Şi omu d-aia s-o ridicat ca o suricată lălâie pe picioarele lui bipede, ca sa vază cine il vrea în farfurie şi să poată fugi la mă-sa, la adăpost.

Şi o mai zis nenea documentaristu şi că oamenii or început să margă în două picioare din spate şi pentru că trăiau într-o zonă mlăştinoasă, şi dacă nu ridicau bostanu’ se cam inecau in apa aia cu pipi făcut de la omu’ care mergea dinaintea lor, in şir, că io ştiu că din instinct te pişi când intri in apă, că io aşa am făcut în toate piscinele în care am inotat, şi să ştiţi că e minciună că în Germania apa din bazin se colorează dacă te cam pişi pe ea, nu e adevarat.

Teoria Groparului asupra mersului biped:

- femeile s-or deprins să stea în două picioare ca să vadă mai bine când vinie beţivu’ dreq de la crâjmă, că azi e zi de salariu, şi lu ala micu ii trebe memorie la calc;
- ăla micu stă în două picioare ca să aibe mâinile libere să se apere dacă e vorba să şi le incaseze pentru faptele sale făcute de voie sau de nevoie;
- ăla marele, care vine clătinat acasă, are nevoie de labele din faţă libere ca să îşi bubuie şi nevasta, şi copilu, preventiv, sau pe drept, nu contează, că aici nu facem filozofie, terapia cuplului sau consiliere maritală; unde mai pui că o telecomandă e foarte greu de manipulat din patru labe, ca să nu mai vorbim de ce greu se bea o sticlă de bere numai cu dinţii, fără să te ajuţi de mâini!!!

As dori sa le multumesc prietenilor mei care mă strică pe mine care sunt un om extraordinar de cumsecade.

Femeia aceasta are nevoie de tandrete, de atentie, si de ajutor – pentru ca se zbate, sireaca, sa iasa la lumina. Ea este responsabila de latura mea mai sensibila – cum este cea lirica, care m-a ajutat sa descriu in coloraturi Rembrandtiene si Van Goghoase simfonia ciorbei de peste inghiţită ghiogâlţ ghiogâlţ când fusasem in Deltă. Uneori, această femeie prizniera in mine ma indeamna sa dau cu aspiratorul, sa imi cumpar hartie igienica verde ca sa se asorteze cu gresia si faianţa de la mine din baie, şi să mananc dietetic: iaurt si sana (medicamente esentiale ca sa astup stomacul indopat cu bere, inca furios dupa noaptea de ieri).

Femeia aceasta care ea, insasi, zace in mine, simte uneori nevoia de iubire; si atunci isi ia cat poate duce. Alteori este de o blandete iesita din comun, pentru ca ulterior sa rabufneasca urland la oricine i se pare ei ca i-a gresit. Prefera sa stea indelung in cadă, si uneori ar prefera sa mearga impreuna cu inca doua-trei gajici la baie – desi arareori ii iese figura. Se uita indelung la alte gajici, incercand sa descopere acel je ne sais quoi; alteori adulmeca cu nesaţ izul de gajica lasat de cate o reprezentanta a sexului frumos in urma ei, si recită în gând Minulescu si al lui voila pourquoi j’aimais Rosine (care cica, de fapt, era a lu’ Guerlain).

Femeia aceasta, dragii mei cititori, este o lezbianca fara speranta, si ma indeamna sa vreau sa dansez cu fiecare fomeie pe care o vede pe strada; si ma mai indeamna sa le fac si alte chestii specifice lesbiencelor, si uneori, mie, chestiile alea chiar imi ies!

Bine-nteles, cand fac aceasta declaratie nu ma refer la nici un sef in special, finca s-ar putea ca si ei sa ma citeasca, ci numai la un shaf apstract. Am vrut numa’ sa va zic ca am revenit, si am o minte uimitor de zglobie dupa ce am apucat sa trag o tigare si sa beau ieri ca un marinel – deci cu mult bun simt de raspundere. Si daca va intrebati de ce am baut tutun si am fumat vin, palinca si bere, aflati ca am dus la bun sfarsit postu’ Pastelui, in care nu am derapat nici macar niciodata, si ieri o fost dezlegarea complecta! Si tulai, Doamnie, bine-o fost!!!