Până pe la ora 18:00, poza strânsese vreo 70 de Likes, în ciuda unor comentarii de la o habotnică că (da, Ioana, de tine vorbesc) cum îmi permit eu să postez în Joia Mare poză cu testicole în culori cromatice!

Pentru că-n viaţa asta am şi alte preocupări decât să stau cu ochii cât farfuriile pe pagina de Facebook şi să dau Refresh non-stop, nu am mai pus lăbuţa pe  mouse decât seara – când, surpriză, cartea cu feţe îmi cere să îmi dau numărul de telefon, “să te verificăm, să nu fii altul”. Fuck you, Zuckerberg, mi-am zis, te lingi pe bot de numărul meu, ce, vrei să-mi propui o întâlnire romantică, vrei să-mi dai SMS-uri noaptea sau să te masturbezi la telefon?

Azi dimineaţă – la fel. Hai, bine, fie, mi-am zis; primesc un SMS cu un cod de verificare, îl – să zicem aşa – introduc/bag, apoi primesc câtamai drăguţul de mesaj:

Ce să vă zic, era să-mi pice dinţii pe tastatură şi să clănţăne în gol! Se pare că o gaşcă de credincioşi fervenţi au dat Report la poză până au făcut băşici la buricele degetelor, aşa, ca vacile. Joia Mare, OK, să ne iubim cu toţii, să iertăm, dar fuck you, toleranţă şi libertate de exprimare, haideţi să ardem bloggerul pe rug!

Băi. Eu îi tolerez pe oştenii Oastei Domnului, asta şi pentru că şi eu cred în Marele Şef; dar cred în El în felul meu, mă rog la El în felul meu şi am relaţia mea personală cu El, dacă se poate cât mai puţin mijlocită de preot. Bă, aşa cred eu, nu ai ce-mi face. Mai fac şi câte o glumiţă cu El, ăsta-s eu, dacă lui Dumnezeu nu i se par haioase atunci o să mă bată la funduleţ cu lopeţica la judecata de apoi sau la recurs, că sigur voi face recurs. Dar, băi habotnicule, LASĂ-MĂ să-mi exprim punctul de vedere! Dacă tu ai chef să-L slujeşti cu batic pe cap (interpretabilă decizie, BTW) sau să-mi citeşti Biblia când stai la coadă la Finanţe, pe mine nu mă deranjează, nu râd de tine în troleu, nu îţi dau cu tifla, nu scriu urât de tine pe blog, asta e, e alegerea ta, dacă nu-mi place ce văd atunci mă uit în altă parte. Păi şi atunci tu de ce nu-mi laşi libertatea să postez ce vreau eu pe Internet? Am dreptul la o părere, chiar dacă este contrară punctului tău de vedere, că de-aia e democraţie. Nu te-am insultat, nu am râs de tine că ai fundul mare şi coşuri pe nas, nu ţi-am dat porecle. Dacă nu îţi place ce vezi în ecosistemul Groparu, dă click pe altceva, e plin Internetul şi de altceva decât de Facebook, arma Satanei.

Iar acum, în numele libertăţii de exprimare în sfânta zi de Vinerea Mare, această postare cu titlu suburban, trivial şi licenţios la adresa Facebook-ului şi a lui Zuckerberg va ajunge drept pe Facebook-ul lui Zuckerberg! Cu poza în dublu exemplar, aşa cum foarte bine se vede.

Da, e pe bune. Da, e incredibil. Da, mai are încă vreme să se răzgândească, şi i-am spus că nu am de ce să mă supăr dacă o va face, că ştiu şi eu ce poamă sunt.

Într-un puseu emotiv, Julică a reuşit să publice invitaţia la nuntă aşa cum i-am dat-o, eu fără să mă gândesc că nu se va gândi, el fără să se gândească că eu nu gândesc. Drept urmare, a apărut pe site la ei invitaţia compoziţie proprie (cu design futurist realizat la mare grabă de Mishu, cântecaciul de mai jos). Drept urmare, adresele de mail ale mele şi ale femeii mele, plus numerele de telefon plus numele naşilor plus PIN-ul la carduri şi codurile de trimitere a rachetelor atomice sovietice au fost eliberate în eter. Cu ajutor nepreţuit de la VisUrât, am reuşit să lipesc oala spartă, fincă Dumnezeu există, asta se ştie, e doar una din multele voci care-mi spun mie chestii, uneori. Mulţumesc, oricum, SMS-urilor si comentariilor primite de la cititorii DC si nu numai, le voi pune in categoria “ni, mă, câtă cumsecădenie pe lumea asta!” Invitaţia buclucaşă e asta de mai jos:

Şi dacă vă e teamă că de amu încolo nu voi mai scrie la fel, fincă se schimbă priorităţile, ei bine, să vă fie!

PS: am scris ultima frază de mai sus fincă şi ea mă mai citeşte, din fericire cam rar, că doară nu te apuci să-l citeşti pe ăla care scrie de la tine din sufragerie, Doamne, iartă-mă!

Nu amu, ci in cele din urmă.

Şi va urma momentul ăla penibil în care mie-mi va fi jenă să mă prezint la judecata de apoi în puţa goală, că io aşa mă gândesc că va fi, că dacă nu-mi dau ăştia o cămeşă, ceva, o să mi se vadă burta cu vergituri pe care am de gând s-o dezvolt în curând, în curând.

Şi voi sta acolo, uşor ruşinat de ceea ce voi fi făcut – cică Dumnezău are film 3D cu tot ce ai făcut în viaţa ta. Şi cică revezi tot – apsolut tot ce ai făcut. Io o să mă râd la anumite faze, da’ singur; că sigur îngerul meu păzitor nu se va amuza din cale-afară demult, şi cu atât mai puţin Sf. Petru. Şi îi va fi jenă înjerului, şi mie-mi va fi un pic jenă de jena lui.

Şi la final, Dumnezău va întreba:

- Buey, înjere! No,… ce ai de spus în apărarea păcătosului?

(se ştie că Cel-Fără-De-Început-Şi-Fără-De-Sfârşit vorbeşte cu accent de arghelean d-al nostru, cumsecade)

- Doamne sfinte, va începe înjerul. Io ce pot să vă zic e că Groparu ăsta cu burta cu vergituri şi fără slip pe el a dus o viaţă grea. Mă-sa e sibiancă din Poplaca, şi taică-su oltean, deci din start o pornit în viaţă cu traume. N-o luat niciodată premiul I la şcoală, nu a excelat în nici un domeniu, ba l-or mai şi bătut elevii mai mari şi i-or luat sanvişu’. Şi a crescut complexat şi tăntălău, Doamne, şi ruşinos. Şi o şi picat orice examen serios din viaţa lui, ba, mai mult, o făcut şi trei şcoli de şoferi până să se vadă cu carnetul în mână. A dus o viaţă grea: a lucrat într-o firmă de ingineri. Şi a pierdut multe nopţi la petreceri, cu prietenii; prin urmare, nici măcar nu are rost să vă descriu ce dimineţi grele a avut, şi cât a suferit! Fumător fiind, a fost silit să stea fie în îmbâcseală, în crâjme, fie în frig, iarna, pe balcon, dar a răbdat cu stoicism şi nu s-a plâns niciodată. Tot timpul s-a îmbrăcat cu ce a dat Dumnezeu – Dumneavoastră, adică – fără nici cel mai bun gust, ceea ce denotă umilinţă şi modestie. Şi ca să fie tacâmul complet, Preasfinte, a fost şofer de Dacie – şi nu orice fel de Dacie, ci de Dacie berlină, PreaÎnaltule! Şi dacă a înjurat în trafic, nu a înjurat din inimă, că are sufletul curat, păcatele lui; şi cel puţin de vreo două ori în viaţa lui şi-a smuls de la gură banii de bere ca să deie la nevoiaşi. S-ar putea zice că da, a cam precurvit; dar la cât de rău s-a terminat fiecare asemenea aventură, eu aş zice că şi-a ispăşit şi acest păcat – la urma urmei – minor. Deci PreaÎnălţate, poate păcătosul Groparu să spere la viaţa vecinică de-a dreapta Tatălui, în locul cu verdeaţă unde nu e nici durere şi nici întristare? Da? Poate?

Şi în urma reacţiei Demiurgului, îngerul meu păzitor se va întoarce către mine, şi-mi va zice:

- Gropare, am o veste proastă pentru tine.

Ajunse lângă icoana mare, şi îngenunche. “Doamne, Tatăl nostru, începu ea să murmure, dă-ne, Doamne, sănătate, dă-ne şi pace… ajută-l pe patriarh şi pe şefii statului, dă-ne bani să ne plătim cele trebuincioase, şi ajuta-mi familia… nu pogorî pe noi furia cerului, fereşte-ne de accidente şi nu ne chinui fără rost, Doamne, mărire ţie…!”

Stătu o secundă să îşi adune cuvintele, pentru că nu pentru rugile acestea venise: îşi dorea un lucru mult mai teribil şi mai important pentru ea.

“Doamne, şi mai dă-i… ajută-l, Doamne, pe băiatul meu, Doamne, că tot holtei e, şi deja mi-e ruşine de tot blocul… găseşte-i, Doamne, o fată de treabă, una cu bun simţ, să ţie de casă, şi să nu-i placă paharul şi să nu fie rea de gura… să fie respectuoasă şi frumuşică, şi de familie bună, şi să nu cârcotească, şi să fie gospodină, şi să fie serioasă şi cuminte, să-i binecuvânteze viaţa lu’ fiu-meu… că merită, că doară e băiat bun, ştii şi Tu, chiar dacă mai înjură uneori… dă-i, Doamne, o fată cumsecade şi de treabă, să nu fie cheltuitoare, să-i placă să gătească, şi să nu fie certăreaţă, Doamne, fă aşa cum trebuie ea să fie, şi să aibă şi sânii mari, că aşa-i plac lu’ ăsta al meu, cu sânii mari, foarte mari… da’ să nu fie grasă, Doamne, că ui ce s-or îngrăşat româncele de când cu moda asta fastfood… deci să fie şi cuminte, Doamne, şi cumsecade…!”

Şi în timp ce se ruga ea, aşa, o rază de lumină cum nu mai văzuse bătrânica în viaţa ei străluci orbitor de sus, şi se auzi un fîlfâit de aripi de la un porumbel destul de dumnezeiesc, care se pogora uşor, de sus din boltă. Şi cum cobora el, aşa, porumbelul, se auziră acordurile celei mai pline de viaţă muzici auzite vreodată, parcă era cântată din trompeţele de îngeri. Şi bătrânica ştiu imediat că se petrecea ceva nepământean în clipa aceea în mica biserică de cartier de lemn. Biserica, nu cartierul.

ROABA LUI DUMNEZEU, se auzi de sus, parcă cu vocea lui Iosif Sava, aşa era vocea de rezonantă şi puternică, că bătrânica simţi un sloi de gheaţă pe şira spinării, TU-MI CERI SĂ-ŢI GĂSESC PENTRU FIUL TĂU CE NU AM PUTUT GĂSI NICI MĂCAR PENTRU FIUL MEU, VREME DE 33 DE ANI, CÂT A STAT PE PĂMÂNT, LA VOI?

1. Mie…
îmiplacfemeiledecredcăşimorcăunoeoriîmidauseama
căosămorşipoatenuapucsămăfutcutoatefemeiledepelumeaastamareşilată!!!!
2. Eu…
rareoriapucsăvorbesccuvreofemeiefărăsăîmicoboareprivireacătrepieptul
eişifărăsăîmiimaginezcumargeme,gâfâind,suptmine.
3. Eu…
nuamîntâlnitniciodatăofemeiecaresănumeritesăfieiubităvirgulăînafarăde
câtevacareeraucuadevărathidoaseiarăvirgulădarnufizicaltăvirgulăcinumaidin
punctdevederealpersonalităţiilorinfecte.
4. Pentrucă…
Dumnezeuoziscădacăteholbezilaofemeieşidejateşiimaginezicălare
peeaepăcatdemoartevirgulăeunuvoiajungeniciodatăînraipunct.
5. Eu…
amterminatunliceudefete,amfăcutofacultatedefete,amfăcutşidouă
masteratedefeteşitotnumi-oajuns!
6. Normal,…
dacăvreodatăosăamcopii,vreaufetiţe.Fincădacăiasăbaieţeio
săîiînvăţnumaipornoşagurişiosaimialuneceprivireacătrepiepţiiprietenelor
lorşieisevorenervapemine,tăticullorpervers.
7. Eu…
credcăceicarebruscheazăfemeifărăsăfievorbadeautoapăraresuntneşte
oamenitrişticaretrebuieînveselitiladuşuridenegriidinpuşcăriilefederale.
8. Aşa că susţin că…
niciodatănuamvăzutcevamaifrumosdecâtofemeiefiindeaînsăşi,şicuasta
credcăamzistotuldespremine,maialesdesprepărţilemeleesentialecareţin
delibidou,părţipecareamîncetatdemultsălemaiinhibfincădefiecaredată
eleiesbiruitoare!

Leapja primita de la *. Io sono fiero di essere romeno finca:

- noi violam straine, finca suntem un neam de potenti;
- noi furam de la straini, finca avem nevoie de bani ca sa merem la femei, finca suntem un neam de potenti;
- noi ducem romance cu noi in Italia si Spania ca sa le prostituam, sa le avem acolo, langa noi, finca suntem un neam de potenti;
- la noi in tzara vanzarile de Viagra is minore in comparatie cu alea din alte tzari, finca suntem neam de potenti;
- a, si ii avem pe Eliade, Cioran, Comaneci, Iliescu, Nastase, Basescu, Hrebe’, Geoana, Paunescu, Enescu, Badea Cârţan, gimnaste care pozează dezbrăcate, aveti gropari care scrie bloage, râcă între bucureşteni şi constănţeni, între olteni şi ardeleni, între unguri şi români şi ţigani, nu aveţi lege pentru protecţia animalelor, aveţi români care-şi bubuie proastele, aveţi Mircea Badea, aveţi furăciuni, şpagă, chelneri penali, preţuri europene la salarii vietnameze, licitaţii aranjate, aveţi medici şpăgari, copii cu cancer, formaţii de muzică de 2 lei perechea care cântă playback, persoane cu dizabilităţi care trăiesc in condiţii mizere, aveţi apartamente la preţuri luxemburgheze şi pariziene, sunteţi slugarnici cu străinii care vin în România să vă fure de bani, daţi şpagă la poliţai, megeţi pe sens interzis, radeţi păduri întregi de pe faţa pământului, aveţi hackeri şi phishermeni şi salmonella în gogoşi, aveţi un litoral de toată jena şi nişte munţi în care lăsaţi PET-uri de Burger goale, aveţi o Dunăre în care pescuiţi cu dinamita, aveţi un Maramureş în care te simţi român, accidentaţi copii şi nu recunoaşteţi, semnaţi cu America angajamente ca soldaţii care omoară cântăreţi să fie extrădaţi, nici măcar nu ştiţi să furaţi cumsecade, locuiţi în cartiere cât furnicarele şi sunteţi mândri, avem Coşeriu, da’ vă înghesuiţi în trolee şi ascultaţi manele la telefon, daţi din buci pentru un italian borât, mai urât ca mine şi mai bătrân ca Ţepelea, nu aveţi decât o vagă cultură ecologică, lucraţi prea mult pentru prea puţin, vă înjuraţi între voi cu orice ocazie în loc să vă zâmbiţi, na, acuma aveţi şi malluri în care să vă boiţi trupurile, cumpăraţi roşii de la Cora şi mi le vindeţi în piaţă, NU ŞTIŢI SĂ SCRIEŢI, deşi Ionesco o găsit limba franceză cărămidă şi o lasat-o marmură, nu aveţi autostrăzi şi taximetriştii ştiu tot timpul mai bine ca tine ce trebuie făcut în ţara asta, aveţi vameşi hrăpăreţi cu basarabenii – faţă de care vă credeţi mai coioşi – şi pentru toate astea, eu, Groparu, sunt MÂNDRU CĂ SUNT ROMÂN, PENTRU CĂ ŞTIU SIGUR CĂ, AŞA CUM AM MAI ZIS, ÎNTR-UN CATACLISM ATOMIC NOI ŞI GÂNDACII DE BUCĂTĂRIE AM FI SINGURELE FORME DE VIAŢĂ CARE AR SUPRAVEŢUI! Si pentru ca nu as schimba tara asta pentru nimic in lume, si desi am scris ce am scris, o iubesc si ma simt acasă aproape oriunde, şi apropos, în 13 noiembrie e ziua mea, şi puteţi să-mi uraţi ceva frumos!

Un popa nu se minte ca sa il convingi sa te voteze, ca sa se futa cu tine sau ca sa iti mareasca salariu. Nici ca sa iti imprumute masina, sa stea cu copiii sau sa iti dea neshte bani pana la salariu.

Eu l-am mintit un popa in fatza altarului, tocma’ cand ma spovedeam.

Si Mitroa o mintit un popa in fatza altarului.

Io l-am mintit popa cu inima curata.

Si Mitroa l-o mintit pe popa cu inima curata.

Pe mine nu ma prea incearca regretele ca l-am mintit pe popa.

Mitroa is sigur 100% ca nu are nicicea mai infima, microbiologic pura parere de rau.

Parerea mea e ca relatia mea cu Dumnezeu – asa, divortzoasa cum e ea – nu are mare lucru de suferit ca l-am mintit pe locotenentul Sau.

Mitroa e super-hiper-mega-arhi-Terra indiferent de relatia lui cu Dumnezeu, cata vreme poa’ sa beie si sa fumeze. A, si cata vreme fiica-sa (cu care ii tot promit io ca ma insor) e sanatoasa.

Io. Ma duc la spovedania, prima data din viatza mea (că atunci, in clasa a XI-a, o fo’ incompleta, ca nu m-am si impartasit), ma intreaba popa: “cu ce crezi tu ca ai pacatuit, cu gandul sau cu fapta, de atunci, din clasa a XI-a?” – i-am zis: PREACURVIT, parinte, preacurvit, cu ochii, cu salamul barbos, cu deshtele, cu limba, ce mai! orice excrescentza cat de mica, daca am putut sa o bag intr-o femeie, am bagat-o, fara nici cel mai mic regret! si daca puteam sa ma bag intru cu totu’ intr-o femeie, m-as fi bagat si n-as mai fi iesit veci pururi!

E OK, am recunoscut, m-a iertat. Dar ulterior am aflat ce mincinos patentat am fost pentru ca am vorbit balarii in fata preasfintiei sale (mi-i lene sa scriu cu initiale mari majusculate). A preacurvi insamna a face sex* in afara casatoriei. Pai ce casatorie, mai frate, ca io la capitolu’ asta is codash! Popa mintit? Popa mintit!

Mitroa. Ce am facut io e nimic pe langa ce o facut Mitroa. Eram acolo. Eram chiar acolo – acolo unde anu’ trecut pupasem candelabru, din greseala. Ne înviam, aşteptam cu nerăbdare să se termene slujba, să fumam şi să mâncăm carne. La un moment dat, popa zice ceva că să se impartasheasca nush cine, că nu am auzit prea bine, că toti se foiau oe-acolo, dornici să se termine slujba ca să poată fuma şi să mânce carne. Cert e ca Mitroa – păgânu’, dar postitoru’, ca si mine, de altfel – se repede atză la popa ca fata mare la maritiş, de parcă se termina mantuiala acolo, ni, în sara aia. Şi stă otzâră la şoptite cu popa, şi dupa aia ia împărtăşania între mandibulă şi nas, o da pe gât – ca un bâtlan care înghite un peste – şi revine printre noi. Şi încearcă să se abţină, da’ nu poate, mai incearca o data, dă kix, şi ne zice, şoptind, in timp ce făcea baloane cu nasu’ de emoţie si de râs: Bă, zice, l-am minţit pe popă în noaptea de Înviere!!! Da’ taci mă, zic, nu ne minti! Bă, zice, jur pe roshu ca l-am minţit! Jur, ma! M-o intrebat daca m-am spovedit, şi ghici ce i-am zis! Ghici! Ca ţ-am zis că nu m-am spovedit! Aşa-i? Aşa-i! No! Am uitat ca nu m-am spovedit anu asta! Şi ghici ce i-am zis! Ghici!!!

________________
* aka a te fute

Deci Iisus a fost, conform unor oameni mult mai luminati si mai avizati decat hoardele de oameni de stiintza care de cateva mii de ani studiaza Biblia si nu ii gasesc cusururi, un muritor de rand. Ba mai mult, a fost si insurat cu o nevasta, si ar fi avut si soacra. Ba mai mult, a avut si copii. Ba mai mult, a si murit. De-a binelea.

Din moment ce ar fi fost om ca noi toti, si meseriasii astia stiu mai bine ca noi toti, eu totusi vreau ca GENIALII sa aduca urmatoarele dovezi despre Iisus, si anume cum ca:

- circula pe RATUCu’ ala al lor evreiesc fara sa plateasca bilet, si cand era prins dadea spaga la rabinii controlori;
- chiulea de la scoala, si isi facea rost de scutire medicala in alb pentru rabina-diriginta;
- mergea in OSER sa isi cumpere insigne comuniste;
- la teza de limba ebraica copia; si cand pe vremea lui se fraudau testele de capacitate, ministrul educatiei de atunci le transmitea pe Internet;
- trebuie ca si-a filmat pe video sau tras pe DVD presupusa sa nunta; sau macar un anunt mic la rubrica de felicitari din “Racnetul Ierusalimului”, editia anno 28 e.n.?
- expre’ si-a ascuns mormantul tocmai pentru a prinde etapa asta a vietii lui Dan Brown cand avea mai mare nevoie sa devina multimilionar (cica $250 .000.000 o facut nenea cu cartulia lui!)
- si-a dus copiii la gradinita particulara sau de stat; si mai tarziu, i-a dat la medicina, sau la Drept;
- pestii pe care i-a facut ca sa hraneasca multimea erau cumparati de la Metro;
- cand a transformat in direct apa in vin era in prime time, si a fost transmis live pe Prima TV la emisiunea aia cu nuntile (nu mai stiu cum o cheama);
- e adevarat ca luase lectii de la David Copperfield atunci cand a umblat pe apa;
- multimea de oameni care a preferat sa-l salveze pe Baraba in locul Sau erau suporteri proaspat iesiti de la meciul FC Bunul Samaritean – Deportivo Galileea;

Si, in sfarsit, dovada ca nu sta chiar acuma de la dreapta Tatalui si suspina usurel in barba-i “Doamneee, mare e gradina Ta! Dar multi mai sar gardul cand e poarta deschisa…”

Se-aude, domnu’ Dan Brown???

Azi am tradus asta, si mi-am rugat moartea sa vie sa ma duca in focul Gheenei, unde sa ma lase pana la a doua venire.

“Viata crestina este viata liturgica în Biserica. Biserica este Organismul viu, Trupul lui Hristos condus de Dumnezeu-Tatal si însufletit de Duhul Sfânt. Întru acest har treimic sunt toate cântarile, slujbele si rugaciunile bisericii. Ele slavesc pe Dumnezeu-Tatal prin Hristos-Cuvantul, facandu-se simtite prin Duhul sfant. Cântarile slujbei unui Praznic împaratesc vestesc iubirea, bunatatea si maretia lui Dumnezeu, smerita pâna în adâncul iadului de dragul fapturii Sale – Omul. Cântarile liturgice cuprinse în acest album fac parte din slujba Utreniei Praznicului Taierii Împrejur a Domnului Nostru Iisus Hristos si a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare.

Rabdând taierea împrejur dupa Legea mozaica, Mântuitorul îsi arata disponibilitatea persoanei Sale iubitoare pentru suferinta înca din sfânta Sa pruncie. În ciclul liturgic al celor sapte laude, utrenia ocupa un loc central. Rânduita în primele ceasuri ale zilei, slujba împleteste armonios citiri si cântari din psalmi, tropare, canoane, irmoase. Dupa cântarea mariologica destinata Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, sfârseste cu cântarea Laudelor si Doxologia Mare. Alcatuirea ei genereaza în suflet o stare de bucurie, multumire si slavire a lui Dumnezeu Treimic, pregatitoare pentru dumnezeiasca si Sfânta Liturghie.

Aflati la al treilea CD, membrii Grupului Psaltic Sfântul Roman Melodul ne aduc bucuria venirii lui Dumnezeu între noi oamenii ca Prunc, pregatit sa sufere si sa ne mântuiasca. Într-un autentic si dulce cânt bizantin ne aduc în suflet bucuria fireasca de a-l slavi pe Hristos Stapânul si Împaratul Nostru precum si pe sfintii Lui. Între acestia, un loc aparte îl ocupa ”omul cel ceresc ”, ”îngerul cel pamântesc”, dumnezeiescul si marele ierarh Vasile, Arheipiscopul Cezareii Capadociei. Dorim celor ce vor asculta aceste cântari sa primeasca ajutor de la stapânul Hristos,cu rugaciunile si mijlocirile Sfântului Ierarh Vasile. (Ieromonah Andrei Coroian, staret al Sfintei Mânastiri Râsca Transilvana)”
La final, am batut cu creionul in masa si l-am chemat pe Dumnezeu la apel si i-am zis: “Duamne, iarta-ma ca te intretup tocma’ amu cand poate vrei sa dai cu ceva tsunami in asiatici sau cu vrio inundatie la paganii aia de americani din New Orleans, da’ amu stii ca trebe sa imi ierti niscai gafe pacatoase facute de mine de-a lungul existentei mele mizere, finca am tradus acest text din pasiune, fara vreo rasplata omeneasca. Iata-le. Is numa 17. Se poate?”

1. Doamne, iarta-mi betia aia colosala trasa de ziua mea la 19 ani, cand sarbatoream prima mea picare la facultate si stateam cu mainile dupa capu lu Niatza (ne luasem reciproc de dupa cap cand stateam ingenuncheati langa buda) in baru’ Cleopatra, ca ne bagaseram toti banii in pochere si am baut vodca, si nu mancasem de vreo 18 ore. Si amandoi vorbeam engleza unu cu altu, si era 6 dimineatza. Si Calin ne-o bagat cu capu’ in zapada, sa ne trezim, si erau -12 grade afara. Si tot nu ne-am revenit.

2. Doamne, iarta-mi betia aia colosala din anu I cand Mitroa era sa o ia in gura de la badi-gardurile din Bianco ca s-o rastit la ei, si io am zis ca daca o ia in gura ii dau si io un picior in bot, da’ in shimb ne-am ales cu un permis de intrare libera timp de un an studentesc.

3. Doamne, iarta-mi bataile pe care i le-am administrat lu Cristoff in copilarie. Nu am fost niciodata xenofob, nu am nimic cu ungurii, sasii sau tiganii. Cristoff e sas, si noi radeam de el zicandu-i “Cristofor Columb”, si el plangea.

4. Doamne, iarta-mi capul ala pe care l-am dat in stalp cand pacatuiam cu gandul si cu inima la vederea unei eleve de la Industrial 3. M-a durut capul trei zile si orgoliul doua saptamani, ca aia m-o vast si o ras. Aveam 17 ani.

5. Doamne, iarta-mi data aia cand eram prof si am ajuns la scoala dupa ce bausem pana la 4 noaptea in Jay’s. Si nu mi-am putut tine orele, si copiii or trebuit sa copieze din manualu’ ala najpa.

6. Asijderea, cand eram prof si am mers la scoala unde predam dupa ce am mers in Wake Up si am stat langa boxele la maxim si a doua zi nu mai auzeam nimic, si l-am pus din greseala absent pe un elev care strigase prezent, si i-am promis ca il motivez, da’ n-am mai apucat ca am uitat. Doamne, iarta-ma!

7. Doamne, iarta-ma ca am votat cu Constantinescu. Jur ca la vremea aia mi se parea ca e cel mai bun.

8. Vreau sa te rog frumos sa ma ierti ca am dormit ca porcu’ intins pe bancheta de tren atunci cand eram student si veneam de la Sibiu, si pe hol era plin de oameni care nu s-or putut aseza jos.

9. Vreau sa ma ierti cand am mintit-o pe fosta mea directoare de la scoala, ca am intarziat din cauza ca imi rupsesem picioru cu o zi inainte.

10. Doamne, iarta-ma ca l-am urecheat pe elevul Astilean, dar efectiv m-o scos din minti. Si iarta-ma ca nu-mi pare rau nici macar azi.

11. Doamne, iarta-ma ca tot timpu in autobuz ma pun langa fete frumoase. Ca daca ma pun pe doua scaune goale, langa mine se pun numa babete.

12. Doamne, iarta-ma ca injur ca un sergent de la Campina. Jur ca atunci cand imi aduc aminte a tot chinui sa ma stapanesc, da cum dre sa nu ma enervez cand primesc de lucru la firma?

Doamne, is numa 14, mai is trei pacate, dar vreau sa Te rog frumos sa ma pasuiesti cu astea trei, ca va veni vremea sa completez lista. Se poate? Te rog frumos.