Eu si cele prea nesfinte

Dumnezeu e cel mai bun prieten al meu, dar ne mai si tragem teapa unul altuia din cand in cand

Mâna lui Dumnezeu e deasupra noastră. Și ne ține o răcoareee…

– …și uite așa, Dora zice că tata și eu suntem bolnavi și ni se-ntâmplă necazuri din cauză că nu mergem la biserică împreună.
– Ce?
– Păi da! Că eu mă tot duc de fiecare dată când am ocazia; dar tata nu vrea la biserică, nu vrea nicicum.

Ai mei sunt trecuți de a doua tinerețe; și iau la bumbi și la pastile cu roaba, bagă-n ei ca apucații: pentru inimă, pentru ficat, pentru sânge, pentru degetul mare de la picior și pentru unghia degetului mare de la picior. (more…)

5 lovituri, dă-i și tu!

Las Povedanie

Și… mă duc la spovedit. Pentru că fac parte din românii ăia care-și dau copilul la Religie, care țin post și se mai și roagă, dar care nu-și bate nevasta, că mă tem să nu mă lovească înapoi.

Și pentru că bloggerul mai are nevoie și de un moment de umilință în 12 luni, ca să se echilibreze universul, că și așa e cam îngâmfat uneori, dar numai fără motiv.

A, și pentru că motive personale.

Și… mă întreabă popa din prima, că simțea cu cine are de-a face:
– Și… cu beutura… suntem prieteni?
– Păi… dușmani nu suntem! (more…)

9 lovituri, dă-i și tu!

Patriarhia, Catedrala Mântuirii Neamului și Primăria București

Patriarhia: Dragă Primărie a municipiului București, te rugăm să ne dai niște bani pentru a continua construcția Catedralei Mântuirii Neamului, altfel trebuie să oprim șantierul.
Primăria Municipiului București: Tu, dragă patriarhie, tu, ți-aș da; da’ n-am, tu.
Patriarhia: Nu e absolut nici o problemă, te împrumut eu!

5 lovituri, dă-i și tu!

Un blogger la judecata de apoi

– Aduceți bloggerul înaintea Domnului, spuse îngerul-aprod.

Bloggerul – sau, mai bine zis, sufletul lui – fu adus la judecată de doi îngeri blonzi, cu accent german. ”Am o presimțire rea în legătură cu asta!”, își zise bloggerul, citînd din Han Solo.
– Ia să vedem ce avem aici… ai dat Like-uri la tabloide ca să fii la curent cu ce mai e pe planetă ca să faci rost de conținut, ai scris de multe ori deși nu aveai mare lucru de spus, te-ai înfuriat pe heitări… hmmm… ai pus poze cu femei în posturi provocatoare ca să faci trafic (more…)

6 lovituri, dă-i și tu!

Este voie să faci sex în post, sau nu?

Discutam cu nievastă-mea despre cele lumești și despre cele sfinte, Doamne miluiește, aliluia, aliluia.

Cruci in parbriz
Da, mașina care are atâtea cruci este BMW-ul unui prieten, aliluia.

La un moment dat, nu mă pot abține să nu-i împărtășesc ce tocmai văzusem în buletinul de știri de pe Facebook:
– No, tu muiere… cică nu e voie să faci sex în postul Paștelui.
– Ha?
– E, tu. Deci cică e mare păcat.
– Mno!
– Exact.

Stă un pic și o văd cum numără ceva în gând. Apoi îmi zice:
– Da’ auzi… când s-a născut Iisus?
– Păi… pe 25 decembrie! zic. La Crăciun.
– Exact. Ia scade 9 luni din 25 decembrie.

Dacă postarea asta e blasfemioasă, Doamne, iartă-mă, aliluia, aliluia.

20 lovituri, dă-i și tu!

La spovedit

Pe o ninsoare cu vânt import Rusia, intru în biserică cu o ușoară teamă: urma să-mi mărturisesc păcatele în fața lui dom’ părinte și a lui Dumnezeu! Plus că miroseam puternic a leurda mâncată de cu seară, și-mi era o jenă consistentă. Dar, așa cum nu v-am mai spus, mai bine să miroși a usturoi, decât să miroși a colivă! (mă puteți chiar cita cu asta).

În biserică era plin de elevi care se bucurau de săptămâna ”Școala altfel”. Oare ăștia au păcate? îmi zic. N-au! Dar ai tu și pentru ei, Gropare, că nu degeaba te tot cerți cu fanii Mihaelei Rădulescu pe Facebook!

Aștept răbdător să-mi vină rândul la îngenuncheat în fața lu’ dom’ părinte; și, când mă cheamă, trag aer în piept ca să nu-l asfixiez pe Sfinția Sa cu mirosul, mă pun în postura de rugăciune și, cu patrahirul pe față, răspund abia șoptit când mă întreabă cum mă cheamă:
– Groparu!

De pe patrahirul de pe fața mea, mirosul de leurdă ricoșează și-mi vine mie direct în ochi, amețindu-mă.

Începem să-mi înșir păcatele. Nu intrăm în detalii, pentru că nu doresc să rup sfânta taină a spovedaniei; dar ajungem, încet-încet, și la ce contează:
– Bei? zice dom’ părinte.
– Ăăăă…

Ce era să-i zic? Că nu poți să minți sub patrahir.
– Păi… ca băieții! Mai beau câte un păhărel.
– Și, când bei, te îmbeți?
– Apăi… mno… deci… apăi se mai întâmplă, no!

Dom’ părinte este doborât de durere.
– Des?
– Păi… nu chiar în fiecare seară!

Dom’ părinte meditează preț de o secundă.
– Da’… când te îmbeți, faci scandal? Mergi acasă la soție și la băiețel, și îi cerți și îi lovești?
– Doamne ferește, părinte! zic. Doamne ferește, niciodată.

Când ajung acasă, nu știu cum să mă bag mai repede în pat, așa se învârte casa cu mine.
– Și… când bei, iei ultimii bani din casă? Și lași familia fără hrană ca să ai tu beutură?
– Doamne ferește, părinte! Niciodată! Niciodată, zic.

Ușurat, dom’ părinte se uită la mine și-mi zâmbește:
– No! Păi atunci e OK.

Așa o zis Sfinția Sa. Deci, frați români, încercați să nu faceți scandal când veniți acasă abțiguiți; și lăsați și voi, acolo, muierii batâr un bon de masă, ce naiba, nu fiți proști, Doamne, iartă-mă.

9 lovituri, dă-i și tu!