Din delicateţe, şi aflată în plin şoc post-traumatic, domnişoara alese să rămână în cameră, în braţele prietenului ei care-o iubea şi căruia acum nu-i venea a crede ce curvă e lumea. Tocmai prietenii lui să-i facă una ca asta! Linişteşte-te, iubita mea, mâine plecăm înapoi la Cluj şi petrecem continuarea de la Revelion la mine acasă, la căldurică, scoatem o sticlă de vin şi ne uităm la seriale, numai noi doi, şi dimineaţa vom mânca papară şi apoi mergem la mall!

Într-un târziu, după atâta plâns, fata dădu semne de oboseală: experienţa nudului în faţa unei găşti de beţivani se dovedise extenuantă.

- Dragul meu, zise ea, mergi şi distrează-te, eu mă pun la somn, sunt foare obosită.
- Nici nu vreau să îi mai văd în ochi pe nesimţiţii ăia! sforăi nărăvaş prietenul ei iubit.
- Du-te. Nu e vina lor că se vede din curte. E mai bine aşa. Măcar tu mergi şi distrează-te, spuse ea.
- Nu mă duc! Nu merg, spuse el categoric din nou.
- Hai, mergi.
- OK, zise el.

Şi îşi pupă iubita cu tandreţe, îi ură noapte bună, o înveli în pat, stinse lumina, ieşi tiptil din camera lor… şi o luă la sănătoasa în sala unde era cheful!

- Gata, bă, o adormit! Aduceţi-mi bere, repede! Tu, gajică! Hai să dansăm!

Şi o luă la dans pe una din alea două-trei piţipoance de care vă ziceam mai devreme. Care era destul de ameţită şi ea, că doară nu venise la Revelion pentru lecturi urbane.

Şi dă-i şi dansează, şi lumea bea bere şi vin, şi se râde, şi oamenii încep să danseze languros… şi prietenul fetei uită că iubita lui este sus, şi trage un dirty dancing cu piţipoanca de or rămas toţi ca la premiera filmului Avatar! Şi gaşca începe să-i întărâte, şi ei dansează în aplauzele mulţimii ca-n unele scene în care joacă Sharon Stone, şi dintr-o dată se aud nişte paşi pe scări! Pentru că iubita lui cobora să vadă ce-i hărmălaia aia, că nu putea dormi.

Unul dintre petrrecăreţi fuge repede şi blochează uşa.

Fata încearcă uşa – nimic, imposibil de deschis. Ăştia chicoteau ca şoriceii din cameră, se făceau că nu îşi dau seama că cineva încearcă să intre.

Fata forţează uşa – nimic, nici o şansă. Chicotelile continuă.

Într-un final, fata pleacă.

Gaşca aşteaptă să se îndepărteze, apoi toţi masculii dau iarăşi buzna afară la pişu, râzând în hohote.

Prietenul ei râdea cel mai abitir:

- Băăăă! strigă el în noapte. Am făcut răni pă pulă de la astea, băăă!

Şi dintr-o dată se auzi din buda de lemn de afară glasul pierit al prieteni sale, pe care el o credea urcată sus, în cameră:

- Ce-ai zis, Bogdane?????

Povestea s-ar sfârşi aici dacă n-ar avea şi continuare: imaginaţi-vi-l pe Bogdan, îmbătat bine, încercând s-o convingă pe iubita lui că el, de fapt, nu făcuse sex în grup în camera aceea blocată de unul dintre petrecăreţi. Încercaţi să vă imaginaţi cum plângea fata aia şi cum îi scuipa lacrimi că nu-l crede şi că este un porc! Şi apoi mai încercaţi să vă imaginaţi toată gaşca aia de masculi feroce, care tocmai îi văzuseră ţâţele cu o oră mai devreme, bâlbâindu-se, beţi mortal, că nimeni nu făcuse sex în grup în camera aceea blocată de unul dintre petrecăreţi! Încercaţi să vă imaginaţi scena asta, cum încercau ei s-o convingă pe fată şi cît de credibili erau ei.

Şi apoi veţi înţelege de ce, pentru a doua oară în aceeaşi seară, fata aia atâta a plâns că erau cât pe-aci să cheme salvarea, SMURD-ul, pompierii şi elicopterele. Deci de chiar!

La un moment dat, băieţii ies la un pişu mic în zăpadă. Hăhă, ce chef tare, ce ne mai distrăm! Hai să scriem cu pişu în zăpadă “Hai Rapid”, “Jos Iliescu!”, hăhă! Lasă berea în zăpadă, să se mai răcească, că noi avem gâtlejurile fierbinţi, hăhă!

La un moment dat, unul strigă: Bă! Haideţi că una din piţipoancele alea se schimbă! Haideţi să-i vedem nurii!

Cabana avea geamurile foarte mari, fără perdele. Şi una din gagici tocmai schimba tricoul, că trecuseră două ore de la ultima schimbare de cămeşuţă.

Toată gaşca de băieţi tace subit, şi pâş-pâş prin zăpadă către fereastră, să vadă nurii fetei. Şi încep să belească ochii!!! Uaaaai, ce fain!!!!

Şi, la un moment dat, cel care-i chemase să vadă priveliştea strigă în gura mare:

- Bă! Bă! Plecaţi, plm! Îi prekină-mea!!!!

Fata i-a auzit, s-a prins de fază şi atâta a plâns în seara aceea de ruşine că erau să cheme salvarea, SMURD-ul, pompierii şi elicopterele!

- Gropărelu’ are succes la femei ceva de speriat, nu ca tac-su, că până şi maică-mea ezită să-şi facă pagină de facebook de frică să nu vadă prietenele ei pensionare că e mama mea si să-şi primească unfollow pe Twitter;
- Gropărelului nu îi place când îi e foame, şi strigă mai tare decât orice boxe de concert; ba chiar şi puştiul ăla de la Românii au talent s-ar lăsa de meserie;
- am râs de nashu Greuceanu si de noul lui ochi cu furuncul după ultima modă de la Paris; şi am făcut non-stop bancuri cu cum se scarpină el pe pleoapă la un metru în faţa capului; plus faze gen “naşule, ia-ţi ochiu’ cu tine şi hai să ieşim la o pipă!” “naşule, nu te doare gâtul de la ţinut furunculul ăla în viaţă?” “mai are de crescut încă 100 de grame şi te vedem la Discovery!”, “ţi-o crescut un Ponta pe pleoapă!”, şi că să facă bine să nu moară încă, că nu încape în sicriu cu tot cu furuncul;
- ne-am îmbătat şi ne-am uitat la filmul cu Ţiganiada din 2009, atâta cât era filmat; că atunci am folosit lumina de la camera video ca să putem găti porcovetul la proţap, şi nu am mai filmat şi când făceam baie în apa aia de 4 grade, cu ce mai rămăsese din puţele noastre la vedere; dar am stabilit targeturi ambiţioase pentru Ţiganiada de anul ăsta (jubileu împărţit la cinci: a 10-a ediţie!)
- am râs de Neghiniţă şi de noua lui prietenă, şi mi-am adus aminte de cât de greu e să aduci o gajică nouă într-o gaşcă
- după ce m-am chinuit să apuc să le fac, am reuşit inexplicabil să pierd absolut toate afişele alea cu Bebe la volan, deci nu am mai dat nimănui. Da, nimănui. Tiparo, mai faceţi o tură pls? k10x

După îndelungi deliberări, în care candidaţii şi-au ros unghiile, au încercat să fure voturi cu autocare ticsite cu votanţi, ba chiar au scos câte o plasă cu un kil de mălai şi un kil de ulei ca să convingă pensionarii să voteze de mai multe ori, Comisia Electorală s-a decis să nu se vândă şi să-i aleagă pe drept pe învingători. Aşadar, următorii câştigăcioşi vor primi pe mail detaliile, şi ar face bine să se prezinte la petrecanie, alfel ar fi păcat de bunătate de trin presărat cu muzică bună (dacă nu am mai zis, o repet acum: Şuie Paparude, Grimus, şi DJ-ii Gojira, Limun, Leo şi Marika), voie bună, bere bună, petrecere nebună de 31 decembrie! Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, cu onoare, vi-i prezint pe ei, cu tot cu comentariile care este:

1. vvvv a dat o bucatǎ la 10 December 2010 at 11:38 e

Draghe gropare, in primul rand felicitari pentru copil, nevasta, soacra, blog, tonele de peste prins in delta, virilitatea uriasa si parul bogat.

Acum ca am scapat de lingusiri, sa trecem la afaceri. Ca sa-ti dai seama cat de mult imi doresc sa castig acest bilet, trebuie sa-ti spun ca scriu acest text in excel si ca exista riscul sa fie citit de colegii de la IT cand voi da submit (Cosmin, daca citesti, am nevoie de RAM-ul ala mai repede!).

Pe langa faptul ca vor veni cei de la Suie, al caror groupie vrea sa fie prietena mea, asta va fi probabil ultimul revelion in calitate de om liber, inainte de casatorie, casa, rate, copii, pemparsi si altele (daca stau sa ma gandesc, o sa ajung ca tine, sa povestesc strainilor de culoarea, consistenta, aer cu vitamine si alte minunatii).

Atat de mult iubesc trenurile voi veni in Cluj si ma voi intoarce tot cu trenul, sa povesteasca vagoanele la nepoti ca au transportat un participant la Beck’sperience.

In concluzie, pregateste bautura, incalzeste casa, ca daca o sa castig biletul, tu vei fi singura persoana cunoscuta din Cluj, si nu ai lasa doi copii in viscol, asa-i Gropare?

2. raducu a dat un ghiont (câtǎ neîndemânare!!!) la 10 December 2010 at 15:39 e

‘neata.
prefer un comentariu aici. bere n-am, deci n-am eticheta. n-am eticheta – n-am nici cod.
asa ca iti spun repede de ce as merita sa fiu in tren. simplu. pentru ca as impusca doi iepuri deodata. vreau de 83636484 de ani sa ma duc la Paparude live, dar n-am timp si sefii nu ma inteleg. Gojira, de asemenea. a “must see”. 2 in 1.
as mai merita si pentru ca papanashului meu (iubitei) ii place sa umble haimana. si n-ar deranja-o sa vada Cluj-ul. ca de carat pe la Sibiu si Sighisoara… sunt satul
inca un motiv si inchei: nu merit numai eu sa fiu in tren. gandeste-te ca si cei de acolo merita o companie ca a noastra

3. Marius R.

a încercat sǎ se dez-frustreze la 13 December 2010 at 11:39 e

No fii atent acilea de ce cred eu ca merit o invitație. Îi o poveste o țârică mai lungă, da’ prekinii mei râd când le-o povestesc la bere.
Acu’ câțiva ani în iarnă, un unchi di la Cluj o murit săracul și o trebuit să mergem să asistăm la obștescul ritual. Acuma nouă (mie și la un văr de-al meu) nu ne prea plăcea unchiu’ ăsta pentru că ne cam bocănea în copilărie. Plus că înmormântarea pica exact pe 31 Decembrie, ceea ce ne strica planurile de revelion. Da’ poți să zici nu? Normal că nu.
Când ne plângeam noi la o bere cu o seara înainte de soarta unchiului dar mai ales de soarta noastră un prekin zice că “mă baieți, hai că vin și io cu voi, poate o fi bună pomana, oricum n-am ce face p-acilea”. Zis și făcut, a doua zi de dimineață devreme eram toți cheauni de somn (și ompic de berile beute în amintirea unchiului) în Cluj, pe post de prapori.
Cum era și frig ca dracu’ am mai beut noi un păhărel aci, un păhărel mai încolo da’ am și vărsat pentru răposat, sa fie clar. No, treaba se lungește și ne trezim că trebuie să mergem cu trenu’ acasă deci revelionul nostru urma să-l petrecem cu nașu’, pe tren. Acuma ca experiență de viață îi interesant să vezi cum îi un revelion pe tren, da’ când ești ficior holtei și îți plac mult muierile nu-ți arde de așa experiențe. Așa că am zis că dacă tot asta ne paște măcar să luăm niște beri cu noi, ne chefuim cumva. Primii kilometri ne-am ferit noi de naș da’ după ce ne-am încălzit am zis ca și nașu îi om și ar bea și el ceva. Ca să aflăm ca nașul făcea de fapt cât doi oameni și ne-am trezit fără beutură.
Ce-i de făcut? Prekinul nostru, sub șantajul că a mâncat după neamurile noastre răposate a trebuit să coboare în prima haltă unde este ceva deschis să mai cumpere beutură și țigări. Zis și făcut. Omul coboară, fuge la magazin și îl vedem cum stă la coadă. Pe când ajunge el la rând vedem cu groază cum începe să se miște trenul. “Pfuai mă, fugi mă băiete mă!” Prekinul nostru ia repede berile (la pet că altceva nu era) și o ia la fugă după tren. Acuma el era rapid, fugea cam în pas cu trenul și ne ajunge. Din fugă aruncă o sticlă în tren, apoi cealaltă. “Haida mă, hai că o bere îi numa’ a ta, numa’ suie-te odată!” Acuma toți ne gândeam la o scena din James Bond când deodată JBANG! Îl vedem pe prekinul nostru pe jos, după un stâlp. Nu l-a văzut, era concentrat asupra trenului, nu l-am văzut, eram concentrați asupra lui. Îți dai seama că am rămas șocați. Îmi venea să râd și să mă sperii în același timp. Până la urmă m-am apucat să râd când l-am văzut că se ridică ținându-se cu o mână de nănău și cu cealaltă salutandu-ne resemnat. Cu cât ne îndepărtam mai tare, cu atât ne făcea mai vioi cu mâna și noi râdeam mai tare. A fost un revelion fain până la urmă pentru noi care am rămas cu berea, trist și friguros pentru prekinul nostru care a rămas în ceva haltă uitată de lume. Da’ măcar a avut ce fuma.
Ne-am întâlnit a doua zi, seara la o bere. Omul era tare cătrănit pe noi și nu ne-a iertat niciodată. De ce? În timp ce noi îi făceam cu mâna din tren el săracul țipa și făcea semn să tragem semnalul de alarmă. Apăi cine l-a mai auzit? Cine s-a prins ce voia el de fapt?

No, cam asta îi istorioara și aci îi motivul pentru care aș vrea o invitație. Să mă duc la prekinul ăsta al meu și să îi zic: “I-ută mă ce mi-o dat Groparu, acuma putem chefui calumea și bé bere legal și poate ț-o trece supărarea pentru treaba ceea. Numa’ să stai dracului în tren că jur că nu trag semnalul de alarmă după tine”.

4. Osirisa a dat un high kick la 13 December 2010 at 22:05 e

Vreau pe tren, cu prietena mea pentru inca un revelion genial.In gara s-a mai intamplat sa fiu de revelion, dar pe un tren inca nu.Asa ca vreau anu’ asta.Pretty please.Te roaga 2 gagici faine.

5. morom3ttu s-a dat grande la 10 December 2010 at 8:38 e

No, asa ca un ardelean pur sange din moldova care sunt dau si eu cu incercarea pe aici. De ce vreau in tren cu Becksu? Mai intrebi. Se ia ecuatia: tren + bere la greu + alti betivi care n-au nimic mai bun de facut in noaptea de revelion + gagici(tre sa fie si de alea) + muzica – nevsta/prietena/soacra care sa te frece la cap(nu de alta dar le dai jos din tren) => PARTY WAAAAA. So…vreau si eu musai in tren. Promit sa aduc voie buna, tuica de pruna si muraturi pentru a doua zi. Promit sa beau si pentru Groparu si pentru Groparel(asa, preventiv, ca am eu un feeling ca o sa-i placa si lui berea) si sa iau si la pachet. Asa ca Gropare, astept invitatia la Brasov. Iti trimit adresa prin pm, nu de alta, dar nu vreau sa ma trezesc cu 20 de virgine despuiate la usa.
P.S. Promit sa sabotez trenul daca nu ma ia la bord.
P.S.2. Nasul nu primeste si el un uischi ceva ca sa stinga berea???

adina a dat un low kick la 10 December 2010 at 18:32 e

mi se pare faina de tot ideea
vreau sa merg, pentru ca:
1. berea e ok
2. vreau sa ma rup de toti ai mei si daca ma dau cu trenul, am impresia ca plec in lume
3. muzica va fi super
4. pot cunoaste lume noua si faina
5. sunt extrem de plictisita de orice varianta de revelion traita pana acumFelicitări câştigătorilor, şi o dimineaţă cât mai plăcută pe 1 ianuarie! Cei care nu aţi avut şansa mai puteţi câştiga locuri în trin participînd independent, după cum scrie şi pe site-ul berii verzi. Şi da, juriul ţine să vă anunţe că i se rupe inima că nu poate arunca mai multe invitaţii pe piaţă! (DEOCAMDATĂ)

UPDATE: CÂŞTIGĂTORII SUNT RUGAŢI SĂ-MI TRIMITĂ PÂNĂ DESEARĂ DATELE LOR (NUME ŞI PRENUME) PE ADRESA DE CONTACT DE LA BLOG groparu punt ro la gmail punt com. MUSAY!!!

Ieri, azi – mahmureală. Rea.

Atâââât!

Urmare a unui partneriat care mă onorează, berea favorită a Groparelui, în co-blogăreală cu Hădenescul şi TVDecescu, oferă cititorilor gropăreşti cinci MAI MULTE INVITATII (vezi update mai jos) a câte două persoane la cel mai tare revelion la care m-aş fi gândit io că se poate exista pe sfânta lume: trenul Beck’s cu plecare din Cluj în 2010, revenire tăt în Cluj, da’ în 2011! (confesiune: ui aşa mi-or făcut ochii când am citit brief-ul: $$!!!)

La bord, pentru că petrecere fără lăutari, chimvale, bănzi şi fanfare nu s-a mai auzit pe sfânta lume, veţi putea zbiera alături de meseriaşii de la Şuie Paparude, vrăjitorii de la Grimus (băieţii ăştia merită; deci merită), şi DJ-ii Gojira, Limun, Leo şi Marika. 11 vagoane, taică, pentru 2011! Că dacă puneau 2011 vagoane, falimenta toată Valea Prahovei, că sunt convins că şi Liiceanu s-ar fi înscris.

Ce trebuie să faceţi?

1. Să aveţi 18 ani – asta e, ziceţi mersi că nu suntem în State, unde trebuia să aveţi 21;
2. Să convingeţi Groparele, printr-un comentariu cât mai gropăresc la această postare, că VREŢI să urcaţi la bord (io m-aş fi tot dus; da’ nu au baby-sitter în tren, şi nu-mi pot închide familia într-o închisoare criogenică până pe 1 ianuarie 2011, că m-am interesat);
3. La comentariu să introduceţi o adresă de mail validă, nu invalidă – să vă poată contacta Beckşii pe 14 decembrie, nu de alta;
4. Să fiţi de gaşcă. Io oricum ştiu că cititorii mei sunt party people, că doară nu intraţi la mine pe blog pentru a citi despre tratamente cu argilă pentru tenul uscat.

Câştigătorii îi voi anunţa pe 14 decembrie, ora 13:00, deci faceţi bine şi comentaţi-mi până atunci. Puteţi participa din orice locaţie mondială, cu condiţia să fiţi la gară în Cluj pe 31 decembrie, că trenu’ ăsta pleacî la ora 22:30, şi nu mai opreşte să ia la ocazie sau să-i dea nenea ăla cu ciocanul în roate. Şi să aduceţi voie bună prin buzunare, că doară mereţi să daţi groapă la sticle de bere!

No… ne băgăm? Suntem beutori de bere, sau nu mai suntem?

PS: Nu pregătiţi mărunţi pentru naş, că ăsta nu e tren din ăla. Şi consumaţi cu moderaţie, dupa aia să nu mă scoateţi pe mine vinovat că te miri cu cine v-aţi combinat în noaptea de revelion!

PS2: Detalii despre party – pe pagina de Facebook a producătorului; detalii despre tren şi despre celelalte modalităţi prin care vă puteţi sui în el – pe site-ul berii verzi.

UPDATE: Io am sperat sa jmenăresc nişte invitaţii, să le vând la suprapreţ… da’ Beckşii zic că sunt minim 5, şi dacă cititorii mei sunt însetaţi, deci SUPLIMENTĂM. Dap!

CONCURSUL S-A INCHEIAT

Nu are nici o legatură cu faptul că Adi Hădean merge şi el la Sibiu sa garniseasca burţi de sibieni flamânzi. Nu. Are decât pur si simplu legătură că mergem să sărbătorim viaţa – morţi de beţi.

Ca de fiecare dată, sper să nu mă trădeze scumpa mea furie vişinie. Şi sper să fi făcut Ţiganiazii rost de purcel pentru rotisat, ca să fie, deci, cheful paroxistic – şi cu colesterol.

Aş mai scrie, da’ mă înţeapă mustaţa.

Update: si nu-mi mai trimiteţi poze d-astea, OK?

Niciodata să nu fiţi gazdă la revelion, io numa’ atâta vă zic.

La mine, la ţară, am stat de la ora 15 până la ora 23 ca să dezmorţesc pereţii, şi am tot băgat brad în sobe ca descreieratu’ ore în şir, că nu am vrut să intru în rezerva de fag a lu’ bătrânu’, că el ţine la lemnele alea mai mult ca la mine (ăia care mă ştiţi ştiu că nu vă miraţi de asta). Am cărat din Cluj boxe 5+1, calculator cu muzică de top 2009 radio zu, să să bâţâie lumea. Am pus la bătaie un bidon interminabil de murături şi vro trei kile de pălincă d-aia de îţi vine să urli de fericire – mere, prună şi tot felu’, de l-am impresionat pe Şendroiu, sper că şi pe familia lui, săr’na, doamnă! Că ne-or vizitat în ultima zi.

Am făcut tot felul de mâncăruri: ceaune cu mămăligă, ceaune cu fasole; grătare; tochituri. Noi nu glumim când e vorba de papa! Şi nici de beutură. Că aşa s-o calculat totul, că-n afară de ceva apă minerală (buek!), vro 5 beri, tri sticle de vin şi nişte papa, ne-or ajuns toate la fix.

Partea bună a revelionului: atâta o fost de înghesuială, că nimeni nu o putut face sex! Ha! Deci nu mai poate nimeni zice că anul ăsta o început cu footay, deci an de criză pe toate planurile.

La miezul noaptei, il sun pe sârbu’, şi zbier în telefon, bucuros că am prins linie liberă la 12 noaptea: “Bă, zic, Srecina Nova Godina, LMA, sănătate, puţe sculate!” “Da’ cine-i la telefon?” întreabă o voce blondă. “Io! Groparu!!!” “Ce Groparu?” “Groparu vostru!” zbier eu, nedumerit. Şi vocea blondă îmi închide telefonul în nară! Am aflat ulterior că sârbul îşi schimbase unul din numerele de telefon, şi eu sunasem pe ceva tanti străină, şi îi stricasem revelionul, că nu e de colo să auzi că unu’ Groparu’ îţi urează mulţi ani sănătoşi, în tradiţionala limbă sârbo-română!

Trebuie să închei cu nişte vorbe de duh ale Greuceanului, legate de sex:

- “decât 8 minute de sex lălăit, mai bine 2 minute pasionale!”
- “io am renunţat să mai cronometrez pe ceas câte minute de sexuleţ prestez; şi acuma am ajuns să mă laud cu numărul de mişcări!”

No. Deci o fost fain! Voi cum v-aţi petrecut?

Ma spăl pe faţă, evit să mă uit în oglindă: urăsc faţa aia de dimineaţă după chef.

Îmi pipăi cearcănele, şterg la ele cu prosopul. Duş am făcut azi-noapte, mă îmbrac cu haine curate, de săptămâna trecută.

Ies afară din casă, încui uşa. Bună dimineaţa, îi zic femeii de serviciu, care se uită la mine lung şi nu răspunde.

Io de când ţin minte îs învăţat cu femei care mă ignoră, deci dimineaţa asta nu mi-a adus nici o noutate fundamentală pentru existenţa mea.

Continuu cu păşitul pe stradă, mă intersectez cu două eleve chiulangioaice de la şcoala din Mănăştur din vecini. Mie-mi plac chiulangioaicele, şi mai ales elevele, şi mai ales alea din filmele japoneze pentru adulţi, aşa că mă uit la ele, dar numai în treacăt. Nu trec bine de ele, şi-mi aud elevele cum bufnesc în râs, şi se întreabă una pe alta “ioaaai, tu, l-ai văzut pe ăla?”

Io îmi zic că aşa e cu tinerii din ziua de azi, se iau de bătrânei paşnici ca mine, contribuabili şi cinstiţi. Pe vremea mea era alfel.

Ajung în staţia de troleu, fără să mă abţin să observ încă ceva şoferi care se holbează la mine cu ochii cât gogonelele. Mă, zic io, deci chiar arăt bine dimineaţa asta! Că se pare că ăştia nu or mai văzut aşa bărbat bine, d-aia belesc ochii, de gelozie şi invidie! D-aia nu mere bine ţara asta, că-s toţi invidioşi, cum se ridică unu’ din mocirlă fără operaţii estetice, cum sar o mie pe el şi îl împiedică să ajungă starlet, din invidie, monşer, din invidie.

În troleu, jumate de populaţie se uită la mine insistent! Mă uit la fiecare dintre ei, le înfrunt privirile până coboară ochii. După ce îmi mut privirea către ăia de lângă ei, se uită din nou la mine. Renunţ să-i mai înfrunt, îmi scot telefonul şi mă joc jocul ăla cu bilele. Ochesc o banchetă liberă, autobuzul e plin, dar nimeni nu se aşază lângă mine. Mă miros, miros a Davidoff cool water, cadou de la sor-mea, şi io-s şi mai curăţel, aşa, adică fac duş cel puţin săptămânal, deci nu-mi explic cum de nici un pensionar nu doreşte să împartă cu mine miasma de naftalină din paltonul său. Asta e, zic, viaţa e nedreaptă, unii stau în picioare, alţii pe jos! Si continuu să mă joc jocul meu penal de telefon Sony Ericsson.

Vin controlorii, mie nu-mi cer biletul. Ha! zic. Sunt din ce în ce mai blogger faimos! Uite cum mă recunosc până şi ratucii! Sunt un fel de Boc, de Florin Piersic!

Ajung la firmă, intru în birou. Toţi colegii se uită la pozele de la cheful de Crăciun de azi-noapte, că am făcut bal mascat. Şi am ieşit în Iulius Mall costumaţi în tot felul de personaje, de se holbau toţi cocălarii şi piţipoancele de mall şi oamenii normali care au votat cu Geoană la noi, că ce e cu invazia asta de arabi, militari, chineji, soldaţi romani, gangsteri, ţărani români, mariachi, sultani, puşcăriaşi, călugăriţe, oameni de ştiinţe, sore medicale, indieni!

Pornesc calculatorul, pun căştile pe urechi. Vine un coleg, îmi zice ceva, io zic “bine!” deşi nu aud nimic – sunt cu căştile pe urechi, urlă manelele de la Buena Vista Social Club la maxim, nu mă interesează. Colegul insistă. Io zic “binie-binie, lasă!” şi continuu să “lucrez”. Colegul insistă: îmi scoate căştile de pe urechi, şi îmi zice: bă, zice, meri dreq şi te spală pe faţă, că eşti plin de Kiwi Prattico! Asară erai costumat în soldat şi erai îmbrăcat în camuflaj şi aveai faţa vopsită cu cremă de ghete,  era OK, da’ amu eşti la cooperativă, deci nu mai puşcă camuflajul tău, şi nici nu ştiu cum ai venit tu tocmai tocmai din Mănăştur pân-acilea aşa, vopsit cu cremă de ghete pe faţă, jumate de oraş. Hai! Meri de te spală! Acuma!

Noi, fiind argheleni, nu merem nicăieri fără slană şi fără glaja de pălincă. Şi fiecare team building din asta e un prilej propice pentru fiecare să se laude cu ce licori parfumate (de măr, pară, prună) se face la el – prin Sălaj, Bistriţa, Maramu, Sătmar. Nu mai zic că pentru un connoisseur de pălincă aşa cum sunt eu fiecare team building din ăsta e ce este o orgie pe un yacht pentru un bolnav de priapism. Hehe…

Şi stând noi la foc, şi Mişu cântându-ne aşa cum numai el ştie, poştăream o sticlă ghe prună curată, şi o tot pupam, că Doamneee, bine mai mirosea! Şi o dau mai departe, către un coleg care nu mai poate bea, sireacu’. Şi îi întind glaja, şi el zice nu, mersi, că nu poci bea. Mă! zic. Miroase-o numa, să vezi ce bine miroase!

Şi atunci el se apleacă către nevastă-sa, şi se face că o miroase acolo jos, la prăjitură. Şi îmi zice: ştiu, mă, că miroase bine, că d-aia m-am însurat cu ea!!!

Am beut la Motiş.

Am mâncat la Motiş, bine am mâncat la Motiş.

Am dormit la Motiş, mult.

Am râs sănătos, tot la Motiş, şi am şi luat trei ţigani la ocazie, şi m-am râs şi cu ei.

Amu e luni, vă rog frumos să mă lăsaţi să sufăr, plin de demnitate, în tăcere.

Aşa că: recomandare gropărească, mai ales pentru ardeleni, că-s mai aproape: musai să mereţi într-un weekend sau chiar în concediu la Pensiunea Râmeţ. Îi la vreo la vreo 30 km de Alba Iulia, înainte de Mănăstirea Râmeţ. Drumul e reparat proaspăt, e ca oglinda; preţurile sunt mega convenabile (adică bat la cur cam orice cazare la raportul calitate-preţ, fincă îs mega moca, şi eu nu am în casă aşa baie şi aşa condiţii!), papa e bestială, berea costa (numai!!!) 4 lei Beck’s-ul, şi dacă mai aveţi şi norocul să fie acolo Silvan, prieten gropăresc, şi să vă şi cânte la chitară, io vă garantez că marijuana e aproape ceai de muşeţel faţă de cât de bine vă veţi simţi! Mă ştiţi amu ca nu prea îmi joc reputaţia pe orice măgărie, da’ asta e chiar o chestie care trebuie făcută. Fincă:

- Silvan e bestial la chitară (vrea şi să facă tabără de chitară acolo în luna august)
- zona e demenţiala, cu mănăstirea la 3 km (asta dacă vă preocupă cele veşnice sau aveţi o brumă de interes în istorie); şi la mănăstire, uite ce şofer care şi-o scris numele fetei cu care umblă el în maşină!

- la vreo 6 kilometri zac Cheile Râmeţului, care sunt – ce să vă zic, frumoase ca o femeie cumsecade, care e jumate negresă, jumate asiatică şi jumate bistriţeancă – şi cel puţin 66% moldoveancă de pe ambele maluri ale Prutului, seca-l-am dintr-o sorbire.

Şi vă mai zic asta fincă acolo am fost weekendul trecut, şi m-am simţit atâta de bine cu Mişu (bă, mă laşi să pun poza aia a ta cu câinii?) şi cu numitul Silvan, care or cântat amândoi aşa de fain că Dumnezău s-o oprit din trebi şi i-o ascultat (aşa că repetaţi-vă rugile rostite sâmbătă seara, că Demiurgul era ocupat!), şi până şi io am pus gheara pe o chitară, de am chinuit-o cât m-or ţinut gâţii. Şi o fost fain.

Şi weekendul ăsta, vă veţi întreba, weekendul ăsta? La Motiş, măi copii, lângă Mediaş, că face ţiganiazii parastas: casa în care am tras noi atâtea cumetrii şi scandaluri va fi revendicată de fostul popă sas revenit din Jermanica, care ne va alunga, şi mergem s-o mormântăm cum se cuvine. Ori… ce bairam de mormântare e ăla fără Gropar? Aud???

Na, mai jos, o mică galerie de poze făcute cu tilifonul, că când s-a termina criza mi-oi lua şi eu o sculă să mă dau şi mai mare:

PS: Mişu o apărut de două ori, fincă poate mă lasă, sau poate nu mă lasă să îi public poza, şi am zis că e bine să fiu pregătit. Nu că-s dăjtept?

O avut, şi mi-o şi dat.

Amu… despre Tică am mai scris. Amu vreo lună o venit din Sibiu la Cluj, şi-o operat nevasta de ceva năcazuri femeieşti, şi o stat la mine nu mai puţin de o săptămână, perioadă în care şi-o înmuiet cu generozitate musteaţa cu pălincă hădenească, spre marea mea disperare, eu fiind in post, dar alarmat cum rezerva mea strategică se dezumflă vertiginos. Amu… io nu-s zgârcit din fire, dimpotrivă; da’ de la pălinca aia io am suferit enorm, în primu rând fincă pălinca aia îmi era dragă mie, da’ şi fincă Tică m-o sforăit la cap de parcă dormeam cu un turboreactor; cred că d-aia mi s-or şubrezit cercevelele la geam, mi s-o scorojit lavabila în baie şi nu mă mai salută vecinii.

Nu pleacă bine Tică, şi vine Călin la Cluj, să stea o noapte; în semn de bun venit, îi ofer cu generozitate două ştampăle, nu mai multe, de horincă de aceeaşi sorginte, omu’ le îndeasă supt nas, după care toaaaatăăăăă seara o fost ca un vraci amerindian care linsese ciuperci halucinogene, că s-o aberat pe la Crivăţ prin speluncă de nu mai ştiam dacă nu cumva e epileptic. Şi – colac peste pupăză – în noaptea aia m-o sforăit mai abitir ca Tică, că am făcut crampa scriitorului la mîini strângându-l de nas să nu mai horăie.

Ultima ispravă – weekendul ăsta am ţânjit la Valea Viilor, că am avut o cumetrie. Şi ca orice gospodar, am luat cu mine o glăjucă de juma de kil cu motorină hădenească, să le dau în cap la ţiganiazi. Am să sar peste varianta oficială cu ce s-o întâmplat la chef, pentru că avem foarte multe versiuni care se bat cap în cap, pe când asupra altor secvenţe pluteşte o ceaţă inexplicabilă. Cert e că sticluţa transparentă cu licoare a circulat o dată pe la fiecare nuntaş pe când făceam grătarul, şi de mai multe ori la mine, că doară eu eram tata ei. Şi… ce credeţi voi? După ce ne-am adăpat cu horinca binecuvântată, am auzit că o fost cutremur în România.

Amu vreau să-l rog pe Hădean să-mi  mai deie, că vreau să merg cu pălinca aia în America de Sud, să pornesc o revoluţie şi să-mi instaurez propria mea dictatură militară.

Da’ voi nu, ca vă văd cum nu ştiti decât cum să pacatuiţi mai mult şi mai tare şi mai lung şi mai gros – ceea ce e OK, că cică Dumnezo ne iartă.

Dar io, dacă nu aş posti, aş mere la Ziua lu’ Petrică Irlandezu’, să traieşte naşa mare. In Irish Pub, mo, in Irish Pub, la Cluuuuuj. Eveniment sub înaltul patronaj al lui Crivăţ, hyperlinkuit mai sus. Şi fincă găteşte Hădeanu carne, e clară treaba că Dumnezău va trebui să-mi ierte şi regretele mele ocazionale bicisnice că ţin post.

Şi sper ca nici să nu mă ieie cu din elea cu “Gropareeee, io iert, da’ nu uit!”

2. Julius Constantinescu (il ştiţi, îi copkilu’ ala care scrie mai frumos decât arată, spre deosebire de mine, asupra căruia lumea încă nu s-a hotărît ce e mai hidos la mine, scrierea, aspectul sau ambele) s-a hotărât în sfârşit să publice cuvinte pe net într-un blog colectiv, în rândurile căruia pot spune cu falsă modestie că voi publica şi eu. Da’ mai încolo, buey, bine? Ca amu e criza. De timp, of cors, că de bani – is in criza de când m-a născut.

Deci: www.dailycotcodac.ro. Restu’ e plăcere!