căznicie

Pentru că very, very verighetă.

Cum se aniversează corect ziua de naștere a nievestei

Vineri o fost ziua nievestei, să-mi trăiască, LA MULŢI ANI! Cu majuscule mari.

Ca orice mascul care se respectă, cu o seară înainte am primit libertate să ies la bere – mai precis, la vin și Mama Juana, care nu e buruiana aia pe care-o fumează ziariștii, ci un soi de cocktail vin+rom+7 buruieni (nu are și frunze de coca, că m-am interesat). Mama Juana a fost adusă de contrabandă taman din Caraibe de simpatica noastră gazdă, numitul Pedro, despre care am mai scris, pentru că numai blăstămății face și ficiorul ăsta (și, dacă tot vine vorba de din astea, să vedeți ce povești are cu romul ilegal de contrabandă pe care l-a cumpărat în Dominicană, pfuay).


Sărumâna, Mama Juana, ei sunt cititorii gropăreşti, sunt oameni faini de obicei
(more…)

2 lovituri, dă-i și tu!

Bătaia pe telecomandă, faza locală

Intru-n sufragerie şi nu-mi desfac o bere, că m-am lăsat în zilele de miercuri. Casc şi-mi întind ciolanele prin cameră, apoi mă trântesc pe canapea; timp în care şi caut telecomanda, că nievasta nu ştiu ce robotea prin bucătărie.
– Să nu schimbi canalul! strigă ea.
– De ce?
– Vreau să văd sfârşitul filmului!
– Aha! zic.

Mă scarpin în cap:
– Ce film îi? întreb.
– Nu ştiu, că abia acum am dat pe el, zice ea.

8 lovituri, dă-i și tu!

De ce bărbații însurați stau prost cu banii

Tot din înțelepciunea cumnatului neamț. vă servesc amu o zicală scurtă cât un aforism pigmeu; și n-o mai analizăm, că mâine e ultima zi de mini-concediu, și-aș prefera să-mi termin berea liniștit, nu să stau pe net:

”Sunt însurat, de unde să am bani?”

Amar, amar și înțelepțește grăit-a.


Sursă: Cristian Dubovan, de pe Unsplash

2 lovituri, dă-i și tu!

Chiloțeii

– Muierușcă, chiloțeii ăștia îi pun la spălat, sau sunt curați?

Tocmai veniserăm de la socri, unde am parcat una bucată Gropărel peste vară.

Și împachetasem în grabă – știți cum e, în Nordul României, principala preocupare a soacrelor este să te îndoape ca pe gâștele ungurești, nu care cumva să le meargă vorba prin regiune că ui ce ginere costeliv au, că le afurisește popa-n sfânta beserică; și cu burtoiul umflat ca un artex, amâni cât poți momentul împachetării bagajelor, și eu efectiv le-am pus pe toate de-a valma în rucsac la plecare.
– Dă să văd, zice nievasta.

Se uită:
– Da, îs curați, pune-i, te rog, la mine în dulap.

I-am luat și i-am pus direct la mine-n sertar. Un vânător adevărat nu va pierde niciodată șansa de a-și adăuga un nou trofeu la panoplie.


Foto de Yoann Boyer, luată moca de pe Unsplash

Da, știu, nu mi se pare funny nici mie; dar azi-dimineață o venit tanti care ne ajută la curățenie (că avem și așa ceva), și nici nu vreau să mă gândesc ce moacă o să facă la vederea bikineilor roz în sertarul bărbatului casei, cc CpF.

5 lovituri, dă-i și tu!

Ați obervat cum asupriții îi imită până la identificare pe asupritori?

Am primit de la nievastă o sarcină grea și nemasculină: să bag șmotru în apartament.


Pentru că încă nu s-a inventat mașina de spălat apartamente, e nevoie de ”blogger power”

Harnic cum mă știți, am declinat sarcina cu curaj, pentru că, nu-i așa? ”O casă curată este dovada unei vieți irosite”; mai ales că eu am tendința să-mi stric manichiura când dau cu mopul, mereu mi se rupe câte-o unghie.

Dar, ca să nu las situația nerezolvată, am făcut o revendicare burgheză: nu mai bine ne luăm o tanti la curățenie? Că dacă da, eu puteam merge la cumpărături de țoale, nievasta-și putea urma destinul de mămică având grijă de ăla micu’, tanti ar face niște bani cinstiți, ce mai! Win-win-win. (more…)

7 lovituri, dă-i și tu!

Jurnal de tătic singur – la final

Azi-noapte, pe la vreo 2, ajunge în sfârșit și nievasta acasă, după delegația în Kosovo și-n Albania – zona aceea cunoscută drept și ”Teleormanul Europei”.

Cu exact 2 minute înainte, fiu-meu a țipat în somn și m-a trezit. Băi, nu știu, oare o simțit că vine?

Și, cum o aud pe nievastă cum intră pâș-pâș în dormitor…

…să nu ne trezească, o întâmpin cu tradiționalul:
– ACUMA SE VINE???

9 lovituri, dă-i și tu!

Jurnal de tătic singur, ziua a doua

Sună nievasta din delegație pe Facebook Messenger să ne verifice dacă mâncăm la oră cumsecade tocmai când mâncam la oră cumsecade: fiu-meu ronțăia o ciorbică, iar eu mă delectam cu o cină ușoară, că-s la dietă:
– slană
– ceapă albă+roșie
– zacuscă de la mama mea sibiancă din Poplaca (da, satul ăsta există!)
– niște telemea
– legendarul salam de mistreț de la colega mea I. (al cărei prieten împușcă animale sălbatice delicioase și le transformă în mezeluri de casă – NU SUNT DE VÂNZARE, NU VĂ OBOSIȚI!)

Băi, și calculez greșit timpul de răspuns și mă vede nievasta tocmai când duceam către musteți bunătate de pălincă!
– Alo! (eu)
– Iară bei? (ea)
– Da’ când n-am mai beut? (eu)
– Ce face copilul? (ea)

Fiu-meu se topește tot:
– Maaaamiiiii… azi-dimineață am mâncat pateu! Și o zis tati să nu-ți zic. (more…)

17 lovituri, dă-i și tu!

Și… vă știu nevestele PIN-ul de la card?

– Am rămas fără sfânta pită! Ce-i fac io de mâncare la Gropărel dimineață? Meri la non-stop de ia! zghieară nievasta.

Apoi, ca-ntr-o negociere, una caldă, una rece:
– Dacă ești prea obosit, mă duc eu.

Deci era clar că trebuia să merg eu.

Așa că mă iau și mă duc, că doară pricep și eu mesajele subliminale, nu-s bătut în cap (de tăt).

La magazin stau la coadă: doi (studenți? tinerei?) tocmai se hotărau ce să cumpere.

Ca de obicei, EL se hotărâse relativ repede: pusese pe tejghea patru Tuborg – semn clar că avea ceva plan secret pe termen scurt, iar necesarul lui proteic era satisfăcut pentru seară. În secunda doi, și-a și pus mâna dreaptă deasupra lor, într-un gest tandru, semi-patern, semn că le va apăra cu prețul vieții sale.

În timpul ăsta, EA, iubita lui puștoaică o ardea raw-vegan: ”suc Tedi aveți? Nu din ăsta, din ăla mare. Piersici? Așa… o apă plată, o legătură de pătrunjel, o pâine cu secară, un borcan de miere BIO și o varză Kale” (n-aveau varză Kale! E non-stop, da? Nu magazin de hipsteri).


Mai avea un pic și cerea testicule de cocoș (”fasolea” aia din dreapta sus)

În timp ce fata-și umplea mâinile cu castraveții și mierea ei BIO, el scoate cardul, ca un gentleman, și i-l dă vânzătorului ca să plătească; apoi fuge repede să-și ia o pungă gratis de la raionul de legume. Revine și, cu mâinile ocupate de nobila ocupațiune de a-și pune berile la adăpost, îi cere ajutorul EI, care deja era cu mâinile pline de chestii sănătoase – mizând, pe bună dreptate, pe capacitatea nativă a femeii românce de a se descurca indiferent de circumstanțe:
– Te rog ia tu cardul meu.

Normal, femeia româncă s-a descurcat: l-a palmat în secunda doi.

Fin observator al psihologiei umane, vânzătorul nu s-a putut răbda:
– Așe, amu dă-i cardu’! C-apăi, după ce te-nsori, îi dai și PIN-ul!

Cei doi se uită… lung se uită, nu prea știau ei dacă-i în glumă sau în serios… Groparu le ia locul, că-i venea lui rândul să ceară și el ceva. Dar, în loc să cumpere pită, zice tare, să se audă în tot non-stopu’:
Așa-i.

13 lovituri, dă-i și tu!