Vagabond european

Cand eu si telefonul meu eram pe roaming

Săptămâna viitoare mă duc în Suedia, mă văd cu cineva?

Cine se vinde la Soros, apăi se vinde cu totul!

Luni plec la suedeji, în Göteborg, trimis de (noua) corporație (de care nu v-am suflat nici un cuvințel), și stau până vineri; până atunci, mă tem că am mâinile legate și mintea puțină ocupată cu ceea ce soroșiștii numesc onboarding.

Dacă sunteți prin zona de nord a Europei și doriți să ne vedem la un öl de post, dați cu mailul la groparu punct ro pe gmail sau scrieți un comentariu aici și vă agăț eu adresa de mail. Românul ăsta nu vine să ceară beneficii sociale, și-și mai și plătește berea, deși am înțeles că acolo băutura binecuvântată din malț și hamei costă cât bugetul Camerei Deputaților de la noi; sau cât un divorț de-al lui Tăriceanu.

Și, dacă aveți sugestii de ce să vizitez serile, când termină frații noștri vikingi să ne încurce mințile în training, scriți un comentariu aici, vă rog – din ce se vede pe Interneți nu e mare lucru de țara aia, totul pare perfect, nivelul de trai sus, sanatatea și educația exemplare, oamenii cizelați, deci nu, mulțumesc, nu se compară cu Balcanii ăștia superbi și inervanți care ne omoară la 38 de ani ca pe medicul ăla, săracu’.


Poza e de pe Wikipedia, ca să n-o dăm morărită

7 lovituri, dă-i și tu!

Carnaval la Bâlea Cascadă și vizită la Hotelul de Gheață

Grație (cred eu) și sașilor, sibienii au o îndelungată tradiție în a bea bine, drept pentru care au inventat petrecerile și ieșitul la munte. De-aia îl vezi pe Iohannis mai des zâmbind la schi decât încruntându-se pe la televiziuni (în fine, faptul că nu mai bea și el câte ceva mi se pare de neiertat, clar!).)

În Sibiu, luna februarie a fost creată special pentru un scop și mai măreț: carnavaluri.

Dap.

Oameni în toată firea care se maschează în școlărițe, gastronauți și cipăndei sau în ce s-or mai masca.

Și unde se petrec ei? La munte.

Ca să fim bine-nțeleși: munții Făgăraș sunt ai mei. Sunt MUNȚII MEI.

Iar munții Cindrelului (Cibinului), ăia cu Transalpina, sunt ai lui fiu-meu. Așa ni i-am împărțit noi când avea el 4 ani și așa rămân. O să înștiințez eu Academia, nu vă faceți probleme.

Dacă n-ați ajuns încă în munții mei, trebuie să știți că am permis ca zona Bâlea să fie împărțită în două zone:
– Bâlea Cascadă (zona de jos), la care se ajunge cu mașina 365 de zile pe an
– Bâlea Lac (zona de sus), la care iarna se ajunge numai cu telecabina.

Legendele zic că mai există și ”partea oltenească”, dar nici un ardelean nu va recunoaște în ruptul capului că i-a vizitat pe ”ăia” și i-a și plăcut; dimpotrivă (ardelenii nu au nici o problemă în a minți cu treaba asta). (more…)

2 lovituri, dă-i și tu!

Parada de la Sărbătoarea Luminilor din nordul Germaniei

În orașul soru-mii din Germania se ține, în fiecare lună august, Lichterfest – sărbătoarea luminilor, se aprind vreo 10.000 de lumânări pe stradă și toată suflarea iese la pozat și făcut selfie-uri și beut bere.

Totul începe cu o ditamai paradă condusă de primar și de soția lui, pe care îi vedeți în prima mașină din filmulețul de mai jos. Apoi urmează toată suflarea orășelului, de la cluburi de karate la pompieri și fanfare și tractoare.

Când vedeau copii, aruncau cu bomboane – deliciul pruncilor.

Ce m-a impresionat în mod deosebit este că la sărbătoarea propriu-zisă nemții au fost incredibil de bine crescuți, nimeni nu s-a grăbit, au lăsat loc pentru femeile cu cărucior, pentru seniorii cu cadru din ăla de mers, toți zâmbeau în gol și te lăsau să treci.

Ca un element de culoare, anul ăsta au avut și un eveniment pentru Trans, sau cum le-o zice la bărbații ăia deghizați. Nu știu, o fi bine, o fi rău… pe nemți i-a durut la 4 metri în fața pedalelor lor germane (pe la minutul 7:00).

Mno!

 

3 lovituri, dă-i și tu!

La noi, în Germania…

După cum probabil știți, săptămâna cu Sfântă Mărie fuserăm plecați în Schengen.

Ajungem, așadar, cu zbor direct din Cluj hăpt în capitala Germaniei, motorul economic al Uniunii Europene.

Îmi scrie cumnatul meu cel neamț pe WhatsApp:
– Băi, zice, ați aterizat?
– Da! îi scriu înapoi. Imigranții din est au venit la voi în țară să vă fure locurile de muncă și să se-ngrașe de la ajutoarele voastre sociale! (more…)

29 lovituri, dă-i și tu!

Ce mi-i Grecia, ce mi-i Cipru

Eram cu familia mea puțin numeroasă în Cipru, ne tot minunam de cât de verde-albastră e marea, de cât de scumpe sunt toate (1.7 EUR doza de bere la magazin!) și cât de departe suntem de pensie, mama ei de pensie nespecială și pilonu’ 2.


Vezi? N-o să-ți mai permiți asta după 65 de ani


…și nici asta!

Prânzeam la ceva tavernă-birt, îmi înmuiam non-stop mustața într-un pahar de vin alb ieftin (more…)

6 lovituri, dă-i și tu!

Concediu în Cipru 2: croazieră cu submarinul care nu era submarin

Nu era submarin, deși nenea care ne-o vândut excursia i-a zis submarin; cei de la bord i-au zis submarin; ba chiar și DJ-ul pe care am vrut să-l bat i-a zis submarin, deși era o coajă de nucă.

– Salutare și bun venit la bord, ne-a zis DJ-ul pe care am vrut să-l bat imediat ce am pășit pe vaporul cu fundul de sticlă, ca o balerină-bibelou.
Saliut, zdrazviție, hello, zicem noi.
– Hai să vă zic un banc! zice DJ-ul pe care am vrut să-l bat. Un român și un bulgar sunt într-o mașină! Cine e la volan?

M-am ridicat și m-am îndreptat spre el cu pumnii încleștați, răcnind:
– Poliția!!!!! (more…)

6 lovituri, dă-i și tu!

Concediu în Cipru: ziua zero

Acum 3 săptămâni!

Ajungem cu bine cu Blue Air în aeroportul din Larnaca direct de la Cluj…

…în aplauzele pornite intenționat de o gășcuță de adolescenți trolli; deci am o veste proastă pentru heitării aplaudacilor de aterizare, căci viitor de aur va avea tradiția (așa zice Coaliția).

Aeroportul din Larnaca, capitala părții grecești a Ciprului, este păzit ca fortăreața lui Dragnea: plin de anti-tero cu tot felul din arme din Counterstrike. Și am înțeles oarecum de ce, pentru că distanța până-n Siria și Israel e ca de la Cluj la Oradea.

Mno: zgârcit cum mă știți, Groparu s-a înțeles cu cumpătata de nievastă-sa să nu achiziționeze și pachetul de transfer de la aeroport la hotel, (more…)

7 lovituri, dă-i și tu!

Țâpru

– Acum, tati?
– Ohoooo… ficior, păi trebuie prima dată să trecem de controlul Poliției de Frontieră… știi tu, oamenii ăia extrem de amabili de la aeroportul din Cluj, de zici că-s din altă țară… apoi să merem în avion… apoi să zburăm vreo tri ore și apoi să debarcăm, să merem la hotel, să ne cazăm, să mâncăm… și numa’ dupa aia!
– Oooooffff…
– Firește, dacă nu vrei, dacă ți se pare prea mult, io-ți pot zice amu ce zic psihologii să nu zicem niciodată copiilor; dar noi te putem lăsa aici, în aeroport, și te luăm când venim înapoi!
– Nununu, vreau să vin și eu cu voi!
– No hai, da’ cu răbdare…

Trecem de oamenii ăia amabili (dacă mă citește careva de la aeroportul din Cluj, vă rog spuneți-le că suntem fani Poliția de Frontieră! Că-s profesioniști și glumesc cu copiii și răbdători și faini și zâmbăreți, vă rog eu dublați-le salariile, mulțumesc!), ne suim în avion… și-ncepe iar al meu:
– Tati, acum?
– Nu, ficior… mai avem de zburat, de așteptat… dar dacă nu mai ai răbdare, le spun piloților să oprească să te lase-n Bulgaria! E frumos, au autostrăzi…
– Nununu, că aștept…

Aterizăm în Larnaca, căutăm transfer de la aeroport…
– Tati, da’ când?
– Mintenaș… luăm ceva buz, merem la hotel…
– Da’ mai durează?
– Mai durează oțâră, ficior…
– Oooooffffff…

Ajungem la hotel, în mijlocul unei hoarde de turiști invadatori ruși, omuleți verzi, Cipru, pământ rusesc… obțin de la fătuca de la recepție cheia…
– Acum, tati?
– Stai să ne ducem bagajele sus, să ne primenim, să merem să mâncăm…
– Ooooofffff…

Mno, merem să mâncăm, halim ca sparții la restaurantul hotelului…
– Taaaaatiiii… câââând?!?!?!?!?!
– Ficior… AMU! Amu merem.

Și-am mărs… direct pe plajă, ăsta micu o chiuit odată de fericire… s-o azvârlit pe sine direct în apă, s-o înmuiat ca un burete în timp ce chiuia de veselie… vă doresc și vouă să fiți la fel de fericiți ca el, când o dat de apă… apoi, în lumina serii, o scos ciucurelul și o tras o mândrețe de pișat în Mediterana de mi-or dat lacrimile de mândrie… drept ca rigla, din vezică de copil, de o făcut spume prin apa verde… în apa aia sacră și verde care-o născut-o pe Afrodita, de s-o scuturat Zeus din Olimp de indignare!
– Tati?
– Zi, ficior!
– Mno… gata, putem mere înapoi la Cluj…
– …????
– …păi da, am făcut pișu-n mare, e gata, hai acasă, că nu mai avem după ce sta! Hai, la cât avem avion?

Mno… mai stăm, chiar dacă ăsta micu’ vrea acasă… mai am câteva chestii de comunicat pe blog mâine-poimâine, apoi ne recitim prin iulie, că n-aș prea veni degrabă la cât pișu putem face în Mediterana! Serios… dar nu vă las oricum, ci cu poza asta frumoasă, ia uite ce demențial arată Cipru noaptea! Uitați-vă și voi numa’ de nu-i așa!

Și dacă aveți sugestii de ce să facem/vedem pe aici în afară de pișu-n mare, scriți dedesubt… v-am pupat!

7 lovituri, dă-i și tu!