Vagabond european

Cand eu si telefonul meu eram pe roaming

Oradea on my mind

Weekendul ăsta care a trecut am fost la Oradea (orașul ăla în care până și piscinele cu apă termală au piscine cu apă termală), la Aqua Park Nymphaea, că am înţeles că e no bra day, şi am vrut să… fac o baie.

Ţapă: orădenii nu sărbătoresc no bra day.

Vizita s-a datorat faptului că am negociat cu Moştenitorului că mai bine mergem la un aqua park decât să-i facem petrecere de copii de ziua lui. Că ştiţi şi voi cum sunt petrecerile tematice pentru copii: dai o roabă de bănet ca să-i vezi pe toţi părinţii obosiţi şi fără chef, pe copii cum se isterizează şi-şi scot ochii de buiaci ce sunt, iar Spiderman are ţiţi, pentru că e jucat de o domnişoară, pentru că actorul care era de regulă Spiderman s-a decis să fie Prinţesa Gheţurilor după referendum.

Revenind: şi am plecat la Oradea prin cea mai frumoasă toamnă de anul acesta.

Cea mai frumoasă toamnă, cu cel mai mare incendiu, probabil ardeau nişte buletine de vot de la referendum, sau ceva. Sau pur şi simplu în weekend se ard deşeurile pe care nu ai vrea să plăteşti să ţi le ia o firmă specializată, şi n-ai de unde lua amendă, că Garda de Mediu e şi ea la grătare.

Aqua Park-ul Nymphaea e surprinzător de fain. Măricel şi relativ accesibil ca preţ: 50 lei intrarea pentru adulţi, 25 de lei pentru copii (saunele şi baia turcească se plătesc extra), 6 lei o bere mai răsărită, lume spălată şi oameni faini, ca-n Bihor. Totul nou:
– circuit gândit cumsecade (vestiar-duşuri etc.)
– duşuri cu săpun/şampon
– magazin cu orice accesoriu te-ai putea gândi că-ţi trebuie pentru bazin
– piscine care mai de care mai variate (cu râu interor, cu cascadă, cu căţărare, cu jacuzzi etc)
– toboganuri de apă care te fac să ţipi ca un pescăruş
– copii în culmea veseliei, entuziasmaţi şi cu fasolea rânjită, de te pişi pe tine de râs când îi vezi cât îs de fericiţi
– complex aerisit afară (deci vara cred că e super fain)
– vreme frumoasă afară, că am stat la bronzat în slipi,
ce mai, relaxare totală.

Cam aşa arată interiorul – mă iertaţi, e singura poză pe care o am, că am citit în loc să stau pe telefon, şi nu e vina mea că fetele alea au făcut photobomb, eu sunt cu inima curată!

Minusurile:
– nu au un bazin olimpic, că aş fi muncit un pic să mai dau jos burtica
– dacă nu eşti atent, un prânz poate costa cât o masă în Grecia, la calitate net inferioară la noi – am plătit vreo 120 lei pe masa a trei persoane în prima zi
– în partea cu restaurantul mirosea toată ziua a carne prăjită în uleiul din luna mai
– m-am lovit de doua ori la cot. Zdravăn. Fix pe toboganul ăla cu verde, pentru fricoși. Ăsta-s eu.

Ca să ne răzbunăm, după bălăceală ne-am dus la Meatic, restaurantul inegalabiluluilui Adi Hădean; unde, hămesiţi ca nişte crocodili, ne-am delectat cu o porţie de măduvioare şi un New York Steak de ţi se topeşte în cerul gurii, alunecând pe un tobogan de pireu din cartofi copţi!

Şi am mers incognito, nu am zis nimănui, că am vrut să scriu adevăruri despre restaurant pe blog, ca de obicei – mai puţin ca atunci când mă plăteşte George Asoroşiţei – şi mă bucur că bucătarul nostru Masterchef a făcut o treabă bună de tăt! Că localul e fainfainfain, personalul e super amabil şi profesionist, şi eu n-am putut face poze la interior, că era plin de lume şi mă tot urmăreau, că nu e o onoare şi o fericire să apari cu mecla pe acest site de pe Internet.

Seara am reuşit să mă văd foarte scurt cu Flavius Bunoiu (fiind un eveniment de famiie, nu am anunţat pe nimeni de vizită; aşa că iertare, dragi prekini din Oradea!), şi chiar mi-era dor de o discuţie cu el, că el a fost artizanul proiecţiei filmului Usturoi de la Oradea (printre cele mai de succes proiecţii) din vremurile bune (care, cu ajutorul lui Allah, vor reveni ele). Şi vă recomand, şi eu, acest articol scris de domnia sa, ca oglindă a referendumului de care deja aţi uitat. Şi căruia-i mulţumesc pentru că face şi desface prin Oradea aceea, el e omul la care trebe să mergi dacă ai nevoie de ceva în tot Bihorul.

O poză cu hotelul Elite Hotel, unde am stat. V-am zis că tot ce-i în Oradea e cu piscină?

A doua zi, pentru că târgul de la Negreni era în plină desfăşurare, după aqua park am venit către casă pe Zalău – numai 4 ore de mers 200 km. Pe drum, am descoperit o gemă, restaurantul slovac de la Şinteu…

…unde m-am împrietenit cu acest domn slovac care vindea must de struguri proaspăt stors la un leu paharul (!), şi am băut vreo 4 pahare de mi-o puşcat glicemia în urechi.

Şi la restaurant scria că toată luna octombrie şi noiembrie, bucătarii de acolo pregătesc gâscă, şi aş băga, că n-am mai halit niciodată aşa ceva.

Mno; fiu-meu, după escapadă, o zis că data viitoare să mergem la un Aqua Park Aqua Park, nu să-l cheme altcumva, gen Nymphaea, că asta înseamnă că nu e chiar aqua park dacă e nymphae-e din aia.

14 lovituri, dă-i și tu!

N-ați cerut, dar vă dau: sfaturi de viață de la Groparu

Într-o vreme, soru-mea (și sora altora, că e soră medicală) din Jermanica lucra pentru o firmă care se ocupa de bătrânei, ziși și seniori.


Germania! Totul e perfect, minunat și nici nu sunt chiar așa mulți români

Mergea soru-mea (și a lor) la ei acasă, le dădea injecții și pilule, mai stătea cu ei un sfert de oră să le asculte ofurile, că nimeni nu-i vizita (da, uimitor, nici Jermanica nu e perfectă la nivel de relații inter-umane), și apoi mergea mai departe la următorul.

Ca-n viață.

Și, printre pacienții ei, era și un nene care fusese ceva patron de ceva – cafenea, pizzerie, ceva de genul. Și, ajuns la vârsta la care nu mai putea să se ocupe de afacere, dăduse cu firma de gard; căci nu ești patron adevărat dacă nu îngropi măcar un business.

Și or venit toate ANAF-urile nemțești și i-or pus poprire pe avuție și el o zis gata, bag picioarele, plec la azil, că și așa n-am pe nimeni, să-și ia Fiscul ce vrea în contul datoriilor.

Și soru-mea, în timp ce agenții fiscului îi tot confiscau lucruri de tot felul, l-o întrebat:
– Mein Herr, dar sunteți OK? Că ăștia vă răvășesc tot avutul.

Neamțul n-avea nici o treabă, râdea și glumea cu evaluatorii, și i-o zis soru-mii verde-n față:
– Ăștia pot să-mi ia ce vor ei, absolut tot; dar concediile, concediile nu mi le vor lua niciodată.

Cam așa e și-n viață, dragi cititori; că banii se fac greu și dispar extrem, extrem de ușor, orice ai face; și cu noi în groape nu luăm decât amintiri frumoase, că pe alea urâte faceți și voi cumva să le eliminați din sistem, hai, curaj.

Și, pe sistemul ăsta, Groparu mai pleacă o săptămână în concediu, tura asta-n Grecia, că acolo-l târăște nievasta și nu este chip de zis nu, că ordinul nu se discută. Și ce mai contează că nu mai are Groparu zile de concediu, că-și ia fără plată, și tot se duce.


Poza e din Cipru. N-ați zice, așa-i?

Și iată lecția de viață, dacă ați citit până aici: un an fără concediu fără plată e un an pierdut. Mă puteți și cita cu chestia asta, că cui îi mai pasă de copyright în țara asta.

Ne recitim peste vreo 8-9 zile, sau câte-or fi, că mi-i lene să calculez, fiți cuminți și nu mai inhalați lacrimogene de la jăndari!

6 lovituri, dă-i și tu!

Săptămâna viitoare mă duc în Suedia, mă văd cu cineva?

Cine se vinde la Soros, apăi se vinde cu totul!

Luni plec la suedeji, în Göteborg, trimis de (noua) corporație (de care nu v-am suflat nici un cuvințel), și stau până vineri; până atunci, mă tem că am mâinile legate și mintea puțină ocupată cu ceea ce soroșiștii numesc onboarding.

Dacă sunteți prin zona de nord a Europei și doriți să ne vedem la un öl de post, dați cu mailul la groparu punct ro pe gmail sau scrieți un comentariu aici și vă agăț eu adresa de mail. Românul ăsta nu vine să ceară beneficii sociale, și-și mai și plătește berea, deși am înțeles că acolo băutura binecuvântată din malț și hamei costă cât bugetul Camerei Deputaților de la noi; sau cât un divorț de-al lui Tăriceanu.

Și, dacă aveți sugestii de ce să vizitez serile, când termină frații noștri vikingi să ne încurce mințile în training, scriți un comentariu aici, vă rog – din ce se vede pe Interneți nu e mare lucru de țara aia, totul pare perfect, nivelul de trai sus, sanatatea și educația exemplare, oamenii cizelați, deci nu, mulțumesc, nu se compară cu Balcanii ăștia superbi și inervanți care ne omoară la 38 de ani ca pe medicul ăla, săracu’.


Poza e de pe Wikipedia, ca să n-o dăm morărită

7 lovituri, dă-i și tu!

Carnaval la Bâlea Cascadă și vizită la Hotelul de Gheață

Grație (cred eu) și sașilor, sibienii au o îndelungată tradiție în a bea bine, drept pentru care au inventat petrecerile și ieșitul la munte. De-aia îl vezi pe Iohannis mai des zâmbind la schi decât încruntându-se pe la televiziuni (în fine, faptul că nu mai bea și el câte ceva mi se pare de neiertat, clar!).)

În Sibiu, luna februarie a fost creată special pentru un scop și mai măreț: carnavaluri.

Dap.

Oameni în toată firea care se maschează în școlărițe, gastronauți și cipăndei sau în ce s-or mai masca.

Și unde se petrec ei? La munte.

Ca să fim bine-nțeleși: munții Făgăraș sunt ai mei. Sunt MUNȚII MEI.

Iar munții Cindrelului (Cibinului), ăia cu Transalpina, sunt ai lui fiu-meu. Așa ni i-am împărțit noi când avea el 4 ani și așa rămân. O să înștiințez eu Academia, nu vă faceți probleme.

Dacă n-ați ajuns încă în munții mei, trebuie să știți că am permis ca zona Bâlea să fie împărțită în două zone:
– Bâlea Cascadă (zona de jos), la care se ajunge cu mașina 365 de zile pe an
– Bâlea Lac (zona de sus), la care iarna se ajunge numai cu telecabina.

Legendele zic că mai există și ”partea oltenească”, dar nici un ardelean nu va recunoaște în ruptul capului că i-a vizitat pe ”ăia” și i-a și plăcut; dimpotrivă (ardelenii nu au nici o problemă în a minți cu treaba asta). (more…)

2 lovituri, dă-i și tu!

Parada de la Sărbătoarea Luminilor din nordul Germaniei

În orașul soru-mii din Germania se ține, în fiecare lună august, Lichterfest – sărbătoarea luminilor, se aprind vreo 10.000 de lumânări pe stradă și toată suflarea iese la pozat și făcut selfie-uri și beut bere.

Totul începe cu o ditamai paradă condusă de primar și de soția lui, pe care îi vedeți în prima mașină din filmulețul de mai jos. Apoi urmează toată suflarea orășelului, de la cluburi de karate la pompieri și fanfare și tractoare.

Când vedeau copii, aruncau cu bomboane – deliciul pruncilor.

Ce m-a impresionat în mod deosebit este că la sărbătoarea propriu-zisă nemții au fost incredibil de bine crescuți, nimeni nu s-a grăbit, au lăsat loc pentru femeile cu cărucior, pentru seniorii cu cadru din ăla de mers, toți zâmbeau în gol și te lăsau să treci.

Ca un element de culoare, anul ăsta au avut și un eveniment pentru Trans, sau cum le-o zice la bărbații ăia deghizați. Nu știu, o fi bine, o fi rău… pe nemți i-a durut la 4 metri în fața pedalelor lor germane (pe la minutul 7:00).

Mno!

 

3 lovituri, dă-i și tu!

La noi, în Germania…

După cum probabil știți, săptămâna cu Sfântă Mărie fuserăm plecați în Schengen.

Ajungem, așadar, cu zbor direct din Cluj hăpt în capitala Germaniei, motorul economic al Uniunii Europene.

Îmi scrie cumnatul meu cel neamț pe WhatsApp:
– Băi, zice, ați aterizat?
– Da! îi scriu înapoi. Imigranții din est au venit la voi în țară să vă fure locurile de muncă și să se-ngrașe de la ajutoarele voastre sociale! (more…)

29 lovituri, dă-i și tu!

Ce mi-i Grecia, ce mi-i Cipru

Eram cu familia mea puțin numeroasă în Cipru, ne tot minunam de cât de verde-albastră e marea, de cât de scumpe sunt toate (1.7 EUR doza de bere la magazin!) și cât de departe suntem de pensie, mama ei de pensie nespecială și pilonu’ 2.


Vezi? N-o să-ți mai permiți asta după 65 de ani


…și nici asta!

Prânzeam la ceva tavernă-birt, îmi înmuiam non-stop mustața într-un pahar de vin alb ieftin (more…)

6 lovituri, dă-i și tu!

Concediu în Cipru 2: croazieră cu submarinul care nu era submarin

Nu era submarin, deși nenea care ne-o vândut excursia i-a zis submarin; cei de la bord i-au zis submarin; ba chiar și DJ-ul pe care am vrut să-l bat i-a zis submarin, deși era o coajă de nucă.

– Salutare și bun venit la bord, ne-a zis DJ-ul pe care am vrut să-l bat imediat ce am pășit pe vaporul cu fundul de sticlă, ca o balerină-bibelou.
Saliut, zdrazviție, hello, zicem noi.
– Hai să vă zic un banc! zice DJ-ul pe care am vrut să-l bat. Un român și un bulgar sunt într-o mașină! Cine e la volan?

M-am ridicat și m-am îndreptat spre el cu pumnii încleștați, răcnind:
– Poliția!!!!! (more…)

6 lovituri, dă-i și tu!