băgaţi la cap!

Ţine minte să nu uiţi.

Un copil de 6 luni, singur, in patru labe in mijlocul strazii. La Cluj

Vă rog frumos să stați jos dacă citiți această postare din picioare.

V-ați așezat? Bun.

In Cluj, într-una din cele mai selecte zone (zona Belvedere), zonă plină de case de multe sute de mii de euro, crème de la crème, prietenul gropăresc Ionuț scoate nasul din cana de cafea și se uită pe geamul bucătăriei, la întâmplare. Frumoasă, dar ploioasă dimineață de joi – nu contează, în inimă e veșnic senin!

Și vede, ca intr-un film de groază, un copil de vreo 6 luni mergînd de-a bușilea pe mijlocul drumului, și o dubă care se deplasează către el.

Duba evită copilul și oprește la vreo 15 metri.

Încremenit, neștiind ce se petrece, Ionuț scoate telefonul și face o poză.
copil in mijlocul drumului, cluj

Șoferul, pesemne, se pune pe făcut mătănii, apoi dispare în ceață. Mai bogat cu o poveste de spus prietenilor la bere, despre cum era el să lovească un copil și l-a lăsat în mijlocul drumului, în voia sorții, ce bine că nu l-a lovit, Doamne-ajută.

Ionuț se adună și fuge cât poate de repede la prunc. Îl ia din mijlocul drumului și merge cu el către casa de unde – pesemne – ieșise.

După o mașină parcată, mai vede un prunc de vreo 2 ani, pesemne fratele primului, pe care-l arestează, de asemenea. Astfel că, plin de plozi ca un pom de Crăciun de cadouri, intră în casa din care – pesemne – au ieșit cei doi țigănuși.

Mama celor doi dormea dusă, iar alte două pirande erau ocupate cu adusul apei, căci nu aveau apă curentă. Tulai, copilul! au sărit amândouă, cam târziu, nici nu vreau să mă gândesc ce-a fost în inima lor.

Învățăminte? Nu știu. V-aș spune să nu vă lăsați copiii de 6 luni să umble pe străzi de-a bușilea, nesupravegheați; în schimb, vă spun să circulați cu prudență pe străzile astea care par pustii, pentru că Doamne ferește.

10 lovituri, dă-i și tu!

Niciodată pălinca nu fu mai gustoasă

În sfârșit, reușesc s-o conving pe nievasta să nu facă overtime decât o jumătate de oră, așa că ajunge la mine la munci cu Gropărelu’, plecăm către casă înainte de ora 7 seara, haha! Viața e frumos, cum zice ungurul.

În fața casei – meeeega baltă de la ploaia de primăvară, Gropărelu’ scotea flăcări pe nări de încântare, ce mai! Era timpul. Așa că-mi trimit nievasta în casă, iar eu iau Gropărelu’ cu cizmele în picioare, călare pe bicicletă, și mă fac că nu-i dau voie să se facă ciuciulete, în timp ce-l filmez. Gropărelu’ e în culmea fericirii, se dă cu bicla prin apa adâncă, strânge apă în ciubote, mă strigă de fiecare dată să m-audă cum mă minunez de cum zbura apa ca din ekranoplanele sovietice… fericire maximă!

Atâta numai că bestia asta n-are un copil călare pe ea, chiuind de fericire (de pe Wikipedia)

După 30 de minute, când îl văd stropit din obrajii lui crocanți până-n ciubotele smiorcăite cu apă rece ca gheața, mă hotărăsc să intru cu al meu în casă – unde nievasta tocmai îl felicita de La Mulți Ani pe Sandu din Jibou, să trăiască, el și fetele lui, să fie cei mai fericiți și sănătoși!

Rupt de oboseală și rebegit de frig, Gropărelu’ se transformase într-un monstru care nu mai auzea ce-i ordonam. În timp ce-l beleam de ciubote, pantaloni și lăsam o baltă de apă la intrare, strig la nievastă să încheie conversația telefonică și să vină să m-ajute să-i dau jos harnașamentul; moment în care se petrece inevitabilul.

Gropărelu’, dintr-o efuziune de amor către taică-su care-l iubește și-l ciupește de obraji nonstop, dă să sară călare pe mine. Groparu, zis și taică-su, este luat prin surprindere; și, înainte să apuce să-l prindă pe haiduc, îl scapă printre degete, iar moștenitorul dă cu spinarea de treapta din hol. Tare.

În viața mea nu mi-a venit mai tare pofta să mor. Dacă m-ar fi bătut ministrul de externe sovietic rus Serghei Lavrov cu lanțul înroșit în foc în timp ce Putin îmi sorbea sângele dintr-un pai cu umbreluță direct din jugulară, tot aș mai fi avut puterea să-i spun ”Vladimir, tot un pitic prăpădit cu sâni uriași rămâi, coa’!” – și apoi m-aș fi distrat văzîndu-l cum se oftică, piticania; dar, văzîndu-l pe al meu cum cade, parcă s-a rupt ceva zdravăn în mine. Gen toată șira spinării, cu plămâni cu tot.

Am zbierat odată la nievastă, că s-o stricat semnalul la telefon în tot cartierul; al meu urla ca din gură de șarpe, pe jos, în timp ce eu nu știam cum să-l ridic de jos, dacă avea, Doamne-feri, șira spinării vătămată?

Îl iau și-l bag direct în cadă, în timp ce nievasta zbiară la mine și eu la ea – din toți bojocii. Dau drumul la apă caldă – ăsta micu’ clănțănea de frig – nievasta mi-l smulge din vană și-l duce sub pături, în sufragerie. Urlăm toți ca apucații.

Printr-o superbă recompoziție, reușesc să mă adun și sun la Peditel (mulțumesc, Vodafone!). După primele 90 de secunde de blabla (”Ați sunat la Peditel. Dacă viața cuiva este în pericol, vă recomandăm să sunați la 112” blabla), conversez cu o domniță. Mă temeam de: 1. ruptură de splină, care, deși nu doare, e fatală; 2. organ intern perforat de ceva coastă ruptă (rinichi, plămân). Domnișoara ne pune să verificăm contuzia, să-i ridicăm mâna stângă, să-l studiem… Gropărelu’, panicat de noi, se miorlăie de fiecare dată când punem mâna pe el… discotecă la căminul cultural, neamule!

Ne sunăm și ceva prieteni doctori… în cele din urmă, ne hotărâm să dormim liniștiți la noapte și mergem de urgență la Urgențe, la Pediatrie.

Puteți spune orice vreți despre oricine; despre țara mea; despre doctorii escroci și sistemul medical defect la cap (apropos, la baie nu aveau săpun!); dar am ajuns la spital și, în 110 de minute, deși înaintea noastră avusese loc un accident de mașină și o pruncă cu mama ei nu prea erau ele OK, bietele, aveam:
– control amănunțit de la o stagiară franțuzoaică extrem de amabilă (bă, prekinu-so, trăi-ți-ar franțuzoaica!) care știa foarte bine românește;
– raze X făcute la moștenitor;
– ecografie făcută la moștenitor;
– tratament aplicat peste contuzie.

Inima se ușurează ca prin farmec (”păi nu vedeți cum aleargă pe holurile spitalului, doamnă, ce, ăsta-i copil cu fractură de coastă? Mergeți, doamnă, acasă!”), ne luăm și plecăm către casă. Îl las pe ficior să sară în fiecare baltă de pe drum și o cert pe maică-sa când cotcodăcește că nu are adidași uscați pentru mâine la grădiniță, ce mai! Nu știu cum să-l strâng mai tare la piept, dacă-mi cerea să-i aduc luna de pe cer la el în dormitor, îl pocneam pe domnul Soare în bărbie și-i furam gajica pentru fiu-meu!

Și ajungem acasă cu bine și, fiindcă toată tevatura îmi făcuse o foame teribilă, pun la foc tochitura mea de afumături fiartă cu o noapte înainte (sunt la dietă), torn un pahar de pălincă, pun tochitura în farfurie, dau să iau prima îmbucătură, la 10 seara…

Și-mi pică prima bucată de mămăligă cu cârnaț afumat plin de ulei direct în paharul de rachiu.

10 lovituri, dă-i și tu!

Da, am iPhone, nu mai trageți

Carcasa de la telefon are un decupaj special și logo-ul Apple se vede de la un kilometru. Pur și simplu când am cumpărat telefonul nu am găsit o carcasă bună la preț decent fără decupajul ăsta și nu-mi vine să mai dau iarăși 20 de euro pe o carcasă care să ascundă logo-ul numai pentru că tu ai impresia că eu mă laud cu telefonul.

Nu, nu sufăr de criză de personalitate și nu-mi ”definesc” și nu-mi ”completez” stilul printr-un telefon scump.

Știu, Samsung și LG și Motorola vor scoate un nou iPhone killer, știu.

Da, știu că telefonul tău este mai puternic decât al meu și a costat numai 60% din cât am plătit eu pentru iPhone.

Stai liniștit, nu voi încerca niciodată să te evanghelizez în religia Steve-Jobistă. Nu, nu sunt ambasador Apple și nu-l venerez pe Steve Jobs. De fapt, mi-e destul de indiferent cetățeanul. Nu am nici icoană cu Tim Cook (deși mi se pare foarte tare că a recunoscut public că este gay).

Nu, nu urmăresc să fac un statement financiar. Și nu, nu folosesc iOS Maps.

Da, am bani de abonament, mulțumesc frumos pentru grija pe care mi-o porți. Știu, există și cetățeni cu iPhone care nu au bani de abonament și sunt pe cartelă. Știu.

Da, posibil ca Opel Corsa vechi de 11 ani pe care-l conduc să valoreze mai puțin decât telefonul meu. Da, am iPhone 6 și stau în chirie în Cluj. Regret dacă tu crezi că cei cu iPhone trebuie musai să fie proprietari de haciende.

Nu sunt mactard, nu sunt înscris pe forumuri de specialitate, nu mă entuziasmez de fiecare dată când mai apare un produs Apple. Nu sunt dispus să mă cert ore-n șir pe teme gen care telefon este mai bun.

Da, sunt de acord că produsele Apple sunt prea scumpe. Da, știu că din când în când se blochează (am vreo 50 de aplicații instalate și peste 6000 de poze și filme pe el, deci îi permit să mai facă fițe din când în când). Da, știu că nu merge Flash pe ele. Ghinion. Știu și că nu poți pune muzică pe ele așa ușor și nici nu poți să-i adaugi memorie și nici să-ți pui ce ringtone vrei. Știu că environment-ul Apple este foarte restrictiv și nu face căsnicie bună cu Windows. Știu și cât de infect este iTunes. Știu!

Nu, nu pot rula filme de pe telefon și nu, nu are difuzor stereo. Nu, nu este rezistent la șocuri și nici la apă. Asta e. Da, am nevoie de încărcător special, nu merge cu MicroUSB, deci trebuie să port mereu după mine un cablu special.

Atât. Am un iPhone și-l folosesc la vorbit, făcut poze și filme și dat pe net. Și încă la câteva lucruri la care folosești un zmarfon.

Iar acum, să ne întoarcem la lucrurile care contează cu adevărat – gen, nu știu, genul feminin.
(sursa)

I-aș fi făcut și o poză telefonului, dar nu poți să fotografiezi telefonul tău cu telefonul dacă n-ai oglindă!

26 lovituri, dă-i și tu!

4 scurte cu software si aplicatii

1. Un prieten a lansat nonsmokingromania.com, ca să afli unde să ieși în oraș și să nu miroși ca o cabină de fumat din aeroport când vii înapoi acasă. Cauți birturi și crâjme pe strada pe care te afli sau întrebi aplicația dacă barul, biblioteca sau centrul cultural X este pentru nefumători sau nu. Simplu și fără miros! PS: Poate face și un app, ce zici, Matt?

2. S-a lansat aplicația “Felicitaro“, prin care poți trimite felicitări din poze făcute de tine, direct din telefon. Da, chiar și cu mecla ta. Mergi la Calafat, faci un selfie cu PET-urile de pe Dunăre și îl trimiți ca o carte poștală la mami, să se laude ea la prietenele ei cu ce băiat realizat are. O vedere costă 1.8 EUR – printat, timbrat și cu tot cu plic, să nu râdă diriginta poștei de ce urât ești, Gropare. Mai multe, pe Tedoo.

3. Dacă nu aveți abonament la Vodafone din ăla care-ți dă Zonga gratis, încearcă Yusic (nu cred că este disponibil pe Google Play). Mai dă gherluțe și nu poți urca un playlist deja definit în YouTube, dar îți poți face o selecție decentă de manele în funcție de momentul zilei – muzică de duș, de ședință sau de dentist. Eu îl folosesc când mai ies la alergat ca să nu mor înghețat că iar m-o dat nievasta afară.

4. V-aș mai scrie despre Virtual Cards, tot ceva aplicație românească în care-ți pui absolut toate cardurile de fidelitate de la absolut toți petromii și corele, dar nu mi se mai încarcă de o lună de zile, și mi-e frică să îi dau delete, că poate pierd deja cardurile deja inserate; așa că aștept un update și între timp pierd promoții la greu.

Da’, mă rog, poate la voi pe telefon merge.

IMG_1294

2 lovituri, dă-i și tu!

Cum se prezenta orașul Dej pe Google Street View

– Bo$, hai să-ți arăt cum se prezintă orașul Dej pe Google Street View! zice Bobiță de la postarea cu mistrețul.

Scrollează pe-acolo, clickuiește… și-mi arată: fix în fața gării din Dej, un cetățean dependent de spirt medicinal încerca din greu să se ridice de jos, de unde dormise după o beție strașnică, iar un câine aproape că-l lingea pe față în timp ce lătra la mașina Google!

Râdem, glumim, râdem iară… scriu draft-ul postării, dar nu fac screenshot… o păstrez pentru dimineți fără subiecte, că tre’ să fii organizat, ca blogger.

Și săptămâna asta mă apuc și caut poza cu pricina… și caut, și nu găsesc… și-i zic:
– Băi Bobiță, l-ai fotoșopat pe cetățeanul ăla inebriat afară din Google Street View?
– Nu! De ce?
– Păi nu-l mai găsesc!
– Stai că vin să văd la tine la calc, zice.

Și vine. Și iară scrollează pe-acolo și clickuiește… și descoperă asta: (more…)

9 lovituri, dă-i și tu!