à la Cluj

Din capitala Transilvaniei cea cu trăsură de unire.

Asa, de vineri

Scurtele de vineri:

1. La Cluuuuj se tine o noua ediţie de Ted, pe principiul că unele idei şi unii spermatozoizi “are worth spreading”. Io mi-am cerut voie de la Gropărel să mă lase să mă duc, da’ o zis că gata cu plânsul, ce treabă-i aia, că pe el cine-l mai schimbă şi face feţele alea când îi vede 4 kile de caca din pempărşi?

2. Primim semnale tot mai bune legate de cauza noastră cu Zolty din Bogata (apropos, aţi donat?); printre ele, un feedback negativ că fac asta numai pentru rating. Drăguţ!

3. Cred că mai trebuia sa scriu despre ceva, că i-am promis nu mai ştiu cui că voi scrie despre nu mai ştiu ce… nu mai ştiu când… hmmm! E clar, mă ramolesc.

4. Pîrcă a descoperit un nou bastion al jegului – surprinzător, nu este televizorul, deşi aş fi pariat o mie de coco că ăla e locul cel mai răhăţit dintr-o cameră, alături de mintea unui mascul clocotind de idei perverse.

5. Vine weekendul şi eu nu am apsolut nici o idee despre ce voi scrie săptămâna care vine, că presimt că dacă vă scriu de pempărşi maroniu-verzui îmi pierd toată audienţa aia a mea care mă citeşte exclusiv pe ideea “ia să mai văd unde s-o mai îmbătat Groparu!” Deci am motive să fiu deprimat, în ciuda reţetelor anti-tristeţe cu pătrunjel şi rumeguş de parchet melaminat din Formula As a soacră-mii.

Sănătate şi weekend fain, beţi o berică şi pentru Groparu pe unde mereţi, că io mai trebe să aştept până îi virează Boc alocaţia lui ăsta micu’.

12 lovituri, dă-i și tu!

Ajutor pentru Zolty Bogata – update 1

Dragi cetitori, la ora actuala s-au strans 670 lei in contul meu de ING, şi doresc să mulţumesc şi pe această cale donatorilor cu inimă largă şi pungă deschisă. Aşteptăm să vedem câţi bani vireaza si colegii gropăreşti. Eu sper la o sumă cât mai mare! Fuck criza, cum s-ar zice.

Campania de donaţii rămâne deschisă până la mijlocul lui noiembrie, dar rugămintea mea este să nu amânaţi, pentru că în funcţie de câţi bani reuşim să strângem cât mai repede vom putea face un necesar şi nu vom sta până la gerurile Bobotezei cu acţiunea noastra 😀 Deocamdată suntem în negocieri cu partneriate media locale pentru expunere mai largă, iar Habitat pentru Umanitate şi-au manifestat interesul pentru a ne ajuta, sperăm să punem si cu ei de-un parteneriat.

Împreună vom învinge! Hasta la victoria siempre!

PS: Normal că voi dona şi eu! Mâine vine leafa, ţuc-o tata.

Update la update: Ziua de Cluj a scris despre mişcarea noastră.

Update la update 2: articol in Stiri de Cluj.

12 lovituri, dă-i și tu!

Băi, dar arghelenii ăştia îs daţi dracului!

Mergeam într-o zi prin centru, mai plăteam o rată, mai ocheam câte-o reducere, mă mai feream de câte-un BMW-ist daltonist cu volanul pe dreapta şi număr de Irlanda. Şi ghiciţi voi ce îmi sare în ochi de pe un coş de gunoi?

Exact. O bluză de gajică.

Dau târcoale, adulmec, mă uit urât la lumea din jur: nimic. Feţe de argheleni care văd amu şi abia peste 15 minute îşi dau seama de ce or văzut.

Mă uit mai bine:

Şi văd eticheta.

Bluza era nou-nouţă, măi frate. Nou-nouţă.

M-am uitat, şi of cors că abia peste 15 minute m-am dumirit şi eu: vro jună a spart nişte bănuţi pe ţoale. Oricât ne-am mira noi, asemenea lucruri se întâmplă în regnul femeiesc, încrengătura dependentă de shopping, aripa sfidătoare de criză. Nu e bai, mi-am zis eu, că orice femeie vrea să aibe cât mai multe haine – să aibe şi ele, sireacele, ce da jos. Ce m-a făcut să-mi arăt fasolea de uimire a fost că haina avea etichetă pe ea. Telefonul meu nu a prins chiar aşa cum trebuie bluza, că pozam în contre-jour, dar vă spun eu că avea eticheta pe ea. Deci era nou-nouţă. Deci cineva a pierdut bluziţa, altcineva a văzut-o pe jos, a ridicat-o, a pus-o pe un stâlp şi a lăsat-o acolo în aşteptarea proprietarei, care sper că umbla despuiată prin târg.

Deci de-aia zic io că arghelenii ăştia chiar îs daţi dracului. Nu pentru că probabil e unul dintre cele mai bune oraşe în care să-ţi pierzi ceva; ci pentru că sunt sigur că în ziua aia o tânără domnişoară umbla pe centru în busturile goale fincă îşi pierduse bluziţa. Şi sunt sigur-sigur că nu şi-a dat seama de asta decât 15 minute mai târziu!

PS: haideţi să fim clujeni, argheleni şi români adevăraţi şi să-l ajutăm pe prietenul nostru ungur! Da? O facem?

24 lovituri, dă-i și tu!