à la Cluj

Din capitala Transilvaniei cea cu trăsură de unire.

Păţanie la BRD

BRD, recte banca la care nievasta are ratele. Că io, când am luat-o, am luat-o cu tot cu datorii! Că şi ea de-aia s-o măritat cu mine, că se săturase să-şi ducă ratele singură, plus că dacă era singură nu avea pe cine cicăli, şi din cauza asta o păşteau nişte depresii severe.

Aşa că în ziua aia de rate mă duc la bancomat, scot banii de rată, fug la la schimb valutar, schimb în euro, după care cer chitanţa (şi mă uit la schimbătoarele valutare cu suspiciune, de parcă mi-ar da numai bancnote contrafăcute, şi le cer să-mi dea cât mai mărunt, şi verific fiecare bancnotă în parte, şi-n spatele meu lumea de la coadă vociferează, şi io mă răstesc la ei, că alfel mă pasc nişte depresii severe) şi fug la bancă.

Tura asta eram cu colegul Adi. Care nu se rabdă şi se uită dubios prin sedul BRD din Cluj, ăla mare din piaţa Unirii. Şi ce-mi vede? O gaşcă de peşti înotau plictisiţi printr-un acvariu măreţ, care sfida criza. Era acolo tot raionul de peşte de la Real, da’ mult mai de soi.

– Vă plac peştii? îl întreabă bodyguardul de bancă, cu chef de vorbă, pe colegul Ady, care mă aştepta pe mine.
– Da, zice colegul Ady.

Cum să nu-ţi placă! Că erau de toate culorile, chiar şi portocalii – deşi se ştie bine că peştii portocalii îs cei mai înjuraţi la ora actuală în România.

– Până şi delegaţia franceză i-o apreciat când or venit aici, zice bodyguardul de bancă.
– Aveţi şi peştişori din ăia aurii, văd! zice colegul Adi.
– Avem, dară, zice bodyguardul.

Parcă erau ai lui, aşa era de mândru.

– Şi… îs din ăia care îndeplinesc dorinţe?
– Da! zice bodyguardul. Da’ să aveţi de grijă, mai zice bodyguardul. Că ăla care îndeplineşte dorinţele e cam surd de felul lui.

Drăguţ, că ne-am râs.

34 lovituri, dă-i și tu!

E vineri, e destul de frig, deci s-au scurtat

1. Julaev a descoperit Twitterul si Facebookul, ba chiar si bloggingul. Si la fel au descoperit si soldatii amerikanski. A caror pozitie poate fi usor aflata de orice pustan irakian care tine mouse-ul in mana. Dap. Dap, americanii sunt chiar intr-atata de prostuti. Daca ei sunt noul imperiu roman, nici nu vreau sa ma gandesc care este IQ-ul mediu al barbarilor.

2. La Cluj are loc mare targ mare de chestii facute cu mana, va rog frumos sa nu va ganditi la prostii, in templul berii zis si Gambrinus. Ni mai jos:

Cadouri, anyone…?

3. Weekend fain! Ca mie mi-o plecat masina de spalat vase inapoi acasa, si weekendul asta sunt singurul schimbator de pampersi, ca nevasta-mea vrea sa ma pedepseasca ea – nu se stie pentru ce, ea tot zice ca “las’ ca stii tu!” Asa o fi!

14 lovituri, dă-i și tu!

3 accidente in 2 luni

1. Mă duc la dentist. Parchez în grabă. Julesc bara spate a unui Volvo cu număr de Harghita, aripa maşinii muierii intră serios înăuntru, cu tot cu zgârieturi. Băiat salon, las numărul de telefon la maghiar în ştergător, mă sună, ne întâlnim, îi dau asigurarea. Asta e, nu pot lăsa ungurii să ne fure Ardealul cu bara spate julită la bunătate de maşină.

2. Vin la muncă, pedalam la greu dinspre Floreşti, era dimineaţa, eram în întârziere. În faţa mea, în zona Polus, unul îl lasă pe altul să taie drumul, să intre la Praktiker. Pune frână, ăla din faţa lui pune frână, io pun frână, tanti din spatele meu pune frână. Ăla din spatele lui tanti nu pune frână, se bagă în ea, ea se bagă în mine. În ultimul se mai bagă unul care fuge de la locul accidentului. Tanti care s-o băgat în mine avea pruncă de 9 luni în maşină. Poliţie, socoteli.

3. Veneam de la giratoriul de la Cora în sus, către pod, să ies către Floreşti. În faţa mea, pe banda 1, stătea un Audi la ceas de seară, fără semnalizare, avarii, nimic. Încetinesc, trec pe banda 2. Din faţa Audi-ului ţâşneşte un cetăţean într-un Ford preistoric, să taie banda dublă continuă şi să facă U către Grigorescu. Mă înfig în portiera lui ca în unt!

– (cuvinte cu referire la părţi genitale)!!!! spune cetăţeanul care, aveam să-mi dau seama, era de o vârstă cu tata.
– (alte cuvinte cu referire la părţi genitale)!!!! spune Groparu. Tot tu comentezi?

Tragem maşinile pe mal. Ăla cu Audi se tirează în trombă.

– Ce mi-ai făcut, omule! lansează acuzaţiile cetăţeanul.
– Io??? Dumneatale ţi-ai făcut! parez cu iscusinţă.
– Păi nu ai văzut că semnalizez?
– Ce să văd! Că erai după câtamai locomotiva de Audi! Aşa te înscrii în trafic, intrînd direct pe banda a doua? De ce nu te asiguri?
– Păi m-am asigurat, da’ tu ai venit cu viteză!
– Dacă aveam viteză, săreau airbagurile la mine, şi amu-l cunoşteai pe Groparu matale! fac eu un spirit de glumă. Tocmai schimbasem benzile după ce am pus frînă, nu aveam mai mult de 30 la oră, alfel amu erai pe targă.
– Să-mi plăteşti reparaţia!
– Aha, zic eu. Adică matale te înscrii ca porcu în trafic, vrei să calci linia dublă continuă şi tot tu eşti cu gura ca trompeta. Hai să chemăm Poliţia, să îţi ia şi carnetu, să îţi ardă şi-o amendă! Vrei?

Scot telefonul.

– Fă-ţi maşina pe CASCO, zice el, şi hai, la revedere.
– Nu am CASCO, zic.
– DE CE N-AI CASCO? urlă el.
– Că io circul frumos cu maşina! zbier.
– Să-mi dai asigurarea să-mi fac portiera! Că îţi plătesc io bara faţă şi farul!
– Aha. Adică tu provoci accidentul, şi eu să plătesc în plus la RCA 3 ani de zile nevinovat!? Io nu fac din astea.
– Cum adică nu faci din astea? Păi ajută-mă!
– Păi simplu! Se cheamă fraudă la asigurări, şi faci puşcărie! Şi eu nu vreau să ajung la Gherla – din motive personale.

Aici, prietenii Groparelui care ştiu despre ce vorbesc vor mustăci.

– Vai, ce mi-ai făcut. Am nevasta bolnavă de cancer acasă!
– Şi io am prunc de 7 săptămâni! Şi o am şi pe soacră-mea la mine acasă!
– Unde găsesc io o uşă nouă?
– La dezmembrări…? încerc io să-l ajut.
– Nu găsesc! Că am stat 3 luni fără alternator de Ford Siesta!

Jur că aşa o zis, Ford Siesta.

– Tu eşti de vină! Tu!!! Io de 50 de ani am carnet, şi nu am făcut nici un accident!
– Omule, potoleşte-te! se bagă în discuţie oamenii de la spălătoria auto de lângă. Am văzut tot, mai bine înţelege-te cu băiatu’ (băiatu fiind eu), că de vine Poliţia rămâi şi fără carnet!
– E, zic io. Hai… dă-mi telefonul, să te sun mîine pentru amiabilă.
– Nu-mi ştiu numărul! zice. Îţi dau io bip.

Ne-am văzut a doua zi. Nu s-o răbdat până nu mi-o mai zis de patru ori că nu s-ar fi ajuns aici dacă IO aş fi circulat cu atenţie.

53 lovituri, dă-i și tu!

Zolty a luat plasa

Deci Zolty şi-a cam luat plasă weekendul ăsta. Peste polistiren.

Întrucât, spre marea mea fericire, se pare că soacră-mea nu mai pleacă în următoarele milenii de la mine de-acasă, am putut să plec şi sâmbăta asta la Bogata, să desăvârşim ce nu am desăvârşit tura trecută, întrucât Gropărelul era pe mâini sigure.

Grupul cu scop infracţional de weekendul ăsta: Zamfir cu Ulise, un dac liber (am vrut să-i zic bancu ăla cu “dacul care gândeşte se cheamă gândac”), un sibian zerocrat (din Poplaca, bă, din Poplaca!), Cosmin cu bagheta lui magică şi, cu oroare, subsemnatul, nu-mi mai dau link.

Mult-mult respect pentru Dragoş Petruţiu, zis Dacul, care şi-a sacrificat un weekend de beute studenţească pentru a face o faptă bună. Wespekt! Si vreau să vă zic că are şi un fund frumos atunci când se urcă pe scară, semn că nu mănâncă cu E-uri, că dacii nu ştiu ce e aia.

Mult-Mult respect pentru Alex, şi el student – Alex şi mai cum? Nu ştiu, no, io-l ştiu de zerocratul – care a venit taman de unde-o plecat Ilarion Ciobanu şi Mircea Diaconu în seria filmelor cu ardelenii. Dacă aş fi ştiut că vine jumate Transilvanie, nu l-aş mai fi cooptat cu noi, dar cumva poplăceanul a presimţit de unde vine frigul şi a ajuns la locul crimei prin Zamfir.

No. Studenţii ăştia doi tineri şi frumoşi nu numai că ne-au înjumătăţit media de vârstă a clanului, dar au cam şi făcut toată treaba. Că noi ne-am cam dat intelectoali cu mâini finuţe, că vai, noi nu cu mistria, noi cu mouse-ul, dragă; şi astfel casa lui Zolty a ajuns într-un stadiu chiar OK mulţumită sîngelui vărsat de cuplul de studenţi ne-gay. Am luat şi eu într-o copită mistria aia gletieră de cancioc într-o efuziune grigoresciană, da’ m-am oprit la timp înainte de a distruge toate casele din sat, că la îndemânarea mea deci cam asta ar fi urmat.

Marian a venit şi ne-a intervievat pentru Ziarul 21.

Postarea asta am scris-o pentru a mulţumi celor implicaţi, pentru a mulţumi încă o dată donatorilor şi celor care ne-au sprijinit fie şi numai cu un cuvânt bun, şi pentru a vă reaminti că nu oprim campania de ajutorare a lui Zolty înainte de a-i izola şi consolida toată casa. În acest scop, puteţi dona mărunţi în contul prietenului Attila: RO14INGB0000999900198927, pre numele Attila Ilyes.

Sănătate!

Era sa uit: dintre toti, cea mai multumita a fost nevasta-mea, care m-a intampinat plina de voiosie cand am ajuns acasa, cu o privire de gheatza: AI ZIS CA VII LA 4, NU LA 9 SEARA!!!!!

Update mai recent: ma, o tras Marian un film despre noi, baaa…! Aici.

17 lovituri, dă-i și tu!

Trei apartamente de la Polus

Deci băjeţii şi fetele de la Polus au stat şi s-au socotit; au mai fumat câte o pipă, s-au scărpinat la ţeste; pe urmă, după o furtună de creiere, au dat din cap, aprobator: hi să le dăm tri apartamente!

Deci pentru orice cumpărături de minim 100 lei noi în perioada 15 noiembrie – 19 decembrie, făcute în orice magazin polusesc, poţi câştiga unul dintre cele 3 apartamente de o cameră în cadrul loteriei „Ce îţi aduce Polus de Crăciun?”. Asta pe lângă alte şi alte premii oferite de partenerii poluşeşti. Da’ mai întâi mereţi la Biroul de Informaţii din Polus pentru a primi câte un talon de participare la fiecare 100 de lei cheltuiţi în molus. Noi leii. P-ormă, pe 20 decembrie, la ora 12.00, va avea loc o extragere cu apartamentizăre – numa’ noroc să aveţi, deci scoateţi-vă ursitoarele la o cafea.

Şi amu stau io şi mă gândesc: nu ar fi mega nasol dacă io chiar aş câştiga un asemenea apartament? Că dupa aia… soacră-mea, cu mânuţa ei… s-ar muta… definitiv… (nievastă, dacă citeşti: nu ştiu ce nesimtit o scris mai devreme! Că io am şi tăiat cu pixu peste, după cum se vede, că nu-s de acord cu ce s-o scris aci, pe bloguri.

PS: vedeţi că tanti din imagine e cu titlu de prezentare, nu-i inclusă în promoţie, că m-am interesat pentru un prieten de-al meu. Aşa. Şi asta citiţi-o repede: aceste apartamente se pot elibera fără prescripţie medicală. Citiţi cu atenţie prospectul!

(P)

24 lovituri, dă-i și tu!

Marea Neagră, Marea Mediterană, Marea Izolare

– Bă, ai strâns bani mulţi?
– Nu, mă, termină. Abia am strâns 3700 lei.
– Ai fost acolo să vezi ce şi cum? Ai făcut măsurătorile?
– Nu am avut vreme.
– Ai măcar idee unde e casa lui Zolty?
– Nu.
– Ştii ce materiale îţi trebuie şi în ce cantităţi? Ai scule?
– Habar n-am. Nu.
– Ai de unde cumpăra materialele? Ai vorbit la depozite, le au pe stoc? Cu ce le duci la Zolty acasă?
– Nu. Nu, bis. Habar n-am.
– Ştii să pui polistiren?
– Habar n-am. Bă, plm! Tu ţii cu ursu’?

Intră în scenă Cosmin. Salut, sunt Cosmin, foarte tare că îl ajuţi pe Zolty, dacă ai nevoie ajut şi eu. Mersi, Cosmin, avem destui voluntari. No, cum vrei… tata e prof la construcţii, am prekini constructori. Tu numai guiţă şi vedem cum facem.

După vreo 3 săptămâni: Alo, tu eşti Gropare? De ce plângi la telefon cu sughiţuri? CE????? Nu ai meşter şi poimâine vrei să izolezi casa lui Zolty?!?!?! Bă… io nu am mai făcut izolaţii, dar te ajut!

Cosmin ăsta e un fel de zâna din aia cu bagheta magică (da’ amu să nu vă aud că râdeţi în pumni şi ziceţi “Groparu o pus mâna pe bagheta lui Cosmin!”, că v-am spart!!!). Cu o zi înainte de marea izolare o fugit de două ori la Zolty, o făcut măsurători, o vorbit la depozite, o mers la prekini şi a venit de acolo cu o hârtie cu indicaţiile de cum se face izolaţia, luate de pe net. Şi dacă nu era el cu bagheta lui magică, noi şi acum am mai fi fost pe-acolo, rozîndu-ne unghiile de la picioare.

Sâmbătă dimineaţa, la prima oră, ne întâlnim cu Zamfir. Zamfir arată ca Doamne-Doamne, şi instant l-am luat, ca un obraznic ce sunt, la per tu, deşi îmi putea fi tată; şi are şi o jivină cât un viţel, îi cheamă ca pe Odiseu, care mănâncă vreo 4 boi şi 7 vaci la micul dejun. Haidam la Zolty! Ajungem acolo, şi aşteptăm să vină Cosmin, care fusese prins la o cumetrie cu o noapte mai înainte, şi care a venit taman ca să ne dea timp să curăţăm păreţii şi să eliberăm căile de acces direct.

Şi – ne apucăm de izolat. Şi izolăm, măi frate! Cu frică, of cors. Decupăm polistiren, scuipăm în pălmi, scuipăm în sân, treaba merge.

Între timp făceam bancuri cu Zolty, că ziceam că o să scriu pe blog că Zolty o beut tot vinul pe care i l-am adus (rămăsese nişte licoare de la ultimul tim-drinking şi i l-am dus să-şi umezească serile de iarnă) şi ne tot fugărea prin curte cu căruciorul lui, să ne calce, să ne facă daună totală; şi Zolty glumea că el nu bea la volan.

Pe urmă am trecut la bancuri cu Dorel.

Pentru că prea se glumea pe-acolo, am vrut să îl rog pe fratele lui Zolty să ne mai dea nişte capace peste cap din când în când, să luăm munca mai în serios.

După vreo 4 ore de muncă asiduă, am reuşit să punem vreo 30 mp de polistiren. 6 oameni. Da, muncă grea. Care comentează că în 6 oameni ar fi trebuit să terminăm în 2 ore, jbeng, primeşt ban IP! Şi să nu v-aud că plăcile de polistiren sunt puse ca pişu de la bou, că vă fac ca pe Ana lui Manole; noi muncim, nu gândim, da?

Când am terminat munca, colegul Atti a pus de-un grătar delicios. Ca nişte domni finuţi ce suntem, am halit cu mâna, ca dacii medievali.

Şi ca nişte români şi unguri ce suntem, am lăsat treaba neterminată: mai trebuie băgate diblurile (ce-or fi astea…?) şi trasă plasa peste plăci, că astea se fac numai după întărirea adezivului. Dar despre acestea – la următoarea sesiune de Marea Izolare. Sâmbăta viitoare. Când avem nevoie de voluntari, nu ca la polistireneală, unde-i uşor! Nu mulţi, unul sau patru, dar care să se ştie în dat găuri şi pus plăşi. Că io dijaba încerc, că io nici să scriu pe blog nu ştiu; plus că nu cred că voi putea ajunge acolo; deci dacă nu aveţi unde o arde sâmbăta viitoare, vă rog lăsaţi un comment cu adresa de e-mail. Vă băgaţi? Primul oferit, primul servit!

Mulţumirile merg către: Zolty şi fratele lui, că ne-au scos din amorţeală; Atti, care a donat ca un rege şi a pus şi osu’, mersi frumos, man!; Alpi, care mai mult munceşte decât vorbeşte, că m-o şi inervat la un moment dat, că ce-i cu atâta hărnicie; Cosmin, cu bagheta lui magică, ţuc-o femeile; că dacă nu era el – vezi mai sus; Zamfir şi Ulise, că ne-o zis la bancuri şi ne-o lătrat fest, când unul, când altul. Poze şi filme de la eveniment – în albumul zamfiresc şi pe blogul lui.

Şi mai ales donatorilor – de pe blog, de la mine din cooperativă, cititorilor blogului, precum şi blogherilor care au scris (lista întreagă – aici, la pingback-uri) şi (mă repet) tuturor donatorilor, din nou şi iarăşi (mă gândeam să public lista întreagă, pentru transparenţă, dar nu ştiu dacă e chiar aşa o idee bună, poate mai sunt şi oameni care suferă de modestită, o afecţiune groaznică). Ne-au rămas vreo 2700 de lei din banii dăruiţi de voi şi în primăvară, dacă Dumnezău e cu noi, cu ei şi cu ce mai strângem, vrem să reuşim partea cea mai grea a operaţiunii – consolidarea casei lui Zolty, că alfel pică pe bunătate de blogger. Dar asta e altă campanie, până atunci vă rog să nu mai donaţi bani în contul meu pentru că prima parte a operaţiunii s-a cam încheiat. OK? În schimb, donaţiile în contul lui Zolty sunt binevenite.

Mâine vă fac un update cu cea mai sugestivă poză făcută vreodată pe vreunul din şantierele patriei.

Update: iata poza cea ma sugestiva. Deci cea mai sugestiva!

Aşa. Şi dacă mai doriţi să donaţi pentru consolidare, io-te contul prietenului Attila: RO14INGB0000999900198927, pre numele Attila Ilyes.

23 lovituri, dă-i și tu!

Si cocalarii se impusca, nu-i asa?

Meream la mahazân, să iau nişte cronţănele pentru colegii gropăreşti, să-l cinstim pe Gropărelu’ şi la firmă.

În faţa mahazânului – cocălăraşi. Când ajung lângă ei, unul aruncă mucul de ţigare pe jos, ca la el în sufragerie.

Intru in magazin, iau tot felul. La ieşire, unul din membrii aceleiaşi găşti încerca să nimerească coşul cu un PET de 0.5 de Adria, ca la baschet. Când mă vede, se fâstâceşte şi lasă sticla jos şi face pe niznaiu’, că doară nu se făcea să o arunce cu lume de faţă!

– Nu mai bine o pui la coş, frumos? mă mănâncă pe mine undeva.
– Nu! zice el, şi se hăhăie, împreună cu ceilalţi cocălăraşi.
– Hai, zic, că mai devreme aţi aruncat şi un muc de ţigare pe jos. Hai să o pui la coş.

Fac nişte paşi înspre ei, care stau în cerc. Cel mai mare îmi ajungea pe la subraţ, unde nu miroase frumos pe la domni dacă nu se dau cu odorizante, fie ele şi de maşină. Cercul se sparge. Eu zâmbesc ca prostu’.

– Hai, pune-o la coş, te rog eu frumos, zic.

Se uită toţi la mine, aşteaptă să-mi caut altă treabă. Dar eu avusesem o zi proastă. Ziua de luni coroborata cu botezul, stress, neamuri. Şi nu prea aveam chef de glume.

Cocălăraşul se lasă păgubaş şi porneşte leeeeeeent, argheleneşte, către coş. Eu, care îl văd că face paşi, o iau voiniceşte din loc, dar îmi adaptez viteza de locomoţie la velocitatea lui de moluscă.

E cam penibil.

Eu fac cam 4 paşi de un metru pe secundă când merg normal, dar acum mă târăsc melceşte cu cocălăraşul în dreptul meu. Cocălăraşul ajunge la coşul de gunoi, dar nu se lasă: pune sticloanţa de plastic pe coş, nu înăuntru.

Oftez. Gâţii mă-tii, îmi spun în barbă.

Sticla, într-un echilibru precar, dă să cadă. Cum eu nu schiţez nici un gest, că-s zgârcit la gesturi, cocălăraşul pune mânuţa pe sticlă, o prinde şi o introduce, într-un final de efort intelectual, direct în coş.

– Mersi frumos, zic eu. Sară faină!

Mă car fără să mă mai uit înapoi. Poate mi-o făcut ceva semn de fachiu, şi nu vroiam să fiu pus într-o situaţie nasoală de shaolin.

Nu de alta, dar de-abia trecuse o zi de la înmormântarea marelui poet.

17 lovituri, dă-i și tu!

Mica paoza

Dragi cetitori,

Deci:

1. sâmbătă e botezul Gropărelului, deci joi şi vineri sunt în silenzio stampa, fincă două zile o să car de beut pentru prekinii care vin să-l cinstească, şi ăştia nu au prea auzit de apă plată. Sigur nesimţitul de Julică va intra pe blog, vecine, pe blog, să îşi puie codcodacul lui săptămânal; deci dacă intraţi pe la mine nu o sa fie chiar gol şi şoareci pe masă, aia-i clar. Eventual căcăreze de la şoareci, da’ e OK, ii semn că-i casa locuita.
2.- apropos de casă, update la situatia lui Zolty: la ora actuală putem conta pe cca 3000 lei strânşi din cooperativa gropărească (mulţumesc, draji coleji!), din care donaţiile de pe blog cca 1300 RON donaţi în contul meu, la ultima verificare (foarte mulţămesc). Puteţi dona in continuare – full story şi detaliile aici. Am reusit – cu ajutorul colegului Atti şi a Habitaţilor, carora le multumesc şi cu această ocazie – să trimitem un meşter la faţa locului. Situaţia nu e prea roză: se pare că degeaba încercăm să izolăm casa fără sa consolidam fundatia, ceea ce va arunca un pic necesarul de $$ către cer (aşteptăm un raport complet săptămâna asta). Deci donaţi, my frenz! Vorbiţi cu familiile, colegii, dujmanii – numai donaţi!
3. Zolty multumeste si pe aceasta cale lui Atti pentru modemul de Internet, şi lui Iulius Mall pentru un mic cadouaş primit de la ei, via Groparu; dar ne anunţă cu părere de rău că nu va putea folosi biletele la Cinema City, pentru că e mai greu, pentru el, cu transportul până în Cluj. În schimb, e hotărât să dăruiască cele două bilete primilor vizitatori care îi trec pragul. Aşa că dacă locuiţi prin zonă şi îi faceţi o vizită cu niscai frigider, maşină de spălat (luaţi legătura cu el, vă rog, în acest caz) sau basculă de bani, o să puteţi merge şi moka la Cinema City! Donezi şi te uiţi!
4. In funcţie de ce ni se spune, vom putea merge la el la arbeit, dacă Dumnezeu e bun şi tura asta, pe 13 nov. Dis-de-dimineaţă. Pentru asta vă rog urmăriţi blogul meu, pentru că voi anunţa cât mai din timp necesarul de voluntari. Pe câţiva îi am deja notaţi;)
5. A, şi… ăăă… miercuri, 3 nov, am sărbătorit 4 ani de blogging, hihi!

Ne auzim luni, după un weekend de chevuială! Numa’ bine, rău la nime’.

PS: Aţi donat?

19 lovituri, dă-i și tu!