Cât de frumoase sunt picioarele vestitorilor de pace!

Acum câteva zile, mi-o apărut o aftă în fundul gâtului. O chestie din cauza căreia înghiţeam cu greu.

Curios din fire ca o nevăstuică, joi seara, după ce nievasta şi pruncul s-au culcat, am scos o lanternă, m-am dus în baie şi am purces la investigaţii (am înghiţit lanterna aia de zici că era film cu Jenna Jameson). Afta arăta najpa: albă şi cam atât. No, zic; e clar, am boala secolului, cancerul de gât este galopant, mă voi zbate un pic în lupta cu boala, se va face campanie de lacrimi în blogosferă, voi mai strânge vreo 120 de lei şi nişte bonuri de masă să dau şpagă la doctori, apoi voi muri ca un câine, Doamne-ajută, să nu mă vomaţi niciodată. Am început să mă gândesc ce mă fac cu nievasta şi copilu’, cum să le spun vestea, ce testament să-i las Gropărelului (copile, nu ierta nimic, chefuieşte-te şi petrece, da’ cu cap!), cum să induc cumva opiniei publice ideea să mă asemuiască cu Steve Jobs, ce epitaf să-mi pun pe cruce (am rămas, deocamdată, la varianta “Trecătorule, opreşte-te un pic; apăi meri mai departe, ce, faci ce scrie pe o piatră? Eşti dus?”) – mă rog, chestii din astea.

Apoi vineri, în pauza de masă, am ţâşnit către un cabinet ORL, unde doamna doctor m-o liniştit: e o aftă, bă, n-ai nici pe dracu’, marş d-aici, nu ţi-i ruşine? Nici nu-ţi dau nici un medicament, să te-nveţi minte, şi aşa de când ţii postul bei la ulei de zici că-i coca-cola.

Revin la birou, caut vesel ID-ul nievestei şi mă apuc de conversat cu ea pe YM.

Nievasta care habar nu avea de nimic.

Groparu: iubito
Groparu: deci
Groparu: vestea buna este că
Groparu: nu am cancer
Groparu: am fost la ORL să mă verific, că mi-o apărut o chestie ca o mini-tumoră pe gât; nu ţi-am zis nimic ca să nu te alarmez dijaba
Groparu: şi o zis ca e numai o aftă
Nievasta: whatt?
Nievasta: unde ti-o aparut?
Groparu: în fundul gâtului
Groparu: am zis că e cancer la gât, în prima fază
Groparu: dar
Groparu: se pare că nu apuci încă să pui mâna pe moştenire
Groparu: aşa că
Groparu: o să ne mai putem certa încă mult şi bine de acum încolo!
Groparu: zi-mi când preferi: azi/mâine, marţi seara sau sâmbăta viitoare?

Dintr-o dată, nievasta o-nceput să mă sune ca apucată, aşa că mi-am închis telefonul; apoi, uşurel şi sprinţar ca însăşi primăvara, mi-am adus aminte de citatul biblic din titlul acestei postări, citat pe care l-am reţinut de pe un calendar propagandistic ortodox din copilărie. Aşa că m-am dus la buda firmei, mi-am dat jos pantalonii şi mi-am admirat picioarele: în loc să fie frumoase, erau strâmbe, păroase, unul alb, celălalt negru (aşa m-am bronzat în Deltă anul trecut), vai şi-amar.

Despre al treilea, mă iertaţi, nu doresc să vorbesc.

14 lovituri, dă-i și tu!