Casa mare, cu teren asijderea

Deci în Cluj, spre deosebire de alte oraşe de pe planetă, orice muritor îşi doreşte cel mai mult şi mai mult două chestii: casă de 400 mp pe un teren de 2 ha, bani să o întreţină, nievastă tânără şi faină, bani să o întreţină, iaz cu peşti în curte, maşină super bengoasă, bani să o întreţină, copii super-inteligenţi la Oxford, numărul de telefon al procurorului general al României şi sănătate.

(paranteză: ăia care declară că îşi doresc şi mântuirea şi poartă haine negre deja le au pe toate astea)

Revenim.

Un asemenea nene a reuşit să-şi tragă o mega-super-ueber casă undeva pe lângă Cluuuj, vorba aia: la 3,2 km de centru. Deci casă mai mult uriaşă decât mare, luminoasă şi cu termopane-termopane, cu tot ce-şi putea dori Elvis, Obama sau Ţânţăreanu: pomi fructiferi rari şi ierburi de soi în grădină, gresie scumpă şi faianţă adusă din Italia, doi lei de ciment la poartă, uşă cu telecomandă la garaj, lemn masiv în bucătăria pe care tronează fluturaşe de la toate pizzeriile din oraş, uşă de sticlă la baie, oglinzi cât peretele, ce mai! Tot ce i-o putut lui naşte mintea că poate ar da bine să aibă, fără să se uite la bani (io sunt un pic invidios pe omul ăsta, sincer să fiu). Ceva de genul acestei case din Certeze, Satu Mare:

Românul, dacă nu dă cu flit semenilor săi, nu este din cale-afară de vesel; aşa că şi-a chemat tot purcoiul de neamuri, rude şi familie să sărbătorească alături de el inaugurarea casei, să se bucure cu el, sau mai degrabă să se bucure el de invidia din ochii lor!

Şi o venit la el acasă purcoi de neamuri, rude şi familie, şi or ascultat toată povestea casei: aici am un cireş japonez, dincoace o floare iraniană; în casă am mahon adus din nişte insule, şi scaunele sunt din bambus de Bali! Şi dincoace camera copilului e amenajată cu turcoaz de lagună cipriotă, uite, vă place turcoazul de lagună cipriotă?

La final, omul nostru îşi termină vizita pe terasa casei. Terasa era cât jumate Africa; deci mega terasă, cu mega privelişte.

Rudele se sfătuiesc între ele. Discută, se uită chiorâş.

– No! zice omul nostru, radiind bucurie ca Fukushima plutoniu. Vă place casa mea?
– Nu ne place ca nu ai inchis balconul ăsta mare! ziseră neamurile, toate într-un glas.

Fază pe bune.

24 lovituri, dă-i și tu!