Grație (cred eu) și sașilor, sibienii au o îndelungată tradiție în a bea bine, drept pentru care au inventat petrecerile și ieșitul la munte. De-aia îl vezi pe Iohannis mai des zâmbind la schi decât încruntându-se pe la televiziuni (în fine, faptul că nu mai bea și el câte ceva mi se pare de neiertat, clar!).)

În Sibiu, luna februarie a fost creată special pentru un scop și mai măreț: carnavaluri.

Dap.

Oameni în toată firea care se maschează în școlărițe, gastronauți și cipăndei sau în ce s-or mai masca.

Și unde se petrec ei? La munte.

Ca să fim bine-nțeleși: munții Făgăraș sunt ai mei. Sunt MUNȚII MEI.

Iar munții Cindrelului (Cibinului), ăia cu Transalpina, sunt ai lui fiu-meu. Așa ni i-am împărțit noi când avea el 4 ani și așa rămân. O să înștiințez eu Academia, nu vă faceți probleme.

Dacă n-ați ajuns încă în munții mei, trebuie să știți că am permis ca zona Bâlea să fie împărțită în două zone:
– Bâlea Cascadă (zona de jos), la care se ajunge cu mașina 365 de zile pe an
– Bâlea Lac (zona de sus), la care iarna se ajunge numai cu telecabina.

Legendele zic că mai există și ”partea oltenească”, dar nici un ardelean nu va recunoaște în ruptul capului că i-a vizitat pe ”ăia” și i-a și plăcut; dimpotrivă (ardelenii nu au nici o problemă în a minți cu treaba asta).

Mno: în weekend am mers la vanghelionul Greuceanului de la Bâlea Cascadă, că o făcut și el, bietul, o vârstă frumoasă; și el, și Gigi, la care mergem noi în Deltă, deci două beții în una: doi aniversați la un carnaval. Dacă mai țineți minte, și anul trecut am vrut să mergem, dar nu am mai ajuns, că ni s-o defectat mașina și am și avut o criză de spate, deci două necazuri într-unul, ca să fim chit.

Anul ăsta, însă, ne-am făcut bine și setoși; plus că, ca să putem ajunge acolo cu bine, am avut grijă de toată expediția – cu grija unei actrițe care face reclamă la prostamol de colonul ei:
– pregătit mașina (cumpărat baterie nouă),
– pregătit bagaje (haine de schimb, luat cash la noi, costume serioase pentru carnaval),
– pregătit și îmbunat nievasta,
– plecat cât s-a putut de repede din Cluj, ce mai! Singura chestie care nu mi-a ieșit prea bine a fost procuratul de
– glume foarte amuzante – de exemplu, mă tot întreb ce-a fost în capul meu de-am putut scrie mai sus de actriță, prostamol și nu mai știu ce.

Ne-am cazat la cabana Bâlea Cascadă, unde era iarnă. Iarnă-iarnă!


Frumos cum nu vezi nici măcar în Austria (ei, de pildă, nu au cioate de brad, că taie de la noi)

Cabana Bâlea Cascadă a fost construită în vremurile alea (’70? ’80?), și – pièce de résistance – am fost serviți de chelnerul care l-a servit pe Nicu Ceaușescu, dar și pe Klaus Iohannis. Chelner de modă veche, așa cum numai în țările slave mai vezi – cămașă albă, pantaloni călcați la dungă, fin psiholog și de la care nu poți smulge mare lucru, pentru că știe să fie suficient de politicos și de alunecos în același timp încât să nu-l atragi cu discuția acolo unde nu-i este lui confortabil.

Sâmbătă, ne-am dat cu săniile, ne-am bulgărit, copiii erau înnebuniți. Între timp, aruncam ocheade către telecabină: aproape toată ziua de sâmbătă șarpele de oameni care așteptau să le vină rândul la telecabină se întindea pe trei etaje. Și telecabina se târa la deal sprintenă ca un melc ardelenesc ațipit, olog și care mergea ca racul.


Telecabina – ca să știți și voi – a fost construită în 1976. Deci fix acum are criza vârstei a doua

Duminică, din motive de Gropărel cu care nu te poți înțelege când sunt copii în preajmă, am reușit să ne punem la coadă la telecabină abia pe la ora 11, deși eram treziți de pe la 9. Asta n-ar fi fost o problemă: era coadă, dar anunțurile de peste tot spuneau că cei cazați la cabane au prioritate la îmbarcare.

Dar, așa cum urma să aflăm și noi, nu cei cazați la Cabana Bâlea Cascadă; ci de cei cazați la cascada Bâlea Lac și – firește Hotelul de Gheață. Cu alte cuvinte, ne pusesem la coada greșită, și acum pas de mai încearcă să te așezi la coada normală pe la mijloc, că te linșau ăia! Că toți erau nervoși, că nu știu cum se face că rândul ăla de turiști cazați la cascadele de la Bâlea Lac și la Hotelul de Gheață (adică sus, în munte) cu prioritate la îmbarcare era alimentat constant, și foarte mulți erau trimiși în telecabină; iar rândul de fraieri, în afară de vociferat și de revoltat pasiv, nu prea reușea să scadă defel, și normal că tuturor le venea chef de-o revoluție.

După numai vreo 90 de minute de așteptat, ne-a venit și nouă rândul, am urcat la Bâlea Lac și am văzut minunăția de Hotel de Gheață. Ce pot să vă spun este că:
– Hotelul de Gheață era cam gol de turiști – adică nu prea era nimeni la hotel din cei care intraseră înaintea noastră în telecabină
– am prins ceață de numa’, că nu vedeai la 10 m (păcat, căldarea Bâlea e senzațională)
– din cauza ceții, am pierdut toate peisajele și din plimbarea cu telecabina
– sus erau, totuși, turiști sus (mulți erau străini), și asta-i bine
– Hotelul e foarte fain, a meritat 100% și mi-am pus pe bucket list o noapte acolo. Cândva. Nu știu, nu-i mai beau alocația copilului câteva luni, merem acolo și gata, o noapte n-om muri!

Practic, hotelul e un hol lung cu camerele de o parte și de alta (deci, dacă faceți sexuleț, nu zbierați prea tare, că dacă vă bat vecinii în perete s-ar putea să dea buzna peste voi).

Te pui la masă, bei ceva și apoi te bagi în scutece.

Care scutece arată așa:

Nu știu cum e când faci sex, dar presupun că aici poți spune ”iubito, e de la frig!”

Dacă mai vreți fotografii, am pus vreo 60 de poze făcute în grabă, cu telefonul, pe pagina de Facebook a blogului – pagină căreia i-ați dat, firește, deja Like și Share și See First și Swipe Right.

Mno; amu, dacă eram un ticălos disperat după trafic, v-aș fi pus și fotografii cu cretinii mei de prekini, oameni respectabili de vârsta a doua, titrați, cu diplome, afaceri, MBA-uri și – mare lucru! – fără condamnări, cum s-au îmbrăcat în cele mai cretine măști și au făcut cel mai cretin chef la care am participat de o lungă perioadă! Dar nu am s-o fac… decât, iaca, cu fotografia câștigătorilor – verișorul gropăresc deghizat în vacă, și drăguța lui soție costumată-n sibiancă, care îl mulg… mă rog, îi face ce se face la vaci, io de unde să știu, no, că-s băiat de oraș!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 2 comments

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *