Cand porcu’ zboară

– Tu nievastă, i-am zis.

Nievasta, de când e în concediu de creştere a Gropărelului, participă la toate concursurile la care poate participa. Ultima dată o câştigat nişte rechizite de la ăştia care ne măresc nouă constant facturile, Eon (Iliescu). Şi am umblat după o trusă de 9 lei de rechizite şcolare preţ de 12 zile şi am cheltuit 19 kile de benzină, că numa’ nu găseam curieru’, care era mereu la cafea sau prin Gilău.

Dar e OK.

– Deci nu te mai băga la concursuri cu alte premii decât apartamente sau pensii pe viaţă! i-am zis.
– Sigur, o răspuns. Eu şi ascult şi execut tot ce spui tu, iubitul meu.

După care o pufnit în râs.

Şi după vreo câteva zile m-o pus să o duc la Polus Center: câştigase un porcuşor pe Facebook. Porcuşor exagerat de roz, cu aripi şi mecanism, pe care îl legi deasupra patului Gropărelului şi el zboară. Ca o jucărie din aia care cântă, să adoarmă bebelu’.

Ajungem acasă, instalăm porcuşorul.

Apăsăm pe butonul de “On”.

Porcuşorul începe să zboare.

Gropărelul – în delir!

Io mă uit la nievastă.

– No, tu! îi zic. Amu ai trei porci! îi zic.
– Cum trei? zice ea.
– Păi îl ai pe ăsta pe care amu l-ai câştigat de la Polus. Îl mai ai pe ăsta micu’, care face caca până la gât, de zici că e porcuşor. Şi mă mai ai pe mine, care sunt un porc! Că masculii îs porci, zic.
– Aşa-i, zice ea. Aşa-i.

Luă o pauză.

– No… îmi zice. Zboară!

28 lovituri, dă-i și tu!