Cand intarzii la serviciu

Intru gâfâind în birou, seful se uită la mine cu ochi de sticlă, zice: iar ai intarziat, şi pufăie.

Mă opresc. Îi evit privirea, sar într-un picior cu capul într-o parte de parcă aş dori să imi scot apa din urechi, incep sa ma scarpin furios prin par, ma lovesc este ceafă repetat şi obsesiv, undele sonore ale loviturii reverbereaza prin incapere, ma uit la el cu ochii saşii şi ii zic: baga-mi-as, aud mereu in ultima vreme o voce in capu meu, o voce plâgăcioasă care îmi tot spune chestii, o urăsc. Într-o bună zi voi veni la serviciu cu un AK47 să o potolesc, că  nu o mai suport, ma înnebuneşte.

Fac o pauză strategică, savurez momentul când toţi colegii se uită interzişi la mine, îmi alunec privirea tulbure peste ei, ei mă evită, perplecşi. Apoi adaug o frază memorabilă dintr-un mail:

…pentru că aşa grăit-a profeţia!!!

E luni dimineaţa.

11 lovituri, dă-i și tu!