Cand eram student

Da, cand eram student noi invatzam mai mult, nu aveam Internet, deci n-aveam de unde fura si plagia, asa ca trebia sa gandim, fetele erau mai aratoase (inca nu daduse boala-n ele cu fast fooduri care se depun pe soalde) dar nu se combinau cu mine chiar asa usor, finca eram tantalau si la prima intalnire ori flegmam pe strada, ori ma scarpinam in cur si cu aceleasi deşte ma zgamaiam in nas si ea ma vedea, ori se combina cu mine crezând ca is cioban bogat de Sibiu si cand afla ca n-am oi, numa salam de Sibiu la discretie, ma parasea dezamagita combinandu-se cu prietenii mei, puşca şi cureaua lată, eeeei! Ce ficior eram odată…

Aşaaaa. Şi stăteam io odată la singuru’ loc din facultă unde aveam Internet moca, şi scriam un e-mail nu mai stiu io cui, că era-n engleză. Şi când scriam io, aşa, vreau sa scriu un cuvânt şi nu mai ştiu cum se spune in engleză la cuvantu ala. Era ceva cuvânt greu, cred ca ceva ce nu se inventase inca in limba engleza, care e patria lor.

Asa.

Si finca nu gaseam cuvantu’ si ma ofticam, ies val-vartej de la biblioteca si ma preumblu prin facultate, in interiorul corpului meu sexy cum e el de obicei, cautandu-mi cuvantul si prefacandu-ma preocupat si incercand sa gasesc o victima pe care s-o intreb cum se zice in engleza la cuvantu’ ala, sa imi zica ca nu stie si apai sa ii zic ca-i proasta si ca nu stiu ce cauta la facultate, si ca ar trebui sa se duca la oi sau sa o indrum către salamu’ meu de Sibiu.

Si cum haladuiam io asa prin fuckultate, dau de prekinu meu bun Popica. Popica era cel mai pitoresc personaj din fuckulta finca era femeie de serviciu, portar, telefonista, curatzator, amenajator de gard viu, gunoier, curier, instalator, curatator de bude, si mie-mi era drag finca cand ma vedea ma chema la el in gârlici unde ma servea cu spirt Mona (!!!) diluat cu concentrat de zmeura, d-ala de cumparat. Ati baut vreodata? Daca pishi licoarea, gauresti gardu’, parol.

Si il vad pe Popica, si ii zic: Buna ziuaaaa, dom’ Popicaaaa!!! Ce faci ba, ii mai zic, finca il loam la pertu, desi putea sa-mi fie bunic. Ba, Gropare, zice, vrei? Gusti? (lichior de concentrat de spirt, adica). Nu, ba, zic, azi nu.

Si ma uit in stanga – si-l vad pe un asistent de la Engleza, ficior tinerel cu care ma stiam din vedere, si il salutam (cu Buna Ziua, normal). Deci domţ asistent care le preda la colegii mei, si io – zero barat, student rupt in coate. Da’ cum eram io asa preocupat, il intreb direct:

– Salut, ba, zic io, zi repede, asa-i ca la cuvantu’ ala i se zice asa in engleza? si-i zic.
– Da, zice el un pic nedumerit de neobrazare, asa se zice…
– Bine, ba, zic io, mersi. Pa! Si ii intorc spatele, sa plec inapoi sa-mi termin e-mailu’.
– La revedere, dom’ Popica, sanatate! ii mai zic io la prekinu meu care era si femeie de serviciu, si portar, si telefonista, si curatzator de cosuri de gunoi, si amenajator de gard viu, gunoier, curier, si instalator. Si curatator de bude.

Astfel s-a incheiat faza in care i-am spus “dvs.” lu’ Popica si “bă” unui asistent de la facultă. Care, spre norocul meu, s-o suparat decât deloc.

5 lovituri, dă-i și tu!