Cand e bine s-o suni pe soacra-ta

– Tu, iubito! Io o sun.
– Eşti nesimţit.
– Nu-s, tu. Nu-s nesimţit. Io o sun.
– Se supără pe noi.
– Nu se supără, tu, că o sun de pe număr ascuns.
– Ţi-am zis: eşti nesimţit.
– Hai, tu iubito! Da’ nu e păcat să nu o sun?
– Numai tu poţi avea aşa umor de 2 lei.
– Tu, da’ cum dracu’ să nu o sun! Tu nu ai văzut ce încordată stă?
– Poate ţie ţi se pare funny.
– Păi… este funny! Îi chiar mega-funny. Adică nu-mi pot imagina ceva mai funny de atâta.
– Da, şi dupa aia o pui pe blog, deşi mi-ai promis că nu mai scrii pe blog de mama.
– Tu, păi dacă o fac mă bate Dumnezău dacă nu scriu! Ce facem, râd acilea singur? Păi suntem bloggeri, sau nu mai suntem?
– Eşti nesimţit.
– Nu-s, tu.
– O să fie neagră de supărare!
– Las’ că-i trece. Nu poate rămâne supărată pe mine o veşnicie! Doară am dansat tango cu ea la botez.
– Da, că tu tot timpul îţi permiţi de toate.
– Nu-mi permit, tu, chiar de toate. Io am zis că o sun, şi gata, o sun!!! Păi cine-i bărbat acilea în casă?

Pun repede mâna pe telefon să nu aud răspunsul la ultima întrebare, să nu îmi zică că ea, aşa cum face de obicei, să-mi strice seara de duminică. Îmi setez telefonul să apeleze cu număr ascuns, caut numărul lu’ soacră-mea şi formez. Las să sune o dată, închei apelul şi număr: 3… 2… 1… acum!

Când am zis “acum”, soacră-mea dă buzna în dormitorul nostru, aproape că rupe uşa:

– Săriţi! Săriţi, oameni buni! M-or sunat de la Superbingo Metropolis cu număr ascuns, şi nu am apucat să răspund!!!!!!!!

64 lovituri, dă-i și tu!