După ce medicul i-a lipit cu superglue degetele tăiate cu flexul, Costache din Jibou şi-a omorât perioada de convalescenţă cu nenumărate schiţe, planuri şi proiectări. Să mai pună un balcon la etaj? Să-l mute un metru mai spre turnuleţ? Ce copac să-şi planteze la intrarea în curte, tuie, tisă, sau zadă? Pe toate le gândea şi le întorcea Costache în timp ce-şi savura Winchester-ul made in Ukraine. No, astea probleme, nu foametea din Somalia!

Odată perioada de recuperare încheiată, Costache ajunsese la o primă concluzie sănătoasă: trebuia să mai pună un strat de material izolant la fundaţie, aşa cum văzuse la emisiunea aia de la Prima TV. Aşa că, într-o dimineaţă, şi-a scuipat în mâini – în cea beteagă şi-n cea normală – şi s-a apucat voiniceşte de săpat cu târnăcopul la fundaţia casei.

După vreo 2 zile de târnăcop şi roabă – cu obişnuitele pauze de ţigară – şanţul de lângă fundaţie devenise deja o fosă respectabilă (dacă puneai urechea la pământ, aproape că auzeai Radio Şanţ). În ziua aceea fatidică, ajutat de un ficior din vecin care mai lucra la el cu ziua, Costache coborî în abis să scurme ce mai era de îndepărtat.

Fix în acel moment, tranşeul cedă colosal şi-l prinse pe Costache sub mal!

Ficiorul din vecini încremeni; apoi, recăpătîndu-şi calmul, fugi la celălalt vecin (de la care am şi aflat povestea asta, xoxoxo!) şi zbieră ca vipera, dacă viperele ar putea zbiera:
– SĂRIŢI! MOARE NEA COSTACHE! AJUTOR!!!!

Crezînd că or năvălit ungurii să ne fure Ardealul şi să-l ducă în Schengen, vecinul puse instinctiv mâna pe topor (pe care-l şi lepădă când îşi dădu seama că nu îl ajută la nimic) şi dădu buzna în curtea lui Costache, unde să vezi grozăvie: Costache stătea răstignit pe burtă, şi abia i se mai vedeau cizmele de gumă cum mişcă spasmodic din mormanul de pământ de 200 de kile!
– Dumnezo şi Hristoşi! strigă vecinul, simţindu-se neputincios ca un sugar. TREBUIE SĂ NE MIŞCĂM REPEDE! ADĂ O SAPĂ! AMU! SAU NU… UN TÂRNĂCOP! BA NU, UN HÂRLEŢ! CHEAMĂ-L PE FIU-MEU! BA NU, CĂ E PLECAT LA SOMEŞ! STRIGĂ DUPĂ AJUTOR! BA NU, CĂ-S TOŢI PLECAŢI PE VALE! SUNĂ LA SALVARE! BA NU, LA POMPIERI! AAAAAAAAAAARRRRRRGH!!!!

Şi, în timp ce vecinul şi ficiorul angajat cu ziua se agitau ca nevăstuicile, de sub mormanul de pământ reavăn sub care zăcea imobilizat, fără rezerve de aer mai multe decât un peşte din Groapa Marianelor (nu vă gândiţi la prostii, măi!), cu pieptul strivit de greutatea imensă şi gura plină de pământ, la un pas de furnică de moarte, se auzi vocea lui Costache, nepământean de liniştită şi de echilibrată, de parcă era un călugăr mort de somn care tărăgăna o rugăciune, Costache care le transmise povaţa pe care o ştia el din moşi-strămoşi, de la bunul lui, care şi el o ştia de la bunul lui, ardelean domol şi liniştit ca un râu de şăs, ca şi bunul de dinaintea lui:
– No-no! Tătă lumea calm, alfel nu facem nimic!!!!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 14 comments

  1. Pip Reply

    Jos palaria pentru ardeleanul domol si blajin. Om cu scaun la cap…. Sa ne traiasca si sa ne traiesti!

  2. diana Reply

    oare n-ar hi fost mai usor si sanatos pentru nea Costache sa-si fi luat un apartament in Jibou?! 🙂

  3. Marian S Reply

    Cujetare de mitic: de-aia nu ridică ardeleanul deştiu` mijlociu în sus, nici măcar la juma de oră după ce s-a prins că l-ai injurat? 😀

  4. CSB Reply

    @Marian S: raspunsul e in prima parte a povestii… “d-apoi ce sa ridici atatea deste ?”

  5. Marian S Reply

    @ Groparu Nemernic: Mno, se zice (tot pe aici, prin miticie) că trebuie să-i împarţi pe ardeleni în două cete: clujeni şi ăilalţi. 😆 Data viitoare nu mai fac greşeli de-astea.

    @ CSB: D-apăi nu era mai bine să aştept eu să scrie toate părţile? Bănuiesc că urmează partea a treia, când a căzut nea` Costache de pe acoperiş şi nu a strigat decât după ce a ajuns la parter, partea a patra, cînd şi-a băgat bormaşina cu percuţie în aceleaşi biete deşte, încercând să prindă nişte perdele in perete, partea a cincea, când şi-a scăpat caloriferul peste picioare, partea a şasea…. neeeea, da` ce, vreţi să vă scriu eu tătă povestea??? 🙄

  6. Marian S Reply

    O scoţiancă (?) se mărită la Cluuuuj.
    Bărbatu-său repara acoperişul şi cade, trecând prin faţa geamului de la bucătărie:
    – Ai ceva să-mi spui? strigă ea înaintea lui.
    Linişte deplină. Dar soacra nu se poate abţine:
    – De ce l-ai întrebat asta?
    – Păi, dacă eram în Scoţia, mi-ar fi spus să înjumătăţesc porţia, fiindcă in seara asta el mănâncă la spital.
    – Mno, dragă, la noi e altfel. El n-o să-ti zică decât după ce cade, îl ia smurdu`, ajunge la operaţie, vine acasă, gustă şi apoi mă întreabă pe mine dacă a fost bună.

  7. Honci Baci Reply

    Ma Gropare … Costache asta face si subantrepriza? :mrgreen:

    Oricum … ala de i se tot surpa catedrala (mai din sud el asa) … exact Manole era copil mic ma …

    Doamne feri sa ajunga a meu sa vada “Great Designs” pe Travel&Living ca nu ai tu blogosfera cate chiznovatii se pot intampla.

  8. boierul barba Reply

    Bre Gropare io-s moldovean si citind chestiile astea cu blitz-uri ardelenesti brusc m-a palit o dilema : ma oare noi doi avem acelasi fel de ceas biologic ?

Leave a Reply to Pip Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *