Burn Summer Tour, Cluj 18 mai 2011

Deci am ajuns în parcul Caragiale, ăla de lângă Romtelecom, pentru Burn Summer Tour. Ieri la prânz, aşa cum se anunţase aici.

Şi – pentru prima dată într-un luuung interval de vreme – mi-am luat o pauză de masă pentru relaxarea mea proprie şi personală, pauză în care nu am alergat de nebun să plătesc facturi şi rate şi impozite şi tot felul.

Şi am stat şi m-am uitat la nişte băietani care umblau prin ţară fără nici o apăsare pe sfânta lume, şi se dădeau pe roate de tot felul. Şi apoi m-am uitat la mine, corporatistul îmbâcsit care sunt eu corporatist îmbâcsit, şi m-a luat aşa o invidie galbenă, că nici acum nu am râcâit-o de pe mine!

M-am uitat la ei cum se încălzesc, prima dată.

 

Apoi mi-am luat inima-n dinţi şi am făcut un interviu cu câţiva dintre ei. Vocea aia piţigăiată e voce de Gropar, că vocea de Pavarotti mi-o rămas acasă; că o folosesc ca să protestez când îşi bagă Gropărelu’ mâna-n urechile mele şi trage de ele către calorifer, de parcă ar ghida un elefant indian către adăpătoare, să-l înece.

 

Apoi m-am uitat la ei ce pot. Deci foaaaaarte tare!


 

Am văzut clujeni ieşiţi cu sandvişul în mână să halească prânzul în părculeţ şi care pur şi simplu au uitat să mai îmbuce. Ca şi mine, de altfel. Noroc că sandvişul meu era camera video, şi asta este teribil de indigestă.

Aşa că, după ce am văzut tot ce am văzut, am luat o hotărâre radicală: vara asta îi voi lua Gropărelului o tricicletă albastră, de băieţel, şi mie una roz, de fetiţe, şi o să încep să mă dau cu el prin Floreşti, şi poate fac şi eu o tumbă două printr-o groapă-două-şaizeci.

(PS: tot timpul am iubit rozul)(este vorba, fireşte, despre roz în plic, fireşte; fireşte)

 

4 lovituri, dă-i și tu!