Brandul de ţară al României

Doi domni ingineri de soft colegi români ajung în prăfuita Africă, la o implementare. Undeva prin Ghana (a nu se confunda cu Ghana Galileii, aşa cum o confund eu mereu).

Nu vă spun despre deranjamentele lor la burtică, că au înghiţit la furazolidoane şi vaccinuri de zici că erau Tic-Tac; şi nici despre ocean, pe care l-au admirat preţ de o secundă, până să-i atace băştinaşii indigeni, care nu vedeau doi albi, ci două sandwich-uri păşind pe plajă; ci vă spun despre cum, înainte de plecare, cei doi au intrat într-un bazar să-şi cumpere suveniruri, după ce au fost foarte preveniţi, în prealabil, să nu plătească preţul întreg la butic, ci să negocieze cam un sfert din cât flutură negustorul.

Nu debarcă ei bine în frumosul bazar, că deodată sar pe ei mujahedinii! Cu bătaie, că hai la mine în magazin, I give you a big discount, my friend from Europe. Bă, flutură ăştia doi, vedeţi că noi nu suntem din Europa! Ci din Europa de Est, unde nu sunt bani, numai datorii! Nu contează, you are my friend from Europe (semn că tot sandwich scria la ei pe frunte).
– Cât vrei pe statuia asta?
My friend from Europe
Eastern Europe, îl corectează cei doi, exasperaţi, a miliarda oară.
Irrelevant. Uite aici, ţine ligheanu’ ăsta, umple-l cu ce vrei din magazin, şi apoi îţi fac o ofertă de n-o poţi refuza.

Îşi pun cei doi chestii – mărunţişuri, degete de gorilă cu spatele argintiu, ceva statuete de fildeş şi praf de corn de rinocer – şi vânzătorul se uită, foarte sumar, şi decretează:
– 200 de euro, my friend from Europe.
– Ha, fac cei doi.

Şi se lansează într-o ditamai negociere ca cu FMI-ul, se ceartă pe pensii, preţuri, dincolo era mai ieftin. La un moment dat, unul vrea să renunţe la nişte tricouri, iar vânzătorul aproape că scoate puşca de sub tejghea (cică nu e bine să te răzgândeşti pe-acolo), cei doi se răzgândesc din răzgândire, apoi cad la învoială la 100 de euro. Asta e, trebuie şi Africa aia să se ridice ea cumva.

Ies afară, şi îi pune curiozitatea să intre în alt magazin din bazar.
My friend from Europe…
Eastern Europe!!!!!
Irrelevant. I give you a big discount.
– Nu mai avem bani!
– Nu cred!
– Jur! şi inginerul îşi scoate portofelul, unde mai avea vreo 7 monede de-ale lor, cam 2 euro.
– Hmmmm, zice vânzătorul. Nu poţi vorbi cu prietenul tău să te împrumute?
– Nici el nu mai are, zice inginerul.
– Atunci îţi dau de ăştia doi euro tricoul ăsta galben, de fotbal!
– Ha, ce tare, zice inginerul, zici că e tricoul naţionalei de fotbal a României!

În momentul ăla, ghanezul parcă a luat foc:
– Romania! Hagi! Hagi!

Cei doi rămân perplecşi. Cum naiba să nu fii, când te ştie toată Ghana de conaţional al lui Hagi!
– Da’ auzi, forţează cei doi nota, de Mutu nu ai auzit?
– Ba cum să nu, zice ghanezul. E ăla care se droga la Chelsea.

18 lovituri, dă-i și tu!