Boschetarul drept se-nalţă în grădina mea
Căldură mare, mon cher.
Boschetar căzut la pământ, în staţia de trolee.
Tanti tânără, oţâră hippie, cu puternic accent unguresc îngenuncheată lângă el.
Un purcoi de lume care se uită la ei ca la urs cu priviri româneşti, nimeni nu intervine.
Groparu intervine zbierându-i în ureche: ce ai, bă? ţi-e rău? şi obţine prima reacţie de la boschetar.
Un râgâit.
Groparu se înţelege cu domnişoara unguroaică să meargă la magazin să îi ieie boschetarului ceva de papa şi o apă. În drum spre magazin, Groparu trece pe lângă o secţie de Poliţie; dă să intre înăuntru, dar un dulău ciobănesc german sare de după gard, uşa e încuiata, nici un Garcea la vedere.
Groparu revine cu fornetti şi apă minerală, da’ se cacă pe el şi le lasă lângă boschetarul căzut. Lângă domnişoara unguroaică acuma sunt încă două domnişoare unguroaice, cu accente dintre cele mai pitoreşti.
– Bă, ai băut? îi zbier eu iar boschetarului.
– “#¤%&/()=??=)(/&, se vaietă ăsta.
Domnişoara unguroaică se apleacă şi-i adulmecă halena. Deci în comparaţie cu el, băşinile mele-s trandafir!
– Nu, zice ea, nu a băut. Mă ajutaţi să-l ridic în fund?
Îl înşfac de o areapă, mi-i scârbă de-mi vine să-mi expun prânzul. Unguroaica îl prinde sănătos de cealaltă, îl punem în fund. Eu mă uit în jur să mă şterg de ceva, unguroaica nu are nici o problemă.
– Vreţi apă? îl întreabă ea.
Notă: ungurii nu ştiu că cu boschetarii se vorbeşte la per tu.
– Vrea, zic io, claro că vrea. Îs 80 de grade afară, şi nenea e îmbrăcat în pufoaică!
Domnişoara unguroaică îşi umezeşte mânurile cu apă rece adusă de Gropar, şi îl tamponează uşor pe frunte.
– Ajutaţi-mă să-l dezbrac, zice ea.
Îl ating cu aceeaşi poftă cu care aş căuta o coajă de bubă într-un scutec plin, de bătrân. Domnişoarele unguroaice, în schimb, parcă erau sisters of mercy: în 2 secunde l-au eliberat de pufoaică, i-au dat să bea o gură de apă, i-au şi dat două pălmuţe să nu adoarmă omul; ba încă pregătisera şi o batistă, ca dacă nenea epileptic se pregătea să îşi mănânce limba fără măsline, să îl poată împiedica. Şi fincă între timp, din toată mulţimea aia de români verzi, tot ele sunaseră la Salvare, apare o ambulanţă din care coboară un nene în halat alb: – ce-i, mă Sebi, îi zice, iarăşi tu? – moment în care am zis că e cazul să mă car, că boschetarul e pe mâini bune.
Şi în timp ce unguroicile îmi mulţumeau de parcă l-aş fi salvat pe Mesia, stăteam şi mă gândeam: dacă nu apăreau maghiarele alea prin zonă, boschetarul ăla ar fi fost mort de mult dacă era după românii ăia borâţi.
Ei! D-aia imi vine mie să zic uneori: concluzia o trageţi singuri.
Si zici ca nepoatele lu Atilla erau mai flauar pauar asa? Ca d-alea imi plac mie. Ni, serios, chiar conteaza bre natia? Mizeria de pe labe se spala, da omu ala mai bantuie ceva vreme de-acu incolo pe strazi.
Pai da, unguroaicele astea dau cu bata-n balta tot timpul. Intervin in planurile Domnului.
Pai da, tot femeile va scot din cacat.
sisters of mercy my ass!telenoveliste neregulate si fara treaba acasa…. sper ca tot ce ai povestit se intampla in Ungaria…..altfel nu au nici o scuza!
Mah o sa ma dea astia afara pe caz de nebunie temporara si o sa vin sa ma angajezi..pai tu stii cum se uita lumea la mine cand radeam ca proasta?
Auzi,Bă, ai băut?lool..Al naibii,de mancare nu intrebai si tu omu’,numa’ de baute..
mai, nu v-ati prins voi. Unguroaicele tocmai l-au ‘facut’ pe boschetar de pufoaica 😀
Bine ca ne-o colonizat?
ai dreptate neamtule – si din pufoaica au facut …..
Ai ghicit – PALINCA.
aşa da, acuma totul prinde contur. De fapt, unguroaicele erau nişte beţive ordinare şi cum a dat criza-n ele s-au orientat către pufoaica tipului. I-au arătat un crac, o ţâţă, şi omul de la căldură a leşinat.
Acuma bănuiesc că vor căuta un WC ecologic, nu? Ţuică pe timp de criză…
Ca unguroaicele au suflet mare? Ca atunci cand e cald li se vad sfarcurile prin tricou!? 😀
Deci tu erai langa mine ma Gropare cand m-am trezit?
A venit salvearea ? Mare mirare. Sigur nu erai in Ungaria ? Deobicei nu se deranjeaza sa apara pentru boschetari.
lol nonick :)), p-astia betivani ii las sa doarma il dulcele stil clasic, cu capul pe paine sau bordura 🙂
Daca medici il stiau iti dai seama cat de sfant era boschetaru’
Daca intradevar avea epilepsie aia se face si pe fond nervos si de la bautura, am vazut cazuri…deci bause sau nu bause nimic si intrase intr-un soi de sevraj din care il puteai scoate tot cu alcool, asta invatata de la un nebun cu acte si parafa medicala.
Unde pula mea e statu si de ce nu-i culege de pe strada sau sa dea o lege ceva prin care astia sa stea in centre speciale? A ma scuzati e la mare si la munte ca e vacanta;)se primenesc de alegeri sa ne dea iar pomeni sa-i votam;)
concluzia: daca scapam de unguri, scapam si de boschetari
cronos m-ai terminat cu duma asta 🙂
[…] vii nascute din cuvintele si frazele folosite de autor. ei, nici cu groparu nu mi-e rusine. cititi aici o intamplare tragico-comica si veti […]
Buna
Limbaj infect, gandire infecta, vieti irosite.
Sunteti degeaba!
Dar niciodata nu e prea tarziu ca sa va schimabati.
bun rezumat al situatiunii. Deci nu numai la Bucuresti sunt din astia, chiar si in Ardealul cel primitor…
In rest, Gropare, voiam sa stii ca eu mai intru pe aici si continui sa fiu cititor fidel. Asta asa, daca aveai vreun dubiu.