Blockbuster

Asar’ ma duc in crâjmă cu englezoii ăia de am fo şi la meci cu ei. Bem, bârfim, râdem, d-elea, ei salivează când ne văd fomeile cât îs de frumoase, io deja îs imun la atâta frumuseţe, sau făceam pe imunu’, să le arăt că Romunica e mega meseriaşă, şi bărbaţii – nişte adevăraţi.

Şi cum stam noi aşa şi ne bârfeam vieţile, văd pe un ficior un tricou pe care scria www.blockbuster.dk.

Mă, şi stau şi mă gândesc: zic băăă, io ştiu firma asta!!! Deci chiar o ştiu.

Şi mă duc la posesor şi îl trag de cot:

– Scuză-mă, zic, tricoul tău nu e cumva cu firma unui englez, care o are în Danemarca, în Odense? Şi englezu ăsta nu e însurat cu o daneză, şi are un copil cu ea care avea 1 an în 2001, şi sediul firmei lor nu e cumva în centrul Odense-ului, la dreapta din strada principală? Şi firma nu se ocupă cumva cu închirieri de dvd-uri? Şi el, englezocu, nu o făcut cumva facultatea de literi din Odense, că io de-acolo îl ştiu, că odată o crezut că-s croat, şi m-o salutat în croată, şi io m-am uitat la el un pic saşiu, că n-am ştiut ce dumnezo de limbă vorbeşte? Şi el numa atunci şi-o dat seama că nu îs croat, ci că sunt mult mai rău, sunt român? Şi el are o nevastă cu care o făcut copilu’ ăla, că nu l-o făcut singur, şi pe nevastă o cheamă tot nu-mai-ştiu-cum, şi când am cunoscut-o purta o geacă roşie? Şi ea e aşa, mai grăsună, că aşa-s toate danezele din Damenarca? Nu? Îl ştii cumva? Da?
– Nu ştiu, bă, zice, io tricou’ l-am loat de la un second.

10 lovituri, dă-i și tu!