Bine ați venit în Cluj-Napoca, capitala pierzaniei, dragi studenți!

Sună telefonul: un prieten vechi din Sibiu.
– Salut, Gropare! Ai două minute?
– Sigur. Wassup?
– Băi… a intrat ficioru-meu la facultate, nu știi ceva chirie ieftină în Cluj?

Am primit vreo 3-4 mesaje din astea toamna asta, și presimt că se vor înmulți în anii care vin.
Man… Clujul e un oraș foarte fain, cu oameni faini… dar singura bubă pe care le-o pot imputa clujenilor este că la chirii se hapsânesc, ceva de speriat. I-o înnebunit pe toți de cap Untoldu’, chiriile au luat-o razna… se cere 400-450 EUR pe două camere, iar o garsonieră este peste 200…


Pe bune că au înnebunit!

– Am văzut și eu…
– Da’ auzi… de ce nu-l trimiți pe junior la cămin? Condițiile sunt infinit mai bune decât erau când eram noi studenți, își face prietenii care durează o veșnicie, acolo trăiești cea mai faină viață de student…
– Apăi… el e un ficior pe care nu prea-l preocupă chefurile și petrecerile… lui îi place să citească, să mănânce sănătos, să facă sport…
– Aha…

Și instantaneu mi-a fugit gândul la viața de student în cămin… cu încă 4-5 cretini în cameră, plus gajicile, și la cum clădeam, în sesiune, turnuri din ambalajele de ketchup și muștar și sticlele de plastic în care fusese vin sau sticlele de Pepsi și Cola care ne țineau treji ca să învățăm facem prostii și râdeam ca proștii… cum ne făceam farse și plecam cu perdeaua de la duș și cu prosopul lui când făcea unul din noi baie, și cum fierbeam cartofi în coajă și-i mâncam cu muștar Crenvuștilă (cam singurul de pe piață) sau păpam slană cu untură și mămăligă și erau cele mai bune mâncăruri… sau mergeam în cămin la gajici să mâncăm, că noi ne prăpădeam banii pe bere și prostii… și chefurile pe care le trăgeam ilegal în cămin, și lichiorul ăla penal Cichita sau cocktail de bere cu vin și pălincă cu lapte în același pahar… și cum aruncam cu ouă după locatarii de la casa de lângă cămin și râdeam ca proștii… și nu ratam nici un chef de pe palier, și ”când ne luam balcon” (aka colegul de cameră ne trimitea o oră-două prin oraș, ca să dea și el din funduleț la iubita lui), și bețiile de pe Piezișă… și bătăile cu basarabenii, și ziua aia când am luat bătaie de la croați la fotbal și tot căminul o aruncat pe geam afară tot ce or avut ei prin cameră, inclusiv frigiderul… și terasele din Hașdeu și birturile din Obs, și Căminul Zero… și urletele pe geam când mai scăpam la un examen la Mutu sau Crăciun sau la Baciu… deeepraaavaaaare totaaaalăăăă!!!! Și ficiorul ăsta vrea să piardă toate astea?

– Deci: aha… păi atunci hai să vedem ce chirie-i găsim la băiat! Să fie binevenit la Cluj, avem și vreo unul-două restaurante cu mâncare raw-vegană…

…și n-am mai zis: și vreo 400.000 de crâșme, birturi și locante, capcane perfecte pentru tânărul student plecat de acasă! Și tot apoi mi-am zis: bietul tătic de ficior student la Cluj… lasă-l să creadă ce vrea… cine ești tu, Gropare, să-i spui ce tabieturi ale ficiorului său nu vor supraviețui la Cluj, zis și Babilon, zis și capitala pierzaniei? Ha?

18 lovituri, dă-i și tu!