Betonel

Deci Betonel ruleaza, aşa să ştiţi. Este cel mai – deci ce să mai. Că numa’ prekini d-ăştia am io. Ia ui ce frumos e el ca şi stripper:

betonel

S-o dus în Franţa prin 2000, ca omu’, să facă şi el un ban să mănâncă. Şi după jdemii de aventuri care includ (citez din memoria mea înţesată de fantezii sexuale cu fomei) o fugă de Poliţie, vreo trei sau 12 frontiere trecute fraudulos, vreo 14 ore de stat în buda trenului că n-avea bilet şi o ceartă la cuţite cu tovarăşii lui cu care plecase din patrie, se găseşte omu’ nostru într-un oraş provensal, singur-singurel,

Fără mamă, fără tată,
Parc-ar fi născut din piatră;
Fără fraţi, fără surori,
Parc-ar fi născut din flori.

Adică ai lui erau bine-mersi în ţara în care trăţi şi voi, şi erau fericiţi că fiul lor, Betonel, e deja în spaţiu Schengen şi câştigă bani şi vine acasă cu gipu’, să moară puţa la duşmani. În vremea asta, Betonel, cam rupt de foame, se gândea dacă de  ultimii săi bani să se înroleze direct în Legiunea Străină, sau să-şi ieie o baghetă cu fromaaaage, să-şi ostoaie foamea, sau un pachet de Gauloises. Şi optând pentru a doua variantă, s-o gândit să se care pân’ la gară, că acolo sigur îs chioşcuri de ţigări. Şi el franţuzeşte vorbea cam câtă mongolă vorbesc eu acuma; da’-şi aduse aminte de ora de franceză din şcoală, lecţia cu mersu’ la gară, şi merge la primul francez şi-l întreabă cu coraj:

– Où est la ghier? (ghier – gară, s-o gândit el).
– Pardon? La guerre? întreabă franţuzul, uşor contrariat, că aşa îs ei, francejii, contrariaţi când aud asemenea cuvânt.
– Où est la ghier?
– Je ne comprends pas! Quelle guerre, zice francezu, că aşa îs ei, francejii, amabili, mai ales în Paris, şi mai ales dacă-s chelneri care îşi dau seama că nu ştii franceză.
– La ghier! La ghier!!!!!
– Desolé, moi…

Mere Beto’ la altu:
– Bonjur! Où est la ghier.
– Vous vous foutez de moi?
– Lasă mă fututu’, où est la ghier!!! Că fac pe mine şi mi-i foame şi vreau ţigări.

Al treilea mai că o vrut să-l ia la pălmi pe Beto’, că aşa-s francejii, foarte orgolioşi când e vorba de gările lor, sau de guerre. Di ce sunt ei orgolioşi, vă veţi întreba. Ei, la întrebarea asta nici eu nu ştiu să răspund. Poate numa Gugăl.

17 lovituri, dă-i și tu!