Bărbaţii sunt morţi după sâni

– Gata, bărbate, de acum încolo sânii lu’ maică-ta sunt ai mei! Muhahahaaa!
– UUUUUAAAAAAAAAAAA…

Aşteptasem momentul ăsta de un an şi aproape o lună: momentul în care îl învăţăm pe Gropărelu’ să nu mai adoarmă seara cu ţâţa-n gură. Momentul reclaim the titties, cum s-ar zice.

– Asta e! Doară nu credeai că o să te bucuri de ei o viaţă-ntreagă! Eu numai ţi i-am împrumutat un pic, că ai avut nevoie de ei ca să creşti; da’ nu ţi-i pot lăsa mai mult, că mi-i trebe şi mie, deci noaptea asta EU adorm cu ei.
– UAAUAAUAUAUAAAAA… face Gropărelu’.

Un an de zile. Un an lung în care nu am avut acces la ei, că avem copil, şi el are nevoie de ei mai mult decât ai tu, aşa mi-or zis şi nievasta, şi părinţii, naşii, colegii şi şefii, ba chiar şi participanţii la trafic cu care mai socializez eu la stopuri. Degeaba am protestat şi le-am zis că nu-s de acord, că oricum nu se merită efortul meu, că nu-l va răsplăti nimeni, că la câte am scris eu pe blog despre Gropărelu’ oricum îmi face vânt pe scări cu prima ocazie, m-am lovit de un zid, nimeni nu a fost de acord.

Şi acum, la momentul în care-i recâştigam, mă luptam cu cea mai vehementă serie de proteste de la primăvara arabă încoace: Gropărelu’ scâncea, plângea, urla, zbiera, urla, răcnea, vâjâia, chiua, schelălăia, răgea, boncăluia, găsea vocale noi şi le propulsa până la lună, cutremur în Turcia, plus că cred că or fost nevoiţi să închidă Aeroportul Internaţional Cluj, ba, mai mult, Carpatair şi-au şi închis filiala de aici din cauza decibelilor ucigători, cred că şi Wizzair îi urmează-n curând (gurile rele zic că e din cauza taxelor mari, da’ nu-i ascultaţi).

În vremea asta, nievasta plângea cu sughiţuri în cealaltă cameră, ca o eroină de film indian măritată de părinţi împotriva voinţei ei cu un blogger sibian stabilit în Cluj.

După vreo patru ore de concert death metal, eroina de film indian nu mai poate şi dă buzna în cameră tocmai când Gropărelul explora nişte sunete cu vreo 5 octave mai sus decât limita urechii umane, că nu ai fi auzit nici măcar o locomotivă care deraia. La momentul ăla, eu tocmai îi zbieram la ăsta micu’:

– GATA, TERMINĂ CU PLÂNSUL!!! CE-I CU SCANDALU’ ĂSTA??? ŞI EU AM STAT UN AN ÎNTREG DE ZILE FĂRĂ ŢIŢI, ŞI NU AM PLÂNS AŞA!
– S-o crezi tu că nu ai plâns aşa, zice nievasta. Ai urlat mult mai rău.

20 lovituri, dă-i și tu!