Bărbații se orientează greu în spații închise, partea a II-a
Deci am stabilit deja că bărbații nu se orientează bine în spații închise, da?
Era seară, iar eu mă luptam din greu să-l învăț pe Gropărelu’ să lipească o roată pe o mașină de hârtie pe care tocmai o decupasem, fără a rata prilejul de a mă înjunghia în palmă cu foarfeca de copil. Sânge de blogger la tot cartierul!!!
– Gata, copii! zice mami. E timpul să ne pregătim de culcare. Strângeți tot și haideți!
Hai, copile, zic, mergi și aruncă bucățile astea de hârtie la gunoi și hai să ne pregătim de nani.
Ăsta micu își umple mâinile cu resturi, merge către gunoi, deschide ușa… și zice:
– Tati! Uite, fac ca tine!
Și numa’ nu-ncepe, fraților, să deschidă toate ușițele, rafturile și sertarele din blatul de la bucătărie, ca mine atunci când nu găsesc ceva, și când eram mai perplex îl mai și aud că strigă:
– Muiereeeeee!!!! Muieeee-reeeeee!!!!
Băi, exact, da’ exact ca atunci când eu nu găsesc ceva în bucătărie…
De cat sa va pierdeti timpul cu foarfeca …mai bine legati carlige….finalul era acelasi..:)
@ cristi Timisoara: mda, noi am ales varianta de parenting (că așa-i zice, mai nou) care nu implică cobre, acid sulfuric și cârlige offset.
Da’ și când face pruncu’ 5 ani…
Zi Doamne fereşte, că acuş vine ziua în care din strigătul de luptă “Muieeee-reeeeee!!!“ o să pronunţe numai prima parte. 😯
“…fără a rata prilejul de a mă înjunghia în palmă cu foarfeca de copil.” Si ai acces in bucatarie??? 🙂
Ai vazut? ADN-ul nu greseste…..
Si-apoi iarta-l … Oedip e la maximum inca vreo 2-3 anisori!!!