Barbatii nu se invata minte niciodata

Bine-nţeles, cumnatu-meu.

Când eram în studenţie, vine cu sorella din Jermanica în vizită neanunţată la Cluj, la mine, în cămin. Ne râdem, ne bucurăm, haha. Pleacă spre Jermanica prin Oradea.

În Oradea, opreşte la o benzinărie să bage gaz românesc, că era mai ieftin ca oriunde în Europa. Şi, la benzinărie, un alt cetăţean Fritz intră în vorbă cu el, în germană.

Hallo, guten morgen, schlaffen sie Deutsch, liebe ţuşauăr, din ce land vii, cu ce treabă prin România. Bă, nu ai cumva cash la tine?
– Am, dară. Da’ di ce?
– Păi ăştia, proştii, nu sunt în stare să îmi schimbe 500 mărci; şi nu am cum plăti benzina!
– Las’ că te ajut eu, sare cumnatu’, că el e aşa, săritor, imediat sare-n schemă.

Mere la sorella, care e mai româncă. Deci mai păţită.

– Tu, nievastă, dă-mi 500 mărci să-i schimb unui neamţ, sireacu, că nu are mărunţi la el!
– Ce! Nici nu mă gândesc! Că e ţapă! Îs sigură de asta!

Pe cumnatu-meu nu îl învaţă nimeni ce să facă cu viaţa lui, aşa că porneşte înapoi către neamţul lui, să-i schimbe banii.

Neamţul lui ia bancnotele din mâna lui cumnatu-meu, şi ca vântul şi ca gândul – aţi ghicit! – sare într-o maşină care îl aştepta cu motorul pornit, şi demarează în trombă! Şi-l lasă pe cumnatul gropăresc cu buza lui germană umflată.

Cumnatul meu e omul dracu’. Aşa că îşi ia picioarele la spinare, şi sare pe maşina hoaţă. Şi, măi copii, când îi arde o palmă la lunetă, sparge luneta cu palma! Dar cade jos la primul viraj, că nu era-n filme cu Jack Norris.

Ce a urmat: spitalizare, pierderea temporară a motricităţii mâinii din cauza cioburilor rămase în palmă, un lighean de sânge, declaraţii la Poliţie, ănjurături în toate limbile pe care le ştie cumnatu-meu (pisda masii dracul rămâne, de departe, favorita lui), deci de toate. Sora-mea abia l-o potolit, că el vroia să revină din Germania cu nişte prieteni de-ai lui tatuaţi, să bântuie benzinăriile din Oradea până dă de hoţi – că aşa o văzut el în A-team, odată.

Trec anii cum trec nouri lungi pe şesuri. Cumnatul revine în Romunica, să-i aducă Groparelui mobilă pentru noul cuib gropăresc al familiei proaspăt constituită, conform codiţiilor legale.

La plecare, trece pe la benzinăria Rompetrol de la ieşire din Floreşti, să bage gaz românesc, că era mai ieftin ca oriunde în Europa.

Şi, la benzinărie, apare un nenea cu faţă de cafea.

– Nu vă trebuie un telefon? şi flutură un BlackBerry furgăsit, la ceas de noapte, la geamul microbuzului.
– Ha! zice cumnatu-meu. Nu trebuie lamine. Io am telefon mai bun ca ăsta!
– Ce telefon? întreabă faţă-de-cafea.
– Uite! De la T-Mobile! şi cumnatul meu scoate jucăria lui GSM, şi i-o arată lui faţă-de-cafea, la 2 cm de nasul lui de cafea.

Să compare, omul, să nu mai vină cu oferte de telefoane slabe prin benzinării, ci să vadă un pic cam cum stă piaţa.