Banc la bancul comunist

Dau, la heitărul de bloggeri Mihai Mateaş, peste acest banc absolut superb despre perioada comunistă (traducere gropărească):

În Republica Populară Polonă, un ţăran merge să-şi depună economiile la bancă, doară nu era să le ţină la salteaua Dormeo! Şi intră în sediul băncii de stat şi-i spune funcţionarului:
– Salut, uite care e treaba, Wojtek… am 50 de zloţi pe care nu vreau să-i ţin la saltea, dar nu sunt convins că sunt în siguranţă nici la voi, în bancă!
– Cum să nu! Avem aici un seif de nu-l poţi sparge nici cu tunul fregatei ORP Generał Kazimierz Pułaski.
– Bun, nu de asta mă tem… ci de faliment! Dacă daţi faliment?
– Dacă dăm faliment? E imposibil, suntem ţară socialistă! Dar, dacă dăm faliment, banca este numai o filială; sediul central este la Varşovia.
– Păi şi dacă dă faliment şi banca centrală din Varşovia?
– Tovarăşe, acest lucru este imposibil; dar, dacă totuşi se întâmplă, banca noastră este asigurată chiar la Uniunea Sovietică!
– Păi… şi dacă dă faliment şi Uniunea Sovietică???
Wojtek îşi scoase ochelarii şi oftă.
– Uite ce e… nu merită să pierzi ăştia 50 de zloţi numai să vezi cum dă faliment Uniunea Sovietică… ?

În secunda doi în care dau peste acest banc, pun mâna pe telefon ca să-l împărtăşesc cu părinţii gropăreşti, căci nimic nu este mai trist pe lume decât să râzi singur (mai ţineţi minte ce nasol era la şcoală când râdeaţi singuri în bancă la ora de chimie?).

Răspunde tata; îl iau din prima:
– Băi tată, hai să-ţi zic un banc bun!

Şi i-l zic, şi la final râd cu poftă. De la celălalt capăt al firului – nimic, nu se aude nici măcar respiraţia. Într-un târziu, Seniorul recită sobru, cuvânt cu cuvânt din manualul Micului Activist de Partid, ediţia 1964:
– Ăsta e banc politic. Primeşte 7 ani de temniţă grea cel care-l spune şi 5 ani de muncă silnică cel care-l aude.

7 lovituri, dă-i și tu!