Băieţi, ne băgăm la o poşetă?

Uite şi cotcodacu’ de azi, care de fapt e de ieri, da’ no, ştiţi cum era cu ziarele pe vremea lui Ceau, la noi ajungeau cu o zi în urmă.

Zilele astea a trebuit să merg pe la spital cu ăla micu’, din motive care îmi scapă doctorii îl consideră anemic şi bagă vitamine în el. L-aş lăsa vreo trei zile cu ei să vadă cam cum se manifestă anemia la copiii din ziua de azi, eu am impresia că e pe supradoză de redbull.

În fine, nu asta e important, cert e că pe-acolo, cele câteva ore cât am aşteptat la coadă – că eu mai sunt şi tâmpit, mi-am făcut rezervare cum se practică acum în loc să apelez la pile – a trebuit să car şi poşeta nevesti-mii. Ea trebuia să-l supravegheze pe anemicul mic care, în această perioadă, a făcut vreo 5 kilometri în pas alergător pe holurile spitalului, timp în care a ţipat/cântat încontinuu. (Continuarea o puteti citi pe Daily Cotcodac… )

4 lovituri, dă-i și tu!