Bă, care-i faza cu revelionu’?
Amu, faza cu revelionu e grea. La toti ni-i greu.
In primu rand, finca nush cum sa ii mai zic: A-Nou, sau Revelion?
In al doilea rand finca urasc sa planuiesc din vreme. La mine toate se rezolva in ultimul moment, si din cauza aia nu se prea rezolva. De-aia ma tot plang ca nu am prea am avut noroc in viatza, decat cu caru’, si cand se rezolva, de regula, meritele le atribui unei entitati mai superioare mie, careia unii ii spun Buda, care le e mai superioara lor, si eu ii zic DumnezEU care, dupa cum stiu eu bine, ca am citit pe net, m-a creat dupa chipul si asemanarea Lui, cu mici retusuri, ca doara Dumnezeu nu face diarie si nici carii!
In al treilea rand finca daca te intreaba cineva “Ce faci de Revelion?” trebe sa ii eviti privirea cand ii raspunzi, si, cand ii spui ce planuri ai, trebuie sa strecori si aluzia ca nu mai are loc sa vina cu tine. Finca:
1) ti-i anticapit… ptiu, antipatic de nu l-ai putea suporta nici poleit cu aur si expus in mausoleu, ca Lenin;
2) pur si simplu nu s-ar integra cu gasca ta de prekini betivani care se imbata ca porcii la fiecare chef si iau cartonase galbene de la prekinele lor si-apai tre’ sa faca blat si concesii inca doua-trei etape, pana uita aia.
Si mai nasol e cand chiar ai vrea sa il iei cu tine, da’ chiar nu mai ai unde sa il iei si p-ala, si atunci trebe sa ii explici cu lux de amanunte din ce cauza nu poti, si cu cat explici mai mult cu atat iti dai seama ca cine se scuza se acuza, si simti ca in ochii lui te apropii de punctele 1) si 2). Si atunci te simti ca un mizerabil, si zici ca soarta e nedreapta ca tu ai avut mai multe sanse in viatza decat el, si pe vremea lu Ceausescu nu era asa, ca erau oamenii mai buni, desi uleiu’ era la ratie.
Cand intr-adevar lururile incep sa curga la vale, atunci incepe distractia. Suna gasca mare la telefon, la 2 noaptea: ba calugaritzule, ti se zice, da’ tu cu cine vii la rev? Cu ma-ta, zici tu, sperand ca ala sa rada si sa uite. Da finca ala nu rade si nici nu uita, ii zici: cu Pompieru’ si cu Glezna, aia doi prekini de-ai mei, tovarasi buni. Ba beshica, fii atent la mine-aci. Noi ne-am hotarat ca numa cu un prekin poti sa vii, ca nu mai e loc (de regula hotararile astea se iau unilateral cu o saptamana inainte de rev, in asa fel incat prekinu ala care tre ‘ sa pice sa nu fi avut vreme sa isi faca alte planuri de backup, finca se stie refuzatii la revelion dezvolta un sentiment cald, de prietenie, fatza de cei care trag tzepe de rev). Nu mai poti sa vii cu ala ca tre’ sa vina verisoara lu’ unu, gazda, si ala asa o zis, ca tu tre’ sa renunti la un prekin, ca deja suntem 42. Eu as vrea, sincer, da’ uite ca nu se poate. Am vrut numa sa iti zic cum stau lucrurile, na. Noapte buna. Si iti inchide telefonu, si si-l si inchide si p-al lui, sa nu ai pe cine injura in direct, plus ca e doua noaptea si e tarziu.
Normal ca tu te simti ca un jucator de fotbal danez de 2 metri si 10 caruia un arbitru turc i-o dat un galben la el acasa, pe nedrept (toate cartonasele galbene se dau pe nedrept). Si si mai nasol e ca tocma’ prekinii aia buni iti fac asa o faza nedreapta, si tocmai finca amu tre’ sa renunti la unul din prekinii tai cu care vii, care ti-s la fel de buni, faza ii si mai nedreapta. Si si mai nedrept e ca nu ai cum sa te apuci sa faci gât, că dupa aia si tu pierzi, pe nedrept, locu’ cu verdeatză cu gajca, si apai ajungi la mâna alora pe care-i refuzasesi, aia de la punctul 1) şi 2). Si atunci te gandesti: ba, nici Pompieru nici Glezna nu is Iisusi, asa ca daca ii tradez nu-s Iuda. Asta e, unu’ tre sa pice, viatza e nedreapta. Si dupa ce dai cu banu, zici: asta e. Ba Glezna ba, nu se mai poate, ba, cu revelionu’, io ma duc la bunici, ca o picat faza aia. Pompierule, ii zici dupa aia, vezi ca Glezna nu poa sa mai vina, sa nu-i zici nimic, pola me, asta e. Numai pentru tine mai e loc. Ba, zice Pompieru, io nush ba daca mai vin! Serios. Ca n-am chef (de regula, cand la mine-n tzara iti spune cineva asa ceva, sa fiti siguri ca ala avea alt plan in cap de cel putin 6 luni, dar nu ti-o zis nimic, finca tu erai varianta de backup). Asa ca il suni pe Glezna, care deja are alt plan de backup in desfasurare, si il convingi sa renunte la el, ca ti-ai pus obrazu’ pentru el, si ca o sa fie super, ca ii toata gajca acolo. Si numai dupa ce il implori cu lacrimi amare sa te ierte si sa vina acceptasi Glezna (finca daca mergi fara nici un prieten cu tine la revelion aialalti nu te mai lasa sa aduci pe nimeni la anu’, ca ai numa prekini neseriosi, care promit si nu vin); dar asta nu vine oricum, ci numai si numai dupa ce iti smulge promisiuni pe care stii sigur ca nu ai cum sa i le indeplinesti, gen ca o sa aiba patul cel mai bun, ca o sa fie cald la cabana, ca 100% ca o sa fie distractie si ca sa ii gasesti o masina in 1 ianuarie la 6 dimineatza sa il aduca in orash, ca tre’ sa mai mearga la un chef in dimineatza aia, fara tine, ca o promis (cheful ala e tocmai la altcineva care lui ii e prekin, dar care la tine se inscrie in punctele 1) si 2).
Si pentru ca Groparu face orice pentru prieteni, inclusiv le da bani imprumut, le da cazare le ia si bere si ii si injunghie pe la spate daca trebe, promiti si juri numai sa fie bine. Numai sa inceapa revelionu ala despre care ai promis ca o sa fie dickstractie mare, si multe gajici singure care il vor p-ala si care se saruta una cu alta, si dorm dezbracate. Care revelion – ca amu ii faza cea mai tare, cand discoperi uluit atata frumusetze care strapunge taina nepatrunsului ascuns – se reveleaza a fi ca gasca aia de 42 de oameni is de fapt 6 baieti si o gajica, care e prekina unuia dintre voi. Si gajica e si din aia cu toane, care ia locul cel mai bun in pat, care nu suporta sa fie cald la cabana, care adoarme la 1 noaptea si nici nu il lasa pe prietenul ei – singurul sofer, si care nici nu bea, ca o avut hepatita de curand – sa plece de langa ea in 1 ianuarie dimineatza la ora 6. Asa ca ramai sa te distrezi cu masculii aia care is disponibili, si care, intr-o lume normala, intra toti la punctle 1) si 2) din clasificarea ta. Chiar si Glezna!
