About Groparu Nemernic

Posts by Groparu Nemernic:

Vlogging la 50+ de ani: așa se face

Mâna sus cine vrea să fie altcumva decât acest cincuagenar norvegian simpatic!

Nici o mână? Vă-nțeleg perfect!

Uitați și voi! În inima sălbăticiei, făcând baie în apă înghețată și prostindu-se ca un copil de 9 ani înainte de inventarea tabletelor! Cu gura pe vodcă din aia de-a lor, navigând temerar pe patine, cu o întreagă țară imensă și înghețată de explorat pe uscat, pe gheață, sub gheață și pe apă!

Și apoi să mai bagi și câte-o baie-n apa cu iceberguri; și-apoi iar un șnaps! Ca să nu mai zic de săriturile alea de Nadia Comăneci, că nu cunosc mulți de 20 de ani care le pot face, și nenea ăsta are peste 54, că m-am interesat! (vezi clipul al doilea de mai jos)

Ce să fac, guilty pleasures, sunt născut iarna, ador frigul și mă uit fascinat la ce face omul ăsta, că mi-a mers la inimă; enjoy, că ăștia ca el nu sunt prea deși pe lume.

PS: Robert D., toți norvegienii sunt așa?

7 lovituri, dă-i și tu!

Aventuri de-a dreptul gay la toaleta corporației

Eram la serviciu, ca orice om cu rate din țara asta.

Și mă duc la toaletă pentru ca să – nu întrebați de ce, motive.

Termin cam în același timp cu ceva coleg de etaj – nu-l cunosc, nu mă cunoaște, sunt mai multe firme pe coridor, baie comună, Doamne-ajută.

Ne spălăm amândoi pe mâini simultan; dar eu, fiind mai rapid din naștere, termin mai repede și mă reped către ușă.

Deschid ușa și…

(lăsați-mă un pic să trag aer în piept)

…și…

din greșeală, mă lovesc ușurel cu fundul meu de fundul lui.

Ca două halbe de bere care se ciocnesc elegant. Ca două mașini care dau cu spatele din greșeală și se electrocutează una pe alta, pag, jjjjbgjjjj, și apoi încheie asigurare din aia amiabilă.

Băi, frate; nu știu celălalt nefericit cum s-a simțit, dar eu zici că m-o aruncat careva în laminor, așa m-or luat căldurile. În secunda următoare, fiara heterosexuală din mine s-o transformat în tigru încolțit, apoi în urs furios… apoi, dându-și seama de ridicolul situației fără scăpare, deveni o gazelă speriată, și credeți-mă că prin zid aș fi fugit, ca un hipopotam prin stuf (și gata cu animalele în postarea asta).

Dar știți care e buba? Că, no, ardelean politicos… înainte să fug am scos repede un ”SCUZE!!!”… și, așa cum am învățat la maturitate, am și tras și-un zâmbet încurcat, de complezență. Când îți ceri scuze, zâmbești, no!

Problema e că și nefericitul de el zice repede și el un ”Nu-i nimic”… și – așa cum a-nvățat și el la maturitate, bietul, îmi trage și el înapoi un zâmbet încurcat, de complezență.

Băi, deci când ni s-au întâlnit privirile și zâmbetele acolo, în toaletă, deci… ca mărăcinii cei zgârietori ne-am crispat amândoi, înțelegeți? Băi, deci doi bărbați care zâmbeau unul către celălalt în budă, ce s-o mai dăm după colț, că era loc de interpretare fără echivoc acolo… și știți cum ne-am bulucit amândoi afară din toaletă? Știți cum? De zici că eram două rachete ale lui Elon Musk, prima ajunge pe orbită, cealaltă e pedepsită să explodeze.

Și acum trebuie să pândesc toaleta înainte de a intra, să nu mai dau de el acolo, că mă cam tem.

Floare-albastră, floare-albastră (foto de Alessandro De Bellis, luată gratis de pe Unsplash)
16 lovituri, dă-i și tu!

Întrebări care așteaptă răspuns, ca fraierele

Când au întrebat partidul unic de ce nu aducem fonduri europene pentru spitale-școli-creșe-autostrăzi, răspunsul a fost fără echivoc: ce fonduri europene vreți! Că tehnocrații n-au mișcat un deget să absoarbă vreun euruț, n-avem, de unde să avem! De doi ani și ceva nu atragem nimic din cauza tehnocraților.

Când a venit gripa pestei porcine, am răsuflat ușurați: de vină nu e PSD-ul, ci tehnocrații. Ei ȘTIAU de boală, dar AU ALES să nu facă nimic ca s-o prevină – de aia, dragi peizani, v-au luat porcul din bătătură, din cauza tehnocraților.

Când a pornit tăvălugul recursului compensatoriu și fete au luat pumni în nas pentru un telefon și-au intrat în comă, alții s-au trezit cu arterele forfecate (sau, mai bine zis, nu s-au mai trezit), ni s-a spus că ce! Legea de la tehnocrați a pornit!!!! Probabil am fi avut și penitenciare de nivel european deja dacă ar fi pus mâna să le construiască, dar ei nu și nu.

Chiar domnul Liviu Dragnea spunea, la un moment dat, că tehnocrații nu-și iubesc țara. L-am auzit eu cu ochii mei, pe cuvânt de blogger.

Mai ales de Cioloș, Doamne feri câte au mai zis de el, că e tatăl lui Soros, sau ceva de genul.

Nu știu de voi, dar eu aș zice să facem ce putem ca să scăpăm de tehnocrații ăștia, că numa’ belele ne aduc. Poate ar trebui deportați undeva să nu ne mai facă belele. Nu știu, undeva gen Bruxelles. Cică îi poți trimite acolo direct dacă votezi la europarlamentare.

Nu știu, zic și eu, voi faceți cum vreți, dar e clar că sunt o piedică în calea democrației și progresului și trebuie exilați.

12 lovituri, dă-i și tu!

Apă sfințită

Plecam nu mai știu unde.
– Caută o sticlă de jumate și pune-mi niște apă cu mine! ordonă nievasta.
– Sigur, soarele meu polar!

Mă apuc și caut prin bucătărie ca în spațiu necunoscut: ridic o tigaie de pe blat, deschid dulapul cu ceaiuri, mă uit pe aragaz… locurile în care o familie normală ține sticlele de plastic cu care sufocă planeta și ucide țestoasele.
– Nu găsesc.

O aud cu oftează. E oftatul de genul ”nu găsești nimic în casa asta, fără mine ești pierdut”.
– Caută pe mașina de spălat.

Mă uit:
– Ooo, sunt vreo 5! Îți pun acuma.
– Nu în aia, că-n aia o fost palincă, și dacă are miros nu pot bea apă din ea.
– Asta?
– În aia o fost coniac de casă.
– În asta?
– Tot pălincă. Ai dus cu tine la pescuit odată și n-o mai ieșit mirosul.
– În asta?
– Ai uitat? Moare de varză. Ți-am adus la pat într-o dimineață după Crăciun, că ai colindat prea mult de sărbători.
– Hahaha, daaaa, ce vremuri…! Asta, cu apă în ea?
– AIA SĂ N-O ATINGI!!! E cu apă sfințâtă de la Bobotează, o adus-o mama!

Mă uit la ea și izbucnesc:
– Băi, frate, ce-i cu atâta prozelitism religios medieval în casa asta, să fiu eu, nu mai poți găsi o sticlă de plastic de jumate de câtă religie e aici, stat fundamentalist ortodox, și vă faceți și catedrala aia uriașă în București, eu nu mai pot cu atâta inchiziție!

Fără nici o legătură: la Cluj se fumează patine vechi
11 lovituri, dă-i și tu!

Ce mi-aș dori să știu eu despre serata de la Ateneu

Nu cât a costat evenimentul – e irelevant.

Nici cine a organizat serata – am, așa, o bănuială a cui a fost mâna, altfel nu ajungea un porcovete ca Adrian Severin, condamnat și închis pentru corupție ca un șobolan lacom, în absolut toate cadrele cu loja președintelui; nici un geamgiu de doi lei ca Năstase umbra lui Dacian Cioloș.

Nici cine l-a sfătuit pe Tăriceanu să-și vitupereze discursul în engleza aia parțial sovietică, asta în timp ce ai lângă tine crema interpreților profesioniști de conferință de la nivel european.

Nici cine le-a spus pesedeilor să-și umfle gușile către înalții demnitari veniți în vizită. Prost, prost sfat! Datina străbună cere să-i întâmpini pe oaspeți cu pită și sare, nu cu avertismente și amenințări; mai ales că, din tot satul ăsta de case alsaciene, nordice și mediteraneene, tu ești singurul care ai construit în valea cu bălegar o casă de chirpici, ai gardul dărăpănat, șindrila smulsă, prispa prăbușită, dar te ții mândru, nevoie mare.

Ar mai fi chestii, dar un singur lucru aș dori să aflu: de câte ori și-au citit în prealabil demnitarii discursurile înainte de a le rosti în public.

De câte ori și l-au repetat ai noștri și de câte ori și l-a rostit Donald Tusk al său. Mai ales Donald Tusk, polonez care citește de pe foaie într-o limbă latină, cvasi-absentă din spațiul mediatic european, o limbă cu care nu ai contact decât extrem de rar și numai la ea în țară. De câte ori a făcut-o până a reușit să-și articuleze cuvintele cu răbdare și fără să înghită silabe, într-o română aproape perfectă, una din cele mai bune auzite din gura unui vorbitor ne-nativ – ce mai, mai bună decât o vorbesc aproape toți deputații UDMR.

Asta e diferența dintre noi, ăștia, rupții murdari în fund, dar mândri nevoie mare, și europenii ăștia pomădați, obrazurile astea subțiri mirosind a parfumuri scumpe care-și fac treaba bine și mai mult decât bine.

33 lovituri, dă-i și tu!

Ce se bea în comunism

Am dat peste clipul ăsta și am zis că e păcat să nu dau mai departe, mai ales că urlă internetul despre cât de patriot era Ceaușescu, că a plătit datoriile țării, și despre câtă calitate aveau produsele de pe vremea aia…! (oftat).

Așadar: vinurile erau ”de masă”, în sticle dodoloațe de care se lipise o etichetă care părea găsită pe un trotuar într-o zi ploioasă. Calitatea licorii? Hai să n-o dăm în hipstereală, suntem un popor care preferă oricând vinul de buturugă făcut de bunicul tataia din struguri izabelă de-a valma aproape oricărei fițe de podgorie sorbită din pahare din cristal de Mediaș; și de păcatul ăsta recunosc că și eu sunt vinovat. Dar, istoric vorbind, la 2000 de ani după ce l-am omorât pe Burebista pentru că a-ncercat să-i taie uncheșului Gebeleizis vița de vie, e trist că în perioada comunistă singura evoluție era reprezentată de o zeamă incertă bună numai la mahmureală; căci de plutit suav deasupra sălii de petreceri după două pahare nici nu putea fi vorba.

(între noi fie vorba, apogeul, din punctul meu de vedere, era vinul Schwarze Mädchentraube – fetească neagră de export, frate! ”vin de fetițe negre”, hehehe)

Spirtoasele erau fix așa cum le sună numele: pentru drojdieri adevărați. Rachiu alb din cereale, secărică, băutură spirtoasă, coniac – variațiuni pe aceeași temă. Veteranii din bloc aduceau acasă rachiuri de doi lei în sticle de jumate ”fără gât”, și rareori se abțineau să nu deguste pe drum, că de multe ori îi driblam când ne jucam cu mingea, că ei nu mai știau pe ce planetă se aflau și încercau să descuie poarta de fotbal. Zic asta pentru că am avut vecini care lucrau la Vin-Alcool, și parcă pe sprânceană erau aleși! Unul chiar a dormit la noi pe balcon într-o vară, că se prăbușise pe scări de atâta fericire și alor mei le-a fost jenă să-l lase acolo să zacă; dar nici în pat nu-l puteai pune, că era riscant din motive pe care le știți toți cei care ați avut de-a face cu cetățeni turmentați (Caragiale, la tine mă uit, jos labele de pe Veronica Micle!).

Berea a prins momentele ei de glorie, și era un deliciu dacă o prindeai proaspătă. Hint: nu prea o prindeai. La Sibiu era o fabrică de bere (Trei Stejari) care era anume făcută să fermenteze încetuc beutura egipteană preț de vreo 70 de zile, ceea ce rezulta în mahmureli mai blânde – nu ca azi, când berea se face în două ore dacă pui prafurile potrivite, iar pântecăraia după a treia sticlă te ține toată săptămâna. Chiar, știți vreo marcă de bere românească neartizanală decentă?

Nu mai zic de beuturile răcoritoare – prin ’88 am mers la mare și am băut primul meu Pepsi de care-mi amintesc (povestea – aici). Tot la Sibiu mai aveam Sicola (normal, Sibiu-Cola!) și cred că numai doamna-grasă-de-la-ghișeu e mai amară decât ea; restul, beuturi cu arome de portocale, mai bine nu – singura excepție era Brifcor-ul, dar o singură dată am prins, că era făcută-n Brașov, și sibienii cu brașovenii n-au fost cei mai buni prieteni, că Brașovenii aveau Regionala CFR, iar sibienii aveau numai o gară, și asta-i făcea să turbeze.

Mai multe, în reportajul de mai jos. Nostalgici din toate țările, uniți-vă

PS: Consumul excesiv de alcool dăunează grav realității.

20 lovituri, dă-i și tu!

După motivarea deciziei Curții de Apel, am întâlnit și USR-iști fericiți

Tineri, frumoși, joviali, profesioniști: grupul consilierilor USR din Consiliul General al Primăriei Municipiului București a obținut în instanță anularea deciziilor de constituire a celor 22 de companii municipale prin care primăria capitalei intenționa să sifoneze până la 600 mil EUR anual.

Cu fericirea în priviri, reprezentanții USR au ținut imediat o conferință de presă în care au îndemnat-o pe Gabriela Firea, primarul general al Bucureștiului, să dizolve de îndată companiile în cauză.

Vizibil încântați, mai mulți consilieri USR s-au succedat la microfon, încercând cu greu să-și ascundă veselia pricinuită de decizia definitivă a instanței.

Cel mai voios a fost, conform capturilor de ecran de la conferința de presă, membrul USR cel mai din stânga. Pur și simplu, bucuria i se revarsă din ochi râuri-râuri, Amazon și Nil de fericire care curg ca un tsunami de fericire molipsitoare.

Membrii USR, vizibil bucuroși după motivarea instanței

Vorbitorii s-au succedat la microfon în aplauzele frenetice atât ale celorlalți membri USR care nu-și puteau ascunde zâmbetele pline de lumină, cât și ale audienței, plină de veselie savuroasă. Ziua se umpluse cu o voie bună molipsitoare!

Mai ales membrul USR aflat în stânga imaginii era cuprins de o veselie spumoasă.

Așa, așa arată fericirea!

La final, membrii USR și-au reafirmat crezul într-o Românie a bunei dispoziții, a bucuriei, a exuberanței exaltante și a încântării optimiste, a râsului, a veseliei.

Haioși de pici!

Mai ales – ați ghicit – membrul din stânga.

La fel, de altfel, ca toți ceilalți, tineri cu fețe zâmbitoare de oameni profesioniști, frumoși, joviali.

11 lovituri, dă-i și tu!

Nici străinii nu știu sta la coadă în România

Eram la BRD, să-i plătesc rata nievestei.

Doamna Groparu este pe principiul ”mai ai bani în cont? Da? Îmi plătești tu rata, și apoi ne-nțelegem noi?” (ultima nu e întrebare, e poruncă, că așa scriu femeile poruncile, cu semnul exclamării în coadă).

M-am dus. Ce era să fac, m-am dus. Principiul de mai sus se referă numai la ratele ei, care au devenit ale noastre după căsătorie. Ratele mele au rămas, firește, ale mele.

La BRD, în centrul Clujului, sunt două ghișee ca să ia bani de la cei suficient de bogați ca să-și permită o rată. La ele se stă la o singură coadă, apoi te transferi la care ghișeu se deschide.

Dacă trebe, urcăm și scările, ne luptăm cu băștinașii, facem orice (foto de Levi Jones de pe Unsplash )

În ziua aia, unul din ghișee era închis (pauză de masă, trebuie să mănânce și bancherii prânzul din sângele nostru liniștiți, nu? Că asta mănâncă bancherii, sângele nostru și al țării, nu degeaba o zis domnu’ Livake).

Și, în timp ce stăteam așa, perfect integrat în coada de la primul ghișeu, apar două fete BRD-iste care se pun la celălalt ghișeu, ăla liber.

În fața lor se pune un tânăr.

Nu i-a avut nimeni grijă; dar fetele au plecat la un moment dat, și a venit ghișeița care se ocupa de primit bani.

La coadă urma o fată, și apoi eu.

Fata dă semne că ar merge să-și plătească rata, și tânărul îi face semn să se bage.

Urmam eu, conform ordinii rânduite de univers.

Și, când să urmez eu, la ghișeul bancheriței care tocmai venise, sare tânărul.

Îmi mestec oleacă nervii și zic:
– Tinere, coada e în spate.
– AUZI!!! EU LĂSAT LA EA! EU STAT DEJA AICI!!!

Puternic accent arăbesc, limbaj vehement… wtf?
– Tinere! repet, calm. Coada e în spate, nu aici!
– EU LĂSAT DEJA PE DOMNIȘOARA! AGUM RÂNDUL MEU!!!

Oscilam între a pufni în râs sau a mă enerva ardelenește.
– AHA! GRĂBIT LA DINE, FRATE ARAB!!!
Nu i-am zis asta. Am fost tentat, dar am tăcut din gură.
– ÎNDZELEG LA DINE! DREBUIE MULS CĂMILELE, DE GRĂBEȘTI!
Nici asta nu am zis-o. M-am uitat în spate – vreo 7 ghiauri curioși de cum se va rezolva conflictul sau prea preocupați cu telefoanele ca să se mai preocupe de altceva.

Captură OLX: Bând berbeci de la coadă de la BRD!

Îmi înghit nervii, asta e, unele bătălii le pierzi, altele le câștigi… pleacă arabul, îi arunc un
– Mno, DOAMNE-AJUTĂ-ȚI!,
ăsta îmi aruncă o ocheadă ucigașă…

…apoi îi plătesc rata nevestei și îi zic domnișoarei
– Nu vă supărați, nu e OK ce s-a întâmplat. Înțeleg că nu vă puteți certa cu toți nebunii, dar nu e OK să se bage în față.
– Da, apar încurcături, recunoaște duduia.

Îmi iau chitanța și ies. Băi, zic, să vezi că dau de el pe drum! Să vezi că ne lovim nas în nas în centrul orașului!!!

Și – exact cum am suspicionat, dau de el, venea înspre mine, dar fără să mă vadă.

Mă pun drept în fața lui:
– BRIETENE! Nu e OK ce ai făcut acolo.
– AZGULTĂ LA MINE! Eu lăsat fata în față!!!
– Stai așa, zic. Cum te cheamă?
– Aisia, zice el.
– Io-s Groparu. De unde ești?
– Tunisia!
– Aisia din Tunisia! Frumos. Prietene, uite aici: NU TE MAI BĂGA ÎN FAȚĂ!!! STAI LA COADĂ FRUMOS, CA TOT OMUL!!!
– EU ZTAT LA GOADĂ!!! VOI NU ZTAT LA GOADĂ BUN!!!!

Oftez.
– Prietene, știi ce au văzut oamenii ăia acolo?
– ?
– Au văzut un tânăr arab violent. Asta vrei să creadă românii despre tine? Și așa cred tot felul de blăstămății despre voi.

Tăcere.

Apoi îmi pică fisa, în timp ce discutam: din cauza celor două bancherițe venite la ghișeu, tânărul meu prieten Aisia se gândise că noi stăteam la altă coadă. Din motive misterioase. Dar dacă nu stătea nimeni la ghișeul ăla, s-a gândit că e special pentru el, nu?

I-am zis descoperirea mea și a aprobat.
– Mno, de-amu ține minte asta: nu te mai băga în față. Întreabă în jur dacă oamenii stau la coada potrivită și decide apoi unde te pui, dar nu.te.mai.băga.în.față.
– DAR EU AM BROBLEME MARI CU BANCA ASTA! ZTAI DZĂ DZIC!!!

Urma o prelegere despre problemele lui cu transferurile de bani din Tunisia care ajung târziu și nu-și poate plăti taxele de școală la timp etc.
– Nu, că dupa aia trebuie să-ți zic și eu ce probleme am! Vrei asta? Chiar vrei asta?

Am râs amândoi, am dat noroc și ne-am dus fiecare cum ne-a fost destinul, salamaleikum, aleiku salam.

Care salam vă doresc și vouă, La Mulți Aleicu Salam, și Salam Regele vi-l doresc.

8 lovituri, dă-i și tu!