Au si ei Mailatii lor

Ca fost profesor, sunt o persoană empatică, zic eu. Sunt convins că există oameni buni, oameni nebuni și oameni normali care devin nebuni și care fac lucruri complet cretine, prinși în vâltoarea evenimentelor (vezi Bosnia, vezi lagărele nemțești, vezi Cambodgia, Apartheid, Angola, Rwanda). Dar nu pot și nu cred că există oameni pe lumea asta care pot să înțeleagă ce-l face pe un om să-și pună o centură de dinamită, să se furișeze în mijlocul unei mulțimi și să se detoneze. Cât de îngust să fii în gândire, cât de spălat cu clor pe creier să fii ca să omori sute de oameni, copii, femei, fără a avea măcar scuza de doi lei a disperării sau a legitimei apărări?

Oarecum îi înțeleg – deși nu empatizez cu ei – pe strămutații aflați la a prima sau a doua generație. Nici occidentali, nici neaoși, presupun că trec printr-o criză de identitate atroce și prin urmare fac cretinătăți (printre teroriștii metroului londonez erau și oameni școliți în regat). Alienarea asta poate naște monștri, și un psiholog poate motiva mai bine decât o pot face eu.

Oarecum îi înțeleg – deși nu empatizez cu ei – pe cei care au pierdut pe cineva drag într-un atac lansat de vreuna din țările occidentale, care nici ele nu sunt cu stea în frunte. Sentimentul de neputință amestecat cu furie, plus o copilărie sau tinerețe marcată de lipsa acelui om drag pot, din nou, să-i împingă pe cei mai puțin stăpâni pe ei dincolo de limita raționalului.

Dar cum, pe barba Profetului, să-i înțelegi pe unii care traversează Mediterana cum pot, vai și-amar, tremurînd în frig prin bărci, riscîndu-și libertatea, sănătatea, viața, ca să ajungă, după luni de zile, în inima Europei și acolo să se arunce la porumbei, avînd grijă mare să ia cu sine cât mai mulți oameni, copii, femei?

Firește, francezii sunt cei mai loviți în acest prim val. Morți, răniți, teroare, traume care se vindecă greu și o stare generală de psihoză.

Suntem și noi loviți. Noi, românii, arabii Europei, cetățenii de rangul II. Pe valul ăsta de isterie nu vom fi puțini cei care, în urma unei măgării, vom plăti mai aspru decât ar fi poate normal. Vom fi poate mai cercetați la granițe, prin aeroporturi, poate uneori la limita demnității, iar polițaii lor se vor uita la noi mai chiorâș ca de obicei. Poate nici nu se vor sfii să ne trateze cu dispreț deloc disimulat.

Sunt loviți și cei care credem că lumea asta poate fi și mai frumoasă dacă e multicoloră, așa cum este deja în atâtea locuri ale României. Și care am promovat toleranța pentru cei care vin aici, alungați de război, sperînd – ca orice om cu mințile prin cap – la un trai mai bun pentru copiii lor. Și care cel puțin momentan vom fi mai rezervați în a apăra în agora niște principii, pentru că ni se vor înfige mereu sub ochi imaginile care au umplut canalele media în weekendul ăsta.

Au dat și în toată religia aia a lor de peste un miliard de suflete. Din nou stigmatizate, demonizate și arătate cu degetul. Chiar, oare ce cred pașnicii musulmani din Dobrogea despre valul ăsta de ură de pe Facebook, ubicuu inclusiv în trusturile naționale de presă?

Dar – și acum încerc să-mi aleg cu grijă cuvintele – lovitura cea mai grea, cea mai mârșavă le-au dat-o fix compatrioților lor. Celor care tremură de frig prin adăposturi improvizate, celor care au un medic la 90.000 de refugiați, prin Liban. Celor ai căror copii vând pixuri prin Turcia pentru un kil de făină. Ai căror copii mor prin Mediterana. Celor care stau chiar acum sub cerul liber, după ce țările din estul Europei au închis granițele, și care dorm în câmp, deși afară temperatura se prelinge către valori negative. Băi, oamenii ăștia sunt vecinii, prietenii, rudele lor. Compatrioții lor aflați la necaz. Și cărora le va fi acum infinit mai greu să-și facă vreo rânduială aici sau în altă parte.

Am în draft un articol scris de o prietenă musulmancă, medic, ce a făcut voluntariat printre refugiați și care, spre deosebire de islamofobii de Internet, cunoaște problema mai mult decât 99.9% dintre cei care lansează atacuri gratuite asupra unor oameni pe care nu-i cunosc și care se leagă de un Mailat pentru a judeca o întreagă nație. L-am primit exact joi spre vineri noaptea, și urma să-l public azi. Din păcate, acum e momentul pentru ură. E secunda de glorie a celor care au jucat pe cartea ”v-am spus eu!”

#jesuischarlie #jesuisparis #jesuissyrien


(sursă)

PS, LE: am primit răspuns la una din întrebările retorice de mai sus.

27 lovituri, dă-i și tu!