Atunci când numele tău devine sinonim cu furtul

Mă dădeam pe OLX, căutam să-mi cumpăr niște chiloți second.

Glumesc, căutam un asasin plătit pentru melcii din grădină, că e invazie.

OK; recunosc: voiam să iau pulsul României, pentru că de când este PSD-ul la putere am impresia că suferă de o ușoară aritmie.

Și dau de anunțul ăsta:

Intru în anunț: scris coerent, frumos, relativ corect, vânzătorul știe meserie și aparent nu este vreun picat din târla de oi, noua mascotă a României!

Pentru că mă aflu în faza justițiară a existenței mele (se pare că următoarea e aia cu ”tinere, nu te-a învățat la școală să lași locul în autobuz celor în vârstă? Ia zi aici, cine ți-e diriginte?”, dau Raportează.

La descriere, nici n-am mai stat pe gânduri!

Și amu stau și mă gândesc cum de mi-o venit pe limbă să scriu imediat de Victor Ponta? De ce el, din prima? Apoi m-am gândit la fiecare din ei cum o rămas în istorie:
– Băsescu – bețiv și curvar, cred că d-aia l-or și votat toți, că așa suntem noi, ca neam.
– Adi Năstase – poate homosexual, dar nu-i mai pasă nimănui
– Ion Iliescu – ăla-care-nu-mai-moare-niciodată
– Mircea Geoană – hahahaaaa, epitoma prostiei
– Văcăroiu – numai bețiv

Și câți or mai fi, că e plină istoria asta democratică de lichele.

Dar este oare vreunul mai lipit de vreo etichetă ca Victoraș Ponta de cea de plagiator? Că nu cred. Și apoi mă întreb, amu serios, cum o fi, oare, să-ți dai seama că toată viața ta te-ai căcăit să faci ceva, să nu mori un anonim pârlit și #sărac, și tot ce ai reușit este să devii sinonim cu ”hoț” și ”plagiator”? Și că treaba asta rămâne în istorie, și pe fruntea copiilor tăi?

Cum e, măi Victoraș?

5 lovituri, dă-i și tu!