Atenţie, şoferi! Se fură cauciucurile de iarnă

Dimineaţa asta îl trezesc pe Gropărelu’ zbierînd ca-ntr-un lagăr de concentrare, îl încolonez cu nievasta, ne facem înviorarea la bustul gol în zăpadă  ca-n armata asiatică, apoi ne luăm micul dejun sănătos (o jumate de porc, o găleată de ceapă, patru pâini şi un deţ de pălincă), ne îmbrăcăm în camuflaj şi ne pornim către munci.

Când colo, ce să vezi! Maşina pe butuci.

– Unde Rambo ne sunt cauciucurile de la Dacie?????
– Domnu’ comandant de oşti, se bagă nievasta, cer permisiunea să vorbesc!
– Se acordă, mormăi eu în barbă.
– Domnu’ comandant, pesemne s-au furat.
– Cum adică “s-au furat”? Singure? Cum să se fure singure?
– Păi… ieri nu a fost chip să-l conving pe Gropărelu’ să lase Dacia din mână. Nu a fost chip, şi pace!
– De ce nu am fost informat despre asta???
– Pentru că dormeai, domnu’ comandant. Dormeai ca stânca.
– Înseamnă că a plecat cu Dacia la grădiniţă, zic eu.
– Într-adevăr, domnu’ comandant, a mers cu Dacia la creşă. Acolo, pesemne, ceva elemente duşmane sau rebeli au chelit maşina de cauciucuri.
– Înţeleg, zic. Vom aborda problema pe cale diplomatică, şi dacă aceasta eşuează vom organiza represalii. Mi se rupe inima când văd cum arată biata maşină!

Ajungem la creşă după ce i-am ţinut lu’ Gropărelu’ o morală de zile mari (ţi-am spus să ai grijă de ea! într-o bună zi va fi a ta!), ieşim din maşină şi mergem aţă la educatoare.
– Bună dimineaţa, zic, ce mai faceţi, vă rog să-mi spuneţi ce s-a întâmplat cu maşina băiatului ieri.
– Cu Dacia, mă corectează educatoarea.
– Cu Dacia, accept eu.
– Păi ce să se întâmple? Că a adus jucării în creşă, deşi nu are voie. Şi copiii ceilalţi cu sărit pe ea, şi au văzut că are cauciucuri detaşabile; şi le-au înghiţit pe toate patru.
– Pe toate patru????
– Da!
– Cine?
– Ei, cine. Trei băieţei şi o fetiţă.
– Trei băieţei şi o fetiţă???
– Întocmai. Dar nu înţeleg de ce vă supăraţi atâta, e numai o Dacie…

Şi a râs ca o vrăjitoare!

Mâine îi dau foc la creşă.

28 lovituri, dă-i și tu!