Astăzi – guest post

Inainte de toate, dati-mi voie sa ma prezint…

Era inca o perioada tensionata pentru rasa umana. Paradoxal, ca mai toate atributele acestei rase, aceasta perioada a fost marcata de cel mai “rece” conflict ce risca totodata sa se transforme in cel mai “cald” conflict din istoria scurta a umanitatii. Dar totusi vestea buna era ca totul incepea sa se transforme intr-o inghetata “kosher”, numai buna de papat de “Shavuot”. In timp ce in Afganistan luptatorii libertatii testau noile cadouri de “Uncle Sam” pe elicopterele sovietice de atac “Mi-24” iar in Beirut doi tineri arabi redescopereau farmecul romantismului propagandei prin fapta proprie pe baracile Fortei Multinationale iar podoaba capilara a lui Ion Iliescu era in formatiune completa ordonata dupa un stil occidental rebel, prevestind parca futilitatea eforturilor supraumane de platire a datoriei externe a Republicii Socialiste Romania, depuse de populatia infometata care statea la cozi ordonata pe generatii si in functie de ora…In timp ce mii de oameni mureau in razboaiele din Orientul Mijlociu, insulele Falkland, Africa de Sud si multe alte regiuni ale Globului, Bill Gates muta sediul Microsoft din motel in motel si Michael Jackson era inca negru, la maternitatea “Stanca” din Cluj Napoca se nastea un prunc nici slab nici gras, nici greu nici usor, nici tacut nici prea urlaret.

In vremurile acelea grele, pruncii se proiectau in 3 ocazii: 1. Dupa consumarea de bauturi alcoolice; 2. Din greseala; 3. (si cel mai grav caz, cazul meu…) Din “iubire si pace”. Pe acorduri de “Get ready, cuz’ here I come – Rare Earth” difuzate in una dintre reluarile emisiunii “Metronom” a lui Cornel Chiriac, mixate cu bruiaj militar Sovietic, ascultate (si cel mai probabil inregisrate in acelasi timp) la un radio-casetofon care facea deja parte integranta din calorifer, un hipiot si o hipioata ofereau Lumii un alt spirit sfasiat din materia Universului si surghiunit in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic cu un bocanc in fund, aplicat savant de catre Marele Arhitect.

Totusi, din fericire, potrivit teoriei compensatiei, R.S.R nu permitea hipioteala dincolo de anumite limite ale meandrelor concretului, astfel fiind scutit de o existenta sub semnul unor nume ca: Floricel, Orian, Opal, Sunny sau Azur (care pot fi egalate doar de nume ca: Aaron, Ionatan, Elias, Antiproletara, Bulidica-Besha sau Abroid), toate acestea facand in cel mai bun caz apel la un simt socialist al umorului, asupra caruia homo sovieticus avea o interpretare mult prea unilateral-dezvoltata. Fantomele zamislitoare ale trecutului meu floral m-au bantuit si dupa o vreme buna de la nasterea mea. In focul (de chibrit) al Revolutiei Romane, mostenirea mea genetica hipioata mi-a pus niste grave probleme de relationare cu mediul inconjurator in situatia in care aveam de ales intre imboldul instinctiv de a fugi la primul rondou de flori din care sa le rup pe toate si sa le infig in gura tevilor de mitraliera kalasnikov 7.62mm ale militarilor si cele grele de 14.5mm de pe taburi si imboldul rational de a sta culcat pe burta in mijlocul camerei, cu un disc de Hrusca pe pick-up si boxele date la maximum.

Cu toate acestea, Pamantul a continuat sa se invarta, R.S.R a devenit Romania, combinatele si fabricile au disparut, URSS a devenit Federatia Rusa si Base a devenit presedinte. Ca sa nu o mai lungesc, eu sunt V_for_Whatever si sunt incantat de cunostiinta dvs.

P.S Nu-i batalie mai sangeroasa, nici mai inclestata decat aceea pe care o poarta tineretea cu sine. – Mateo Aleman.

P.P.S I hate hippies (6) <-fatza de drac (din yahoo).

18 lovituri, dă-i și tu!