Fraţi bloggeri, dar şi surioare! De fapt, şi tovarăşi onlineri, citiţi această postare lungă! Apoi nu uitaţi tot ce aţi citit!

Dacă sunteţi ca şi mine, adică aerieni sau pretinşi experţi când e vorba despre Social Media, faceţi cumva de jupuiţi nişte bani de pe alocaţia copilului, din banii de cumpărat lenjerie de la Victoria’s Secret sau din pensia bunicii şi, dacă vreţi să faceţi ceva în domeniul onlineresc, haideţi la Social Media Summituri.

Este enorm de mult de povestit despre ce s-a petrecut la SMS Snow. Deci enorm. Pentru că pe social media nu ajungi direct expert, iar dacă îţi treci în CV că te pricepi la Google, Facebook şi Twitter fără să stai un pic la o taclală cu nişte oameni, eşti cam degeaba. Aşa că nu rataţi următoarele Social Media Summit-uri din viitor, pentru că e păcat. Şi asta cred că o veţi citi pe o cârcă de bloguri ale participanţilor.

Încep cu ce nu mi-a plăcut, că sunt mai puţine:

1. Conferinţa a început cu trolling. Rog onorabilii participanţi să înţeleagă faptul că mai mult de jumătate din panelul de bloggeri nu vomită petale de fiecare dată când deschid gura. Sunt nişte profesionişti ai tastaturii, care se simt ca somonul în ghearele ursului atunci când sunt departe de scaunele lor ergonomice. Nu neg nici faptul că uneori li se pare că viaţa nu mai are secrete pentru ei; şi nici că se cred mai buni decât tot sistemul solar (când, de fapt, se ştie că doar EU sunt cel mai bun); iar offline-ul încă le dă fiori de zăpadă pe piele goală. Aşa înţeleg ei să-şi exprime emoţiile, comentînd aiurea. Ulterior, însă, s-a trecut la treabă. Ochiul de soacră al Martei Frumuşelu a vegheat şi a îndreptat lucrurile spre făgaşul normal până la urmă.

2. DJ Hanţ, oricât de cumsecade şi bine intenţionat este el, ne-a asurzit teribil cu decibelii la petrecerile de după. Am fost nevoiţi să ne urlăm bârfele, iar a doua zi cei mai vocali dintre noi aveam nişte voci de bătrânici comatoase, sub perfuzii. Şi, pentru că gura mi-era mereu ocupată cu bere sau vin, eu unul nu mi-am rupt din timp să mă duc să comunic acest aspect lui Hanţ, deci taci dracu din gură, Gropare, ce, te crezi cel mai bun din sistemul solar?

Ce mi-a plăcut în schimb foarte mult:

1. Participanţii au fost unul şi unul. Am discutat foarte mult şi s-au cerut sfaturi şi păreri şi ne-am confruntat şi ne-am distrat. Atmosfera a fost senzaţională, s-a dansat şi s-a cântat (Ionuţ Tecuceanu e tata lor, mă; tata lor!) şi ne-am networkuit şi linku-it.

2. Gaşca PR-iştilor şi PR-istelor a fost de elită, în ciuda vârstei covârşitor de fragede (la următorul SMS le voi cere expres să mi se adreseze cu nenea Groparu). Puştani şi puştance la început de drum (de 23, 24, 25 de anişori) sau mai copţi, toţi oameni foarte faini. Nu nominalizez pe nimeni, pentru că tura asta cred că am vorbit cu cel puţin 20 dintre ei, şi nu sunt foarte sigur de care mi-a plăcut cel mai mult; cred că tot de mine, totuşi.

3. În covârşitoarea lor majoritate, prezentările au fost foarte OK. Chiar dacă sunt unii care poate nu m-au lăsat cu gura căscată, tot m-am folosit de asta pentru a recrea în mintea mea prezentarea lor şi pentru a mă gândi ce aş face eu mai bine în locul lor. Chestii pe care mi le-am notat. Şi pe care nu le-am luat în seamă atunci când am ţinut prezentarea mea.

4. Cam toţi onlinerii sunt oameni cu niscai material sub scufiţă. Se fac şi greşeli, cu voie sau fără voie, pentru că numai cine nu munceşte nu greşeşte; dar nici unul dintre cei prezenţi acolo nu a ajuns la audienţa pe care o are (mică, mare, cum o fi) pentru că este complet nemobilat la dovleac. Şi nu vă lăsaţi amăgiţi de faptul că uneori se bâlbâie spasmodic, ca mine!

Observaţie: nu am pus link aproape nimănui pentru că este ora 1 noaptea, da?

Ce s-a discutat (selecţii):

– am zis cu prima ocazie că bloggerii trebuie sa înveţe nişte românească înainte de a se apuca de scris (unii nu au fost de acord cu asta)

Kapra, lordul online-ului românesc
– iată o întrebare care ar trebui printată şi lipită pe peretele fiecărei firme: “când aţi vorbit ultima dată cu un cumpărător al produselor voastre?”
– există 2 tipuri de audiente: majoritatea favorabilă, dar tăcută, şi minoritatea critică, vocală, comunicativă. Este o greşeală să îi ignori pe aceştia din urmă. Trebuie să îi asculţi pentru a le diminua agresivitatea. E imposibil să le-o controlăm, dar le putem influenţa opiniile dacă suntem sinceri cu ei.Â
– grijă la limbajul corporatist, de lemn
– nu te lăuda singur (“noi suntem leaderul pieţei de creveţi”). Google nu se laudă
– nu folosiţi comunicate copy-paste, ci urmaţi şi voi nişte reguli de bun simţ: completaţi câmpul “Subject” la mail, ataşaţi o versiune cu diacritice şi una fără diacritice, precum şi un rezumat.
– legat de copywriting: adoptaţi un stil concis, clar, colocvial, prietenos, tip story

Bogdana, l’enfant terrible al online-ului românesc
– Google nu se laudă că e cel mai mare, pentru că riscă procese antitrust
– comunicarea e proactivă, nu reactivă
– există o diferenţă de nuanţă între “leader al pieţei” cu “leaderul pieţei”
– 30% din oameni îşi petrec 55% din timpul liber pe net
– lumea vrea Social Media pentru că ei cred ca este ieftin. Aparent 😀
– sa dai Like unei pagini nu înseamnă că intri în comunitate

(o mai zis tot felul de alte asemenea adâncimi, dar am fugit în cameră să mă schimb, că îmi transpiraseră chiloţii de emoţie)

Manafu, zis şi DJ Social Media
– Twitter este pentru crearea şi menţinerea buzz-ului
– Twitter menţine treaz interesul
– e bine să foloseşti un hashtag pt. istoric
– cauta “twitter effect nanotel” pe google

Bobi Voicu, fostul preşedinte Microsoft Amazon România
– un magazin de îngheţată din San Francisco, în loc să se gândească ce poate face pe SM, s-a apucat de treabă. Şi acum are are 300.000 followers pentru că twittereşte chestii gen: lick these bitches (adică nişte îngheţăţi)
– Social Media funcţionează ca o recomandare la coafor: toate clientele coaforurilor ajung la coafioză păr stilistă pe bază de recomandare. Plus că relaţia cu cofeza e personală
– clienţii din Social Media sunt mai fideli şi cheltuie mai mult

Cabral – are 3 metri înălţime, asta ca să ştiţi şi voi; de alte dimensiuni mi-a fost frică să-l întreb
– Social Media poate deveni noul “Ai o problemă gaze? Ştiu pe cineva acolo, te rezolvă el!”
– e bine sa o iei mai chill cand încerci să vinzi ceva. De exemplu, campania Pepsi Refresh (la care, cu onoare, a participat şi Groparu), putea dărui 1.000 de iPhoane, dar au ales sa faca ceva frumos şi deosebit care a funcţionat ca la carte
– Pepsi Refresh i-a dat sansa omului sa fie mandru de ceea ce a facut el acolo dand Like

Chinezu – cine se bagă cu mine să scoatem berea Chinezu pe piaţă?
– înainte de a-ţi construi o comunitate, fă un pas în spate şi uită-te la brandul tău şi vezi dacă eşti pregătit
– citează din Aneta Bogdan, “Branding pe frontul de est”, Jamie Turner, Rashma Shah – How to make money with Social Media, penn-olson.com
– Pepsi a impartit acţiuni (shares) cu imaginea brandului
– un brand ţinut în sertarul social valorează fix zero
– o comunitate e ca o căsnicie: nu o poţi construi dintr-o relaţie de 10 min/zi
– întreabă-te: de ce ar vrea careva să intre în comunitatea ta?
– diferenţe dintre comunitatea unui brand si cea a unui blogger a suscitat discutii aprinse

Alex Negrea – Surpriză! Alex Negrea a vorbit despre Facebook!
– aproape 4 milioane de conturi in Romania, probabil 3 mil. unici, din care 70% (sau 1 mil) activ
– e OK să îţi aduci fanii pe Facebook prin orice mijloace. Dar e foarte important ce faci cu ei dupa aceea
– dacă ai pajina de Facebook, fa-ti si un landing page personalizat (asta şi mie îmi sună)
– daca nu ai un produs bun, nu te du pe Facebook!

Piticu – foarte faină prezentarea Piticului. Ne tot rugam să izbucnească în râs. Dar pe bune că mie mi-a plăcut foarte mult, poate ne-o pune pe Slidehare.

Zoso, zis şi Vali Petcu, fiul unui celebru sindicalist, e un blogger din Braşov

– bloggerii nu au o stategie de conţinut (Groparu nu are şi nu ştiu dacă va avea, la cât îl ştiu de împrăştiat)
– el scrie puţin pentru că aşa îi place lui să citească

HădeanLE: Despre care îmi menţin punctul de vedere că găteşte foarte bine
– să fim băgaţi în seamă e un privilegiu
– când faci blogging negativist, de heităreală, te afli la etapa de hormoni a lui Tito, căţelul hădenesc; apoi mai creşti un pic şi începu, sau ar fi bine să începi, să te concentrezi pe calitate, nu pe rânjit colţii
– a dăruit câte o lumânare oamenilor care păreau mai singuri prin sală. Io am vrut să le urez să facă sexuleţ cât mai rapid la lumina lor, dar m-au ucis emoţiile la prezentarea mea.

Şutu – acest om este foarte înţelept şi enervant de modest.
– demenţial. Cristi Şuţu, demenţial! Sui prezentarea ceea pe Slideshare odată?

Ana-Maria Măciuca – nu vă lăsaţi înşelaţi de privirea ei blândă, Ana Maria este o PR-istă feroce şi are o minte de CEO de companie evreiască!
– a vorbit despre mega campania Pepsi Refresh
– audienţa: 1% fac treabă (refresh it), 9% răspândesc mesajul (promote it), 90% primesc informaţia, dar rămân pasivi (like it)
– apoi mi-am băgat picioarele şi am lăsat baltă notatul, că era prea frumos ce se vorbea acolo. Gen Dragomirisme, Refreshisme ecostineşti, Ciubotărisme, Visurâtisme, Crivăţisme.

Cu ce m-am ales eu:

1. Eu spumeg atunci când văd articole cu greşeli de gramatică. Frate, soro, e inadmisibil! Mi s-a zis să mai las de la mine. Am zis că OK, voi încerca (nu cred că voi reuşi, dar trebuia să scap cumva de reproşuri).

2. Bloggerii mici: sunt, din păcate, puţini cei pe care îi poţi promova. Nu uitaţi că eu am scris vreo 4 ani de zile zilnic înainte de a ajunge la pişcoturi, şi spumeg atunci când văd oameni care după 4 luni de blogging devin hateri că nu îi bagă nimeni în seamă pentru că oricum nu scriu. Sau o lasă baltă complet. Oameni buni, scriţi!

3. Una din chestiile constructive: nu vă fie frică să puneţi întrebări! Nimănui. Chiar şi mie. Vedeţi că am butonul cela de “contact me” de pe blog, cred că foarte puţine mailuri au rămas nerăspunse. Nu stau bine cu timpul, dar m-am hotărât să fac cumva să îi pot ajuta şi pe alţii. Pentru că am mai făcut-o, şi au făcut-o şi alţii cu mine.

Ce am prezentat eu:

 

Cum sa intri_cu_blogu_n_schengen

Explicaţii foarte simple: WTF înseamnă WordPress, Twitter, Facebook; SJ – Steve Jobs.

Înainte de plecare, am trollat un pic la umbra marelui urs:

Ca răzbunare, unul dintre câinii hotelului ne-a trollat maşina crivăţească:

Ce ar mai fi de zis, că e aproape 1 noaptea şi e musai să mai şi dorm: mulţumiri fierbinţi ca apa de jacuzzi echipei Biz, Martei şi tuturor celor de acolo, şi sponsorilor, şi tuturor: a fost un weekend extraordinar.

Încă o chestie: io, Groparu, nu prea am habar să primesc complimente. Vă mulţumesc frumos pentru vorbele frumoase pe care mi le-au auzit urechile mele la confe’ şi în interacţiuni şi iertaţi-mă dacă nici măcar nu am ştiut cum să vă mulţumesc pentru ele. Dar ele înseamnă chestii pentru mine!

Aşa, şi ce mai vreau să vă rog, însă: bă, da’ când mai vedeţi la mine pe pulover un muc mic şi uscat de la strănutul anterior, spuneţi-mi, bă, şi mie, să nu mai defilez cu el toată noaptea! Că mi-l iau dacă-l văd, bă, serios…

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 23 comments

  1. Dan Olteanu Reply

    Adâncimi gropăreşti conforme cu aşteptările. Mulţumim prietene de concluziile astea în stilu-ţi inconfundabil :))

  2. artistu Reply

    Nu esti sanatos… ti-o spun cu tot respectul de care pot da dovada. Insa esti CEL MAI FRUMOS NEBUN din blogosfera! BRAVOS!

  3. Mona Reply

    Nenea Groparu, si maica-mea se amuza teribil când ii citesc pe skype articole de-ale tale! :))
    Super. Suuuper

  4. Kriogen Reply

    Fain articol….ca de altfel toate articolele pe care le scrii 🙂
    Uite asa am aflat si eu cam tot ce s-a petrecut la SMS Camp….la care din pacate nu am putut participa 🙂

  5. Anne-Marie Reply

    Eu când ţi-am zis de muci şi bulbuci de salivă tu HăHăHă cu mâncarea-n gură!
    Ăsta-i primul comentariu pe blogu mneavoastră şi-s mândră c-am scris cu pipi pe zid (sper ca asta să nu se pună cum că m-am uşurat pe blogu tău CA CÂinii ceia de la SmS Camp). Că nu-i cazul.
    Nu-s faţă palidă aşa că nu folosesc feţe galbene.
    Adio şi pe curând.

  6. Groparu Reply

    @ Oana: io tot sper ca la anu’, dar ie greu, maica, ie greu, ca ramane inima acilea, la Cluj, la nievasta si copchil…

  7. aurel Reply

    graopare, am si eu o intrebare: tot spuneti tuturor sa scrie, sa scrie zilnic samd. sa invete romana si sa scrie corect, dar sa scrie. intrebarea mea: ce sa scrie, le spuneti?

  8. Groparu Reply

    @ aurel: la aceasta intrebare vor trebui sa isi raspunda singuri. Pentru ca, daca te uiti la slide-ul 4, ii acolo un bullet: “cunosti foarte bine domeniul in care scrii”.
    Pen’ ca daca eu, de exemplu, ma apuc de blog culinar, rade lumea de mine si zic chestii nasoale.

  9. Corina Bodea Reply

    Da, domnule “lord Kapra”, eu fac parte din majoritatea favorabila dar tacuta, dar fac si eu ce pot, va citesc si distribui…
    Si ma incarc pozitiv…

  10. Andrei Gereb Reply

    domnule ce ingroapa, mie nu mi-ati raspuns la mail 😯 …..oare sunt eu ghinionistul care face parte din categoria cu “foarte puţine mailuri au rămas nerăspunse”??

  11. Groparu Reply

    Trebuie sa mai forez prin inbox atunci, ca o fi ramas marcat cu “nu uita de mailul asta!”, si acum efectiv sunt coplesit de cate sunt asa!

  12. Andrei Reply

    noh nu-i stres ca nu-i graba. 🙂 dar astept un raspuns cu “da, facem” sau macar “nu, n-am timp de de-astea”. Mersi 😉

Leave a Reply to Biz Snow Camp – ziua bloggerilor | Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *