Asadar: concediu in Grecia, partea I: cat costă, cu adevărat, uleiul de masline

N-așa! Pentru că urlă mercurul în termometre, nu pot să nu-mi amintesc de concediul în Grecia, acolo unde Zeus făcea ghidușii cu fecioarele, de-l urmărea Hera (zeița, nu vopseaua) turbată ca la Cheaters, și unde practic tuturor zeilor numa’ la huța-huța le stătea gândul, așa cum stă scris și-n Legendele Olimpului: cum e CEO-ul, așa-s și manajerii.

IMG_0964
Înainte să treacă pe aici zeul cu puțulica în formă de Sad Smiley, stânca asta era virgină

În fine: aterizăm cu bine de la Cluj la Creta (”hăhă! Aveți cretă aici?”), pornim către hotel, ne cazăm… a doua zi ne întâlnim cu ghida:
– Știți! zice ea, eu sunt măritată cu un cretan care are o fermă de ulei de măsline bio-extravirgin-presat-la-rece. Uleiul ăsta costă foarte scump; dacă vă trebuie, pot aranja cu el, poate-i mai fac și de mâncare, și vă pot aduce de la el cu prețul de numai 6 euro/litru.
– …
– E un preț bun, foarte bun! mai zice ghida. Chiar dacă trebuie să-i fac de mâncare ca să obținem prețul ăsta, dar ce nu fac eu pentru voi!

Tu muiere, zic, apăi la prețul ăsta găsim și la Lidl! Hai să mai căutăm, că om găsi.

Într-o zi luăm prânzul la o taverna tradițională, ca toate tavernele de pe-acolo.
Paine prajita delicioasa greceasca
Și care avea o pâine din aia de nu-ți mai trebuia carne! Da’ și un peșteeeee…
dorada la gratar grecia creta

Chelnerița era jumate georgiancă, jumate grecoaică, și după ce i-am spus că rușii sunt niște răi, invadatori și romancieri, deja devenise prietena familiei.
– Tu Lada Samara, de unde pot lua niște ulei de măsline bio-extravirgin-presat-la-rece?
– Ha! Ce întâmplare, prietenul meu are o livadă de măslini și vinde ulei!
– Da? (o fi soțul ghidei…) Cu cât?
– Numai 5 euro litrul, preț special pentru blocul estic. Mai zi-mi o dată, cum sunt rușii?

Nu e rău! Deja obținusem un euro discount la primul studiu de piață.

No, mai o fripturică, mai o manea grecească…

…apoi am plecat în Chania, orașul de pe insula de cretă.
IMG_1411
Care, în unele locuri, parcă fusese proiectat de inginerii din Pisa

Și, după ce ne-am plimbat pe acolo ca bezmeticii prin căldura aia de-ți venea să te zvârcolești la soare ca râma-de-bere (un soi de râmă de la Cluj care nu se mai zvârcolește după ce primește bere; are și blog), ne-am oprit la o tavernă pentru prânz. Bodega asta avea niște ditamai ciorchini de struguri care atârnau deasupra ca Mussolini în ultima etapă a războiului! Haha.
Kali spera, quieres… mâncare, tanti dragă?
Yes, yes

Plăcut terasa, atmosferă faină…
– Tu madam, de unde putem lua niște ulei de măsline adevărăciune?
– Ha! Tatăl meu are o fermă de măslini.

Ai dracu’, mă, ăștia erau toți înrudiți cu același fermier! Toată insula!!!
– Uite, vă pot da de la mine. E ulei de măsline bio-extravirgin-presat-la-rece, din ăsta dau și la restaurant, din ăsta folosesc și eu la mine acasă.

Gustăm: bă, bun.
– Și care-i prețul corect?
– 3 euro litrul.
– Dorim 5 litri!!!! am zbierat, instantaneu.
– Bine.

Hahaaa, ahahaaaaa!!!!!
– De unde sunteți?
– Romania.
– Ia stați așa.

Și o cheamă pe tanti Camelia de la bucătăria, o știți, tanti Camelia din județul Olt, plecată în Creta de 21 de ani, ce s-o mai bucurat că ne-am întâlnit! 5 minute am stat cu ea, că avea la treabă de n-avea O2.

No, și mai stăm noi pe-acolo, mai bagă râma-de-bere niște nefiltrată sub nas, ne aduce tanti bidonul de 5 kile de ulei… se face târziu, cerem nota… și, când colo, JBENG!
– Tanti… ăăă, ne-ați spus că ne luați 3 euro pe litrul de ulei, și pe notă scrie 10 euro pe 5 litri!
– Da! Am zis 3 euro, dar acum suntem prieteni. 2 euro e OK.

Și acum spuneți-mi voi mie cine ateriza în Cluj cu bidonul de ulei de contrabandă de măsline ascuns în valize? Cine, cine/ Cine uleiește/Mai mult decât mineeee…

PS: Nu-mi cereți, că deja am distribuit la socri, părinți și-n burtă de râmă-de-ulei-de-măsline-și-de-bere.

22 lovituri, dă-i și tu!