Ardelenii şi traumele din copilărie

– Gropare! Scoală, că e şapte jumate, şi la 8 merem cu Gropărelu’ să-i facem vaccin! Hai, spală-te, îmbracă-te…
– Tu! Da’ nu mă inerva! Doamne, cât urăsc să mă scoli dimineaţa şi să sari cu gura pe mine din prima!
– Tu, da’ nu am vrut să te supăr, zice nievasta. Ce-i cu tine?
– Tu, zic. No, scuză-mă, am traume, tu, zic. Traume. Rele. De la maică-mea.

Lu’ nievastă-mea atâta i-o trebuit să audă! Că se dă mare psiholoagă, şi şi-o frecat mâinile de bucătărie că avea cazul patologic direct la ea-n aşternut.

Şi şi-o comandat cărţi de psihologie de pe net, că Gropărelul doarme dimineţile până la 1, si ea are vreme sa se cultive. Si ce nu o cumpărat, o împrumutat de la prekinele ei cu psihodrame! Si s-o apucat fata mea să bage, să citească. Stresul post-traumatic, Freud – mama şi copilul şi complexele oedipiene, interpretările viselor, tendinţe homosexuale reprimate, lipsa figurii tatălui, obsessive compulsive disorder, cauzele debilitării psihicului tânăr, iluzii, halucinaţii, flashbackurile disociative, funcţiile afectului, defecatul şi intelectul, simptomatologia traumei. Amintirile. Şi, într-o seară, culcă Gropărelul, toarnă în mine un păhărel de vin, şi începe să mă descoase:

– …şi… mama ta…
– Să nu zici iară de soacră-ta cine ştie ce! o previn io.
– Nuuuu, nu de asta e vorba. Da’… ţii minte… dimineţile voastre cum erau? Cum se desfăşurau?
– Păi io dormeam dimineţile.
– Şi mama ta ce făcea?
– Păi mama… no, mama venea şi mă trezea. În fiecare dimineaţă.
– Şi… ce făcea când te trezea? Făcea ceva anume? Ceva care să te deranjeze? Care să nu îţi placă ţie, cu nici un chip? De care îţi aminteşti cu neplăcere? Ba, dimpotrivă, de care să îţi aminteşti cu oroare? Da?
– Nu vreau să discut despre asta, zic.
– Hai să încercăm, insistă ea. Este important pentru tine.
– …mmnu pot…
– Te rog eu, zice nievasta. Spune-mi.
– Chiar vrei să afli? zic.
– Dap. Vreau. Ce făcea maică-ta în fiecare dimineaţă? Ce te scotea pe tine din minţi? Ce îţi provoca rictus în colţul gurii? Ce te irita? Spune-mi! Ce anume?
– Tu! zic. Tu! Ştii ce făcea în fiecare dimineaţă? Vrei să afli?
– Da! Zi-mi! Spune-mi odată!
– Tu! În fiecare dimineaţă mă grăbea!!!!!

40 lovituri, dă-i și tu!