Anii nu trec chiar degeaba peste unii oameni

Trec anii peste noi, măi copii, mai des ca guvernele PSD.

Suntem un pic mai cărunţi, un pic mai rebegiţi şi un pic mai puţin răbdători cu anumite chestii.

Suntem mai puţin naivi, îi cam mirosim pe şarlatani de la o poştă, nu ne mai facem visuri şi nu mai credem că suntem chiar aşa speciali.

Nu-l mai aşteptăm pe Batman.

Nu ne mai poate prosti chiar orice precupeaţă sau traficant de leuştean din piaţă.

Nu ne mai enervăm chiar de la orice ne aruncă viaţa-n cale. Nu mai credem că cineva, acolo sus, are ceva cu noi dacă facem pană de cauciuc şi apoi se mai şi găinăţează un condor pe spatele nostru când schimbăm roata: ghinion, păţăşti, mare noroc că păsările de azi nu-s cât un Duster.

Nu mai credem orice reclamă la frigidere în rate cu dobândă zero.

De bine, de rău, am mai învăţat să ne îmbrăcăm, să ne comportăm, ne mai abţinem de la a ne mai face de râs.

Am căpătat, de asemenea, şi un pic de decenţă şi de prestanţă, un soi de clasă care vine odată cu vârsta asta care grizonează chelii.

Şi am şi învăţat şi să ne folosim de tehnologie pentru a nu uita de momentele esenţiale ale existenţei!

Week-end-ul ăsta – care pentru mine începe de joi seara – voi fi prins, am un pic de treabă, sper să ne recitim cu bine şi cu amintiri frumoase, ca-n fiecare an.

Pentru că viaţa merită trăită, măi copii.

3 lovituri, dă-i și tu!