Am senzația că mă uit la un film mare!

Spectator neidentificat la MȚR, șușotind în sală. Nu, nu vă mint

1. Plecat la Sibiu? Checked. Făcut proiecție de gală, râs și împrietenit cu doamnele de la cinema Arta? Checked. Ținut cel mai lung Q&A din istoria filmului? Checked! Mulțumit Brylu că m-o ajutat să apar în presă, pentru că altfel nu cred că presei din Sibiu îi păsa că doi sibieni transplantați unul în Miami, altul în Cluj, au făcut film? Păi… nu, că n-am apucat.

Foto document: Gropăreasa (cu pălărie) și Gropăroiu (fără pălărie). ”Iară ne chemi la proiecție? Da’ deja l-am văzut acum 2 ani! E același film? N-ai auzit că l-am văzut deja o dată?”

2. Plecat la București? Checked. Nițică emoțiune uriașă că sala va fi goluță? Checked. Ajuns în București, întâlnit cu un domn simpatic de la cel mai constant sponsor al filmului? Checked. Halit un burger memorabil împreună la Hard Rock Cafe? Checked.

Cazat la tovarășul Usim, făcut duș, bărbierit repede? Checked! Pus pe fizic țoalele cumpărate special din Polus pentru marele eveniment? Checked!

La un moment dat, niște indivizi cât un portavion țin neaparat să vorbească cu mine.


Ceva de genul băieții ăștia doi, de la campania cu Bitdefender. Au pumnul cât capul meu, vedeți?

Am aflat din surse sigure că, înainte să vorbim, se uitaseră înainte urât la un geam blindat; și geamul se crăpase.
– Dvs. vă ocupați de proiecție?
– Da.

Și m-au privit câteva secunde și am simțit cum mi se face o radiografie cumplită, cred că erau icsmeni, că mi s-o topit o plombă în gură de la radiațiile gamma. Un mic Cernobâl, așa.
– Sigur! (nu păreau genul de oameni cu care să nu fii de acord).
– Arătați-mi, vă rog, locurile pe care va sta Excelența Sa, domnul ambasador al Americii (chiar așa au vorbit, cu inițială mare).
– Domnul ambasador poate sta oriunde dorește! (chiar și-n apartamentul nostru din Florești, e binevenit, are și balcon! am vrut să adaug). Și aș vrea să-i ofer un mărțișor doamnei ambasador.
– Aș dori să-l văd.
– Sigur, poftiți!

Mănunchiul de usturoi tricotat e așa de periculos, că unele linii aeriene nu te lasă cu el în avion (mulțumesc, Szidicuța, pentru handmade!)

Și încep să mă gândesc: bă, dacă doamna ambasador este alergică la mărțișoare și voi fi arestat pentru atentat cu lână, extrădat și închis într-o închisoare federală din Guantanamo? Cum ar fi asta?
– E OK, zice badiguardul.

Deci doamna ambasadoare nu este alergică la lână croșetată. Bine de știut.

Aleg portavioanele locul în sală… și numa’ ce vine Excelența Sa, domnul ambasador SUA. Băi, deci vă dați seama? Film făcut cu prieteni, filmat în nu-vă-spun-ce-condiții, practic suntem frații săraci de la țară ai industriei cinematografice… și Ambasadorul SUA dă curs unei invitații lansate – hahaha! – pe Facebook! În gura mare, că vă dați seama că eram curios să văd ce răspuns o să primesc, că dacă nu mă refuză 10 oameni în legătură cu filmul atunci ziua mea nu e completă.

US Embassy invite

Băi, și nu m-o refuzat. Mi-o trimis mesaj că vine sâmbătă seara. Moment în care aproape că mi-o venit să retrag invitația, de emoție!

Mno, și după cum vă ziceam, Excelența Sa Hans Klemm intră în holul cinematografului, în mijlocul mai multor vandami.

Amu… voi poate știți că Groparu e traducător și n-are voie să nu știe engleză. Da’… no!
Mister ambassador… me… is… great honor to meet you! Yes, very, yes, yes.

Bă! Groparu! Oare nu ar fi trebuit să o saluți prima dată pe foarte fermecătoarea și foarte japoneza sa doamnă?

Mă întorc:
Kanban wa! You know… luna March… mărțișor! Spring token! Here! For you!

Am făcut 3 ani de japoneză în facultate, aș fi putut să-i zic câteva fraze ca să mă dau mare; dar mă luase cu sudori reci.
Pliz follow me! mai zic.

Mergem către intrarea în sala de cinema. Domnul ambasador mă întreabă de unde poate cumpăra bilete:
Nonono! Groparu pay! It’s OK USA!

Îi conduc la locurile lor.

Și fug. Fără rușine. Îi las acolo neacompaniați. Gropare, unde ți-s manierele? A, nu, Gropare, unde ți-s mințile, frățică?

US Ambassador la Usturoi
Nu vă spun care este domnul ambasador, dar vă dau un indiciu: nu seamănă cu Crivăț

Pentru că se apropia ora de începere, calc cu domnul actor Sebi Topan pe scenă și anunțăm filmul. Apoi începe Usturoiul.

Apoi fug repede să dau un interviu. Și stau acolo o oră.

Apoi aflu catastrofa: am reușit să public evenimentul de pe Facebook la ora greșită. Toate celelalte materiale aveau orele corecte, numai evenimentul nu: în loc să scrie ora 19:00, Groparu a scris ora 20:00. Așa că ies afară să-i întâmpin și să-mi cer scuze de la toți spectatorii pe care i-am zăpăcit. Dacă sunteți printre voi care ați pățit-o din cauza mea, vă rog scrieți-mi și vă dau invitație gratis la următoarele proiecții. Pliz. Și un ghiocel frumos!

Se termină filmul, se aplaudă. Începem Q&A-ul. Excelența Sa stă cât stă, dar, nefiind acolo cu traducătoarea, iese discret.

Se termină totul când doamna de la MȚR vine și-mi spune că prea ne-am întins, ce tot atâtea întrebări!

Apoi plecăm la 80-90 GastroPub, unde mai aveam o proiecție pe care nici timp s-o anunț nu am mai avut. Și discut cu tovarășii:
– No? zic. O râs domnu’ ambasador?
– Bă, da!
– Mă, sigur?
– Da, mă, l-am văzut eu!
– Băi, nu cred!
– Nu crezi? Știi cine or mai râs?
– Cine?
– Badiguarzii, bă!
– Bă, nu se poate! La care scenă or râs?
– Cum la care? La aia cu manelistul fioros mafiot cu BMW, normal!!!

Amu pe bune, proiecția a fost în cea mai informală și hipsterească atmosferă pe care am putut-o organiza. M-am gândit că Excelența Sa dorește să se bucure de un film fără să stea un nene înțepat (care mai e și Gropar) lângă domnia sa toată proiecția și să-l oblige astfel, din politețe, să râdă. Noi ne-am bucurat de prezența domniei sale, sperăm că i-a plăcut, Doamne-ajută! Între timp continuăm cu proiecțiile în toată țara, haideți să vedeți filmul la care râd ambasadorii! Și nu, încă nu am primit telefonul ăla de la MGM că vor să ne cumpere filmul cu 4 milioane de dolari plus un contract pentru viitorul film, nu de aia l-am chemat, deci ne potolim, da? Deci mergeți la cinema!

Au scris, și le mulțumesc:
Raluxa
Crivăț
Feri Teglaș și Mircea Hodarnau, care au venit din Mediaș la Sibiu special pentru proiecție! (mulțumesc, băieții!)
Cinemil
LE: și asta, pentru care mulțumim!
– plus Facebook-ul, care o explodat nițel.

Am senzația că am uitat pe cineva! OARE PE MINE??? OARE SĂ-MI DAU ȘI MIE LINK??? DA! Și apoi să-mi dau și Like la postare, că no.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 18 comments

  1. alunelu Reply

    Si lângă tata Gropăroi, în partea dreaptă, permite-mi să o salut pe doamna director de la grădinița lu’ ăla micu al meu, care a fost și el în sală la cei aproape 5 ani ai lui și a râs și el, deși nu e ambasador, încă. Decât, eventual, ambasador de fericire 🙂

  2. Nemultumitu' Reply

    Este cel din dreapta jos in imagine, cel cu parul alb. Asa-i ?

  3. Ady Reply

    Pot sa zic ca-s si io in poza aia (de la MTR, nu Sibiu)? Pot? 🙂

  4. meche Reply

    Bai, si cat le-a mai trebuit SUA pana sa gaseasca un ambasador si pentru noi… Dar a meritat, nu?

  5. Groparu Reply

    @ Ady: domnul ambasador, ce onoare, dumneavoastră sunteți?
    @ meche: a meritat. Mai trebuie numai să ne mai și transfere anual vreo 30 de miliarde de dolari pentru poporul român prieten și e OK!

  6. Ady Reply

    Nu-s domnu’ ambasador, dar a fost o placere sa fiu acolo, chiar daca sunt o ilustra necunoscuta.

  7. Groparu Reply

    @ ady: …că ai fost acolo, nu că ești o ilustră necunoscută (chestie de care mă îndoiesc).

  8. adi Reply

    Klemm are nevasta japoneza? Nu stiam.
    Am muncit si eu intr-un institut la Tsukuba vreo 3 ani in total, si-mi plac tare mult si oamenii, si sashimi-ul, si chiar sake, desi tot jinarsul de Bistrita il prefer.

  9. Asta a lu' Bilibou Reply

    Multam pentru pomelnic, Gropare 🙂
    Sali pline in continuare si nu te opri aici! Ai inceput prea bine!

    PS. Saluta-l pe Pepe. Pe limba lui, musai!

Leave a Reply to Groparu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *