– Alo, Gropare? Am o veste proastă. Da’ extrem de proastă.
– Ce s-o petrecut?
– Stai jos? Eşti cumva călare pe vreun scaun, pe vreo plută fluvială pe Colorado sau chiar pe un taur înfuriat prevăzut cu şa?
– Nu, sunt pe drum.
– Atunci stai jos şi ascultă: am pierdut BluRay-ul cu filmul Usturoi.
– Haha, ce?
– Deci: ştii BluRay playerul pe care l-am adus ca să avem back-up pentru proiecţie?
– Da! Dar nu l-am folosit!
– Aşa este. Dar avea discul în el.
– Aşa, şi?
– Păi mai ştii că după proiecţie ne-ai chemat pe toţi în faţă, în clipa aia psihedelică, când am făcut poze 40 de minute?
– Da!
– Mno… cineva o furat BluRay player-ul din spate, că-l pusesem pe scenă; şi – pac, două secunde m-am întors şi nu mai era acolo.
– Ai vorbit cu oamenii de la sunet? Cu ăia cu proiectorul? Cu ăia cu ecranul? Cu femeia de serviciu? Cu Tăriceanu???
– Am vorbit cu toţi, nici unul nu a pus mâna pe el.
– OK! Hai că mă gândesc şi te sun.

Închid şi continui mai departe cu ale mele de la serviciu.

Şi după numai vreo 2 ore, ardeleanul ager din mine începe să perceapă adevărata magnitudine a fenomenului.

Dacă era adevărat, însemna că singura copie a filmului asupra căreia pierdusem controlul pentru o secundă, în ciuda nenumăratelor insistenţe din partea potenţialilor sponsori, prietenilor, colegilor, partenerilor de filmare, actorilor etc. de a le da filmul pe DVD (“jur pe sfânta unghie a lu’ Hristos că nu-l scap din mână!!!!”), deci singura copie care scăpase obsesiei mele draconice de a păstra controlul total asupra surselor filmului se pierduse. Dispăruse. În mâinile cine ştie cui.

Şi din acel moment am simţit o căldură de nucleu de vegă în plină fisiune atomico-nucleară cum pune stăpânire pe mine. Deşi descheiat la cămaşă, parcă nu mai intra aer pe gât; şi sudori şi calde şi reci începură să mă scalde pe spinare. Şi am simţit, jur, planeta cum se învârte! Ce am zis, planeta? Tot Big Gang Bang-ul!

Ca orice om stăpân pe sine şi pe destinul său, prima persoană căreia mă destăinui este nievasta venită să mă ia de la serviciu şi să mă ducă către Sibiul natal, ca să sărbătorim diagnosticul de ne-cancer al mamei gropăreşti:
– MERGI ACUMA PESTE EI ŞI FACI SCANDAL!!! ŞI ÎI AMENINŢI CU PROCESE COSTISITOARE! ŞI CU PUŞCĂRIA!!! ŞI CU NEGRI ŞI ŢIGANI ŞI IATAGANE ŞI CLANUL USTUROI!!! ŞI CU GURA MEA!!!
– Tu muiere! zic. Io niciodată nu am fost firoscos, şi ştii bine că acest costum de dur nu mă prinde bine.
– CĂ TU TOT TIMPUL MĂ LAŞI PE MINE SĂ FAC PE POLIŢISTUL CEL RĂU!!!!

Asta cam aşa e. Deci chiar trebuie ceva Anticrist să mă scoată din pepeni, dar şi atunci i-aş spune un “mno, scuze, no!” înainte să-i trag o scrumieră în freză; apoi l-aş întreba “să-ţi recomand un proctolog bun?”.

Deci nu aveam absolut nici un indiciu. Încep să mă reorganizez foarte detectivistic, aşa cum am văzut eu într-o carte de Conan Doyle pe care n-am citit-o niciodată. Înainte de Casa TIFF, unde se săvârşise fărădelegea, prind un prieten vechi: Adi, chiar moderatorul proiecţiei noastre. Îl atac din scurt:
– Indiferent ce planuri ai acum, te rog să vii cu mine la Casa TIFF să-mi recuperez filmul! Că eşti mai cerebral ca mine, că eu acum simţ enorm şi nu gândesc monstruos!

O vinit. Şi începem discuţiile: cu Othello zis Attila, fost coleg gropăresc cu care am împărtăşit multe şi care o fost mereu un lord; cu toţi chelnerii şi ospătăriţele de la Casa TIFF, pe care am început să le sun în draci (este bine ca, dacă pierzi filme la care ai muncit 30 de luni, să ai un telefon cu baterie mai sănătoasă decât aifoanele astea anemice); cu băieţii care se ocupă de locaţie, cu locţiitorii lor, cu Tudor şi Mihai care aduseseră proiectoare de back-up pentru proiecţia noastră, cu defuncta Maica Tereza, Ceauşescu şi faraonii din Egipet, ba chiar cu ficiorul de la sunet care adoptase un câine cu trei picioare (!): nimeni nu văzuse, nu trăise, nu simţise nimic. 3 ore lungi de discuţii şi de înfruntat priviri din alea care spuneau “cât de lemn poţi să fii să-ţi pierzi filmul?” Foarte lemn! Cel mai lemn.

Sun avocaţii: fraţii Suciu din Mediaş, e groasă. Ce fac amu? Păi simplu: plângere la Poliţie! Dar ACUM! Amâni plecarea la Sibiu şi faci plângere acum! Că dacă nu, treaba asta degenerează!

Îl sun pe Luci, regizorul, în State. Îi spun şi lui. Începem să ne gândim la o strategie anti-criză. Dar cam amândoi ştim: dacă filmul ajunge pe torente, e gata. Nici măcar nu mai este vorba să ne recuperăm banii şi nopţile şi energia cheltuită în 30 de luni: noi vom supravieţui, dar câţiva membri din staff chiar depind de succesul filmului. Şi… chiar depind, şi nu detaliez pentru a le proteja demnitatea.

Şi mă duc spre Poliţie. Să depun plângere. În vinerea de dinainte de Rusalii, da? Când nu mai era ţipenie de oraş în om; sau invers.

Şi aştept până ce echipajul de serviciu vine de la o spargere cu bătaie şi soacre ucise cu bestialitate (posibil ca ultima frază să aparţină în exclusivitate imaginaţiei mele). Şi încep declaraţia. Doi tinerei – cam de vârsta mea, poate chiar mai tineri – foarte OK. Poliţia a făcut nişte paşi înainte de când nu am mai călcat eu prin ea.

Valoarea prejudiciului? 100.000 de euro, zic, fără să suflu. Moment în care băieţii se schimbă la faţă: pe ce vă bazaţi?

Păi – răspund eu – am lucrat pe proiectul ăsta peste 100 de oameni timp de trei săptămâni, şi eu cu regizorul timp de 30 de luni – în principal nopţile, şi nopţile noastre sunt extrem de scumpe. Mai zic? Suntem cam singurul film românesc din ultimii 20 de ani care, de bine, de rău, are o strategie pre-lansare şi un concept creativ, cu logo original, slogan fain şi alte chestii. Am cea mai bună expunere online de care a avut parte un film în România vreodată (şi asta exclusiv numai pe baza publicului şi oamenilor faini care ne-au susţinut şi cărora le vom rămâne veşnic datori; se ştie ei care sunt). Am avut teasere care au rupt traficul. Am un miliard de bloggeri, şi mari, şi mici, care au publicat teaserele, au pus bannere cu noi, ce mai! Zeci de mii de oameni au văzut teaserele şi aşteaptă cu sufletul la gură lansarea! Mai zic? Postarea în care am anunţat că filmul va fi văzut la TIFF a strâns 770 de Like-uri, fără să fie vorba de Drăguşanca, politică sau fotbal. Nu e rău pentru un film făcut cu buget cât un vârf de ac, nu? Şi mai vreţi ceva? Luaţi pozele de la tot TIFF-ul. Singurele poze în care oamenii efectiv se calcă în picioare şi stau cu ochii lipiţi de ecran sunt cele de la proiecţia noastră! Mai zic?

TIFF 2 TIFF 3 TIFF 1
Când vezi că râd oameni, nu ştiu, e fain, aşa.

Mi se ia declaraţia. Între timp, mă sună nievasta care ajunsese acasă: normal că numai eu aveam cheie, ea era în Floreşti şi ăsta micu’ trebuia să facă căcuţă, şi ei erau la prietenii noştri vecini din Floreşti, şi hai odată acasă…

Duşmani? Oameni care aveau vreun interes să vă fure discul? Nu, zic eu. Nu mă pot gândi, am încercat să nu fac rău nimănui vreodată şi nu-mi pot imagina ca cineva să mă urască într-atât încât să-mi facă un asemenea năcaz. Dacă se adevereşte că cineva a fost răuvoitor, îl omor cu mâna mea; apoi îl dau în judecată.
– De ce?
– Păi dacă filmul ajunge pe torente, e gata totul!
– Dar dvs. vă uitaţi pe torente?
– Nu! zic, fără ezitare.
– Nu cred, forţează nota poliţistul.
– Domnul meu! Eu sunt mega fericit când reuşesc, nopţile, să scriu şi eu o postare mai de Doamne-ajută pe blog. Am job, familie, ţin un blog, promovez un film. Când crezi tu că mai am vreme de torente? Tu ştii că am mailuri nerăspunse din ianuarie?

Şi stau şi mă gândesc câte miştokuri ieftine se vor face: s-a furat un film cu ţigani, haha.

Termin cu declaraţiile şi, pentru că am fost băiat bun, primesc un pahar de multivitamine: cina pe seara aia. Era 11 şi ceva seara. Cu o noapte înainte, mă culcasem la 5 dimineaţa, şi la 9 fusesem la muncă. După consumul nervos din seara premierei şi 4 ore de somn plus o zi de muncă, eram cam extenuat.

A doua zi încep telefoanele. Nu ştiu cum aflase lumea de furt, le spusesem tuturor să tacă din gură, să nu dăm idei nimănui (ştiţi genul ăla de hoţ care, după ce-ţi fură televizorul, face caca în sufragerie? E văr cu ăla care, după ce-ţi fură un BluRay player de 300 de euro, îţi mai pune şi discul pe torente). Mă sună inclusiv usturoaica mea de suflet, Elena Ivanca, actriţa noastră principală, selectată la 10 pentru TIFF, un om absolut extraordinar.

O zi plină de întrebări. A, şi de refaceri de declaraţii, căci filmul Usturoi, neapărînd încă pe torente, nu s-a săvârşit prejudiciul de 100.000 de euro! Deci – până la publicarea pe torente – prejudiciul rămâne numai BlueRay player-ul de 300 de euro şi discul, care costă 2 lei 40. Care prejudiciu vine la ambalaj cu interes pe măsură: un prejudiciu un pic mai mic decât salariul mediu pe economie înseamnă că sigur Poliţia va aloca o brigadă întreagă acestui caz!

Şi plec la Sibiu şi numai oftez nonstop, şi mama se tot mira că de ce nu sunt fericit că ea nu are cancer şi că cumnatul gropăresc, venit tocmai din Germania, se află la noi în vizită surpriză, şi festivalul internaţional de teatru sibiu, ce, cum de nu ai chef să mergi să vezi nişte spectacole? Ce blogger eşti tu? Plus că primesc o mie de telefone de la oameni să mă felicite după premieră de zici că luasem marele premiu la Zilele Satului Chirpăr, și eu tăceam mâlc și mă rugam la ceva pronie cerească și terană să nu verifice oamenii pe torente…

Şi duminică, pe la 9:30, mă sună Zoli, ţucu-i gura lui, care-mi spune că o pârdalnică de femeie de serviciu, din exces de zel, o golit toată zona de aparatură când lumea nu era atentă, şi o găsit discul şi player-ul într-o cameră secretă din Casa TIFF.

Şi ştiţi voi ce gust frumos are fericirea aia adevărată? Şi mai ştiţi voi că vom fi difuzaţi şi la TIFF Sibiu, deşi încă nu apărem în programul oficial?

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 33 comments

  1. CID Reply

    Pentru numele lui Dumnezeu ! Am crezut ca fac infarct ! Fa repede 3 copii,una tine-o tot timpul cu tine,una dai-o nevestei si una tine-o la banca in caseta de valori.Nu glumesc !!!

  2. CID Reply

    Mai bine nu,ca cine stie cum se pierde vreuna din copii si vezi filmul pe torente.Dar poarta-te cu DVD-ul original cum te-ai purta cu 100 000 euro,eventual cand nu e nevoie de el – depus la banca-caseta de valori.

  3. Groparu Nemernic Reply

    @ CID: my friend, infarctul tau este infarctul meu! Noroc ca inca nu.
    Am DVD-uri, BluRay-uri si doua SSD-uri de 500 GB fiecare cu cele mai HighDef variante ale filmului, si tinem de ele ca de rinichi! Si mie, si lui Lucian ne este frica de meteoriti care pica pe cei care au lucrat la Usturoi, si incercam sa ne protejam mai ceva ca la o intalnire din aia cu un MLM-ist!

  4. Gigi Reply

    😎 Ce dimineață am avut citind aventura de după premieră! Dacă nu aflam din titlu că filmul a fost găsit, cred că făceam stop cerebral respirator infarct pojar bube dulci apendicită și reumatism poliarticular! Hmm! O experiență de care nu cred că aveai nevoie, dar stilul în care ne-ai scris despre ea face toate paralele! Da, chiar 100.000 de euro! Toată stima!

  5. Alex`andra Reply

    Toate problemele mele brusc au dispărut ca prin minune când am luat de bună că, într-adevăr, se putea duce pe apa sâmbetei munca de pe parcursul a 30 de luni 😐

  6. Dorin Reply

    Auzi? Da te-ai gandit vreun moment ca se putea ca playerul sa fi fost furat de un amarat de boschetar care, inainte sa-l vanda pe 2 lei sa se uite in el si sa arunce pur si simplu forever si pentru totdeauna singura copie de Usturoi?! Macar pe torente ar mai existat, dar pe apa sambetei, ioc!

  7. fellini Reply

    da ma, nu se intelege clar si din start ca blureiu ala nu era SINGURA copie existenta a filmului. deci plm, mai aveai becapuri, tu si zoli sau alex sau plm alalant, si daca observa cineva ca a furat un cacat de film tzup! direct pe torente cu el. poate nici nu se uita pana la capat

  8. Groparu Nemernic Reply

    @ Dorin: tot timpul m-am gandit si am sperat si m-am rugat sa fie asta. Dar nu poti fi niciodata prea sigur.
    @ alioja: poi… TIFF Bucuresti nu ne-a facut onoarea de a ne invita. Daca stii de ceva festivaluri de la Bucuresti, zi-ne
    @ fellini: nu era singura. Nu avea cum 🙂

  9. Mihai Labo Reply

    Am filmat cu S3-ul … cat dai sa nu apara pe torrente varianta Garlic 2014 ROMANIAN CAM XViD ?

  10. Val Vesa Reply

    :)) – ma omu’ lu Dumnezo, pai tu esti normal cu creierii capatanei? Pai nu puteai sa zici si tu: Era sa se fure, dar defapt era ratacit si l-am gasit a doua zi. Pai ma faci sa stau cu ochii lipiti de pixelii plasmei si sa ignor taskuri din JIRA ca s agat povestea si la final imi strici tot fungshui-uil? :))))) Deietz Dumnezo har!

  11. Groparu Nemernic Reply

    @ Mihai Labo: nu stiu ce dau, pot sa-ti zic in schimb ce nu dau: un telefon la tovarasul Putin, prietenul meu.
    @ Val Vesa: apai mai sus si mai tare si mai mare ca in titlu cum voiai sa scriu?
    @ Silu Cartoon: ;))

  12. Orion Reply

    Hai sa te inveselesc:

    Bancul zilei via hotnews.ro:

    Numa’ ase poti enerva un ardelean:
    1. Sa nu manci tat din farfurie.
    2. Sa refuzi refill la farfurie.
    3. Daca nu mai poti manca, sa refuzi sa duci mancare cu tine acasa.

    4. Sa refuzi palinca.
    5. Sa-i zaci ca nu-ti place ceapa.
    6. Sau palinca. Doamne feri sa-i zici ca nu-ti place palinca.

    7. Sa-i zici ca n-ai baut in viata ta palinca. Ca numa’ ase te imbeti cum nu te-ai mai imbatat in viata ta.
    8. Sa te miri ca nu stie maghiara.
    9. Sa razi de accentu lui.

    10. Sa incerci sa-i imiti accentu. Pentru ca “Mnoah” n-o sa sune niciodata binie din gura unui bucurestean.
    11. Sa te grabesti.
    12. Sa insinuezi ca palinca lui nu-i palinca curata de pruna.

    13. Sa-i zici ca palinca lui nu-i chiar ase tare.
    14. Sa-l pui sa-ti traduca chestii in si din maghiara.
    15. Sa-l duci in Bucuresti.

    16. Sa vorbesti cu “dacat” si “fratica”.
    17. Sa te cazezi la hotel cand treci prin Cluj.

    Radem, glumim, da’ de slanina, ceapa si palinca nu ne batem joc.

  13. Stan Patitu' Reply

    Totdeauna se poate scrie inca un exemplar in studiou, unde ai scris si primul disc.
    Probleme pot aparea daca se pierd matritele sau proiectul de editare.
    La fel pot aparea probleme, daca – in timp – discurile devin transparente ! Fiindca un disc Blue Ray de 2 lei are toate sansele ca dupa 2-3 ani sa devina “indescifrabil”, ne-citibil !
    Iti spun toate acestea fiindca le am patit pe amandoua, si chiar de mai multe ori . . .
    Totusi, exista solutii pentru pastrare, (relativ) sigure.

  14. Marius Reply

    l-ai “regasit” ca pe un prieten drag! daca era doar un CD cu un film, titlul trebuia sa sune altfel… am pierdut filmul. apoi l-am gasit 🙂 doar l-ai gasit o singura data, si definitiv, speram

  15. Copilu Minune Reply

    Aha! Deci m-ai ascultat si l-ai pus pe torente, subtil si “fara intentie”. Clever boy!

  16. M Reply

    Radu, pentru situații în care pierzi ceva, există o vrajă: te rogi la Maica Domnului și găsești acel obiect pierdut. Încearcă și vei vedea că funcționează.

  17. Copilu Minune Reply

    Gata! E pe Cinemageddon. Calitatea rip-ului nu e chiar ce asteptam dar calul de dar…
    Multam! Mare boier esti!

  18. brosky Reply

    acuma judecand la rece, la cata reclama s-a facut filmului… nu credeti ca o sa aiba un success mai mare daca se distribuie la liber ?

    La cata reclama i s-a facut in ultimii ani am ajuns sa cred ca acest film nu mai exista, doar trailer-ul 🙂

  19. duoamna raluca Reply

    Domnule Groparule, totul e bine cand se termina. Bravo voua, sa va iasa filmul si sa-l vad si eu la cinema.
    Si acu, n-as vrea sa par vreo nazi, dar de cand am aflat si eu pe pielea mea ca firoscos nu inseamna inspaimantator sau dur (http://dexonline.ro/definitie/firoscos), nu ma las si spun la toata lumea.

  20. Groparu Reply

    @ duoamna raluca: touche! Mai treci pe aici, pls. Vorbesc foarte serios.
    @ brosky: 350 de oameni zic ca filmul exista!

  21. Usturoiul e BUN! ← Robert Antonescu Reply

    […] promisese producătorul. După ce filmul – pe numele său adevărat USTUROI – a trecut prin tot felul de peripeții de ajuns să albească și ultimul fir de păr din barba tăticului său, după ce, înainte de a […]

  22. Usturoiul ajunge pe moșie la Dinescu | Blog de nebun simț Reply

    […] La 2 zile după ce prietenii noștri de la TNT au livrat “marfa”: – Alo, Gropare? – Da, bună ziua! – Băi Gropare… filmul este extraordinar! Sigur este primul vostru proiect cinematografic? Lucian Alexandrescu, regizorul, sigur nu a mai făcut alte filme? – Sută la sută. – Prietene… este incredibil! Deci este printre cele mai bune filme de debut pe care le-am văzut vreodată. Deci: felicitări! Intrați la noi! Uită de Albania. – Uau, pe bune? – Pe foarte bune! Bravo! Aștept afișul și un BluRay, da’ vezi să nu-l pui iarăși pe undeva și să-l pierzi… […]

  23. Păi şi atunci eu de ce mai plătesc taxe? | Blog de nebun simț Reply

    […] am descoperit instrumentele cu pricina după două zile. Aşa că fuga-fuguţa la Poliţie, după numai 4 zile de la plângerea iniţială, unde am mai stat o oră jumate ca să mai dau o declaraţie că – Allah e mare! Şi Buddha rotund! – renunţ la plângere, nu e nimeni vinovat, viaţa e frumoasă, români, vă iubesc! Faceţi pace în Palestina aia odată! Unde mai pot plăti nişte taxe? […]

Leave a Reply to Păi şi atunci eu de ce mai plătesc taxe? | Blog de nebun simț Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *