Am luat ţeapă de la un ţigan

– Oare unde găsim lapte crud la ora asta în Cluj? Să facem iaurt şi chefir cu ciuperca aceea caucaziană rară şi sănătoasă, din Tibet şi Amazon şi Laponia?
– La bancomatul de lapte de bălţată românească, zic eu, la hipermarket. Haide să mergem.

La hipermarket era criză; prin urmare, parcarea era eminamente plină: să nu-i prindă recesiunea pe români cu frigiderele goale, că se fac de râsul Europei, ne zic toţi că suntem ţigani şi cerşetori, de nu mai pridideşte apoi Ministerul de Externe cu protestele oficiale. Dar pentru că nu au ei maşini cât putem noi parca, într-un final găsesc şi eu un loc unde trag la mal.

– Fugi şi ia lapte! ordon eu, pe un ton autoritar.

Am o nevastă suspusă, care nu-şi bate capul cu accesele mele de şefie. Ca se evite violenţa conjugală cu poşeta-n cap, ia sticlele şi se pune la coadă la laptomat, frumos şi civilizat.

Între timp, rămân să păzesc maşina şi admir parcarea. Plină ochi! Aglomeraţie ca în tîrgul din Gilău, unde e plin de maşini cu volan pe dreapta.

La un moment dat, observ un participant la trafic care căuta şi el loc de parcare, în disperare. Un Opel roşu vechi şi obosit, număr de Cluj cu steluţe, sclipicenii şi beteală pe el; condus de un cetăţean de altă etnie (aţi ghicit, nu era vorba de etnia asta). Încetineşte, se uită prudent în stînga, în dreapta… i se citea pe faţă disperarea pe care o avusesem şi eu în urmă cu 3 minute!

La vreo 20 m erau două locuri libere. Binevoitor, îi fac semn larg ca o maiestate: acolo! Opelul prinde curaj, ia curba şi parchează elegant. Apoi şoferul de altă etnie opreşte motorul, sare din maşină şi o rupe la fugă în direcţia opusă mie, ca un apucat! Probabil îl supăra stomăcelul, sau ceva. Fac şi eu cîţiva paşi către el şi zbier:
– Şefu’, dai şi tu la băiatu’ un leu să-ţi păzesc maşina, să nu ţi-o zgârie boschetarii?

Dar nu m-a mai auzit. Sau nu a vrut să mă audă.

Am pierdut cam 1 leu la afacerea asta.

Text publicat in CJ24FUN

13 lovituri, dă-i și tu!