Am intalnit si bloggeri fericiti

Privire retrospectiva inapoi:

Sunt unele momente in viatza cand ti se mai iveste, asa, printre multe suturi loate de un cur mult prea sensibil la chestii care nu aduc nici pe departe a atingeri de domnisoara, cate o mica satisfactie profesionala. Asa e cazul cand am aflat ca ditamai Ciutacu ma ceteste cand are vreme, ba te mai si baga, scuzati-mi expresia, in blogroll, asijderea ditamai nevasta-sa si finu-so; cand VisUrat iti ia Y!Mterviu dupa ce castigi (pe drept!) titlul de cel mai naspa blogger clujean; cand te suna de la banca Usim si zice “Bueeeey, io te stiu pe tine că te-am citit pe net, tu esti tantalau’ ala care uita sa isi scoata banii din bancomat, toata banca noastra te stie!”; cand te mai baga in blogroll ceva reporteri speciali de pe la Antene care si risca sa isi petreaca Revelioanele cu tine, Primeteveuri, redactori şăfi de ziare regionale sau DJ la EuropaFM; creca am avut si un rol hotarator in a-l face pe Baghy sa se apuce de bloggerit, din cate tiu io minte, si creca ar mai fi ocazii d-astea de mentionat care nu-mi vin acuma in minte, cand te simti bine sa fii in pielea ta, finca vezi pe cate un meseriash d-asta care nu te cunoaste numa’ de pe net si simte nevoia sa vorbeasca cu tine, sa-tz zica vreo doo, mai bune, mai nebune – in general, chestii de bun simptz.

No.

Cam asa ceva am patit zilele astea, cand aflu ca Julius Constantinescu (gugaliti-l!), pe care-l cetesc cu sfintenie de cand era la Ziarul (si un scriitor cum eu poci decat a spera sa ajung), se simte dator, in numele simtului estetic, sa preieie niscai text pe care l-am clocit prin propriile mele flotari, si sa-l publice in sectiunea zilnica a dânsului.

M-am simtit magulit. Pot sa ma simt si eu magulit uneori? Pentru ca daca da, am sa va spun ce i-am facut la medicu’ de familie care o vint sa ma vindece de viroza care ma tintuieste la pat, nemiloasa, de 2 zile.

20 lovituri, dă-i și tu!