Am ajuns la concluzia ca nu sunt roman

Amu s-ar putea sa fiu cuman, da’ sh asta inca e in dezbatere.

Di ce zic io ca nu is roman? Finca mie nu imi mai place sa fur. Nush ce pana me s-o dereglat la mine in cap, da’ io incerc sa nu mai fur. Nimic.

Cand eram bursier in Danemarca, eram cam paduchios de sarantoc. Asa de paduchios ca am plecat de acolo pornit sa nu mai fiu in viatza mea nevoit sa imi mananc de supt unghie din cauza saraciei. Sh asa de bine mi-am respectat promisiunea, ca la intoarcere am lucrat 2 ani lungi de zile ca prof. Sh am avut sansa sa redefinesc hotarele saraciei. Foame sh alte shele.

Si in Danemarca, mergeam io intr-o zi cu bitza mea (primita cadou) sh hopa! Vaz pe jos un portofel. D-ala eftin. Pun frana, ma uit in jur sa nu traga careva de vreun snur sh sa ma vad pe www.redtube.com, la sectia “Fomisti”. Dar nu vad nici un snur, descalec sh ma uit inauntru. Inauntru – 50 de coroane (adeca vreo 8 euro), fara nici un act sau altceva. Io stau, ma scarkin in cap, ma fac ca ma gandesc, ma uit la mine-n portofel unde urla saracia. Ma iau sh ma duc la casa cea mai apropiata, sh sun la usa sa le predau portofelu’, asa incat cine l-a pierdut sa vina la ei, sa si-l recupereze, nu la mine la camin, la un student pârlit. Acasa – nimeni. Booon! Zic io. Deci azi mancam, ca avem 50 de coroane, asta e, Dumnezeu vrea sa ii pastrez, ca daca nu vroia sa ii pastrez ar fi fost cineva acasa! Sh dusu-s-a Groparu, sh s-o imbuibat, ca de obicei, cu cartofi cu macaroane, ca deja mi-era acru sufletu’ de atata papa najpa.

Dupa 2 saptamani, am pierdut portofelul meu, cu 120 de coroane, sh ala care l-o gasit nu o venit sa mi-l aduca, ba o si incercat sa imi sparga contul de card, noroc ca o picat in capcana PIN-urilor false puse expre’ prin portofel, sh ATM-ul i l-o retinut, ca l-am recuperat de la banca.

Azi, merg la bancomat sa scot lei. In fatza mea, un gagiu bine imbracat discuta la telefon. Isi scoate banii sh extrasu’ de cont, sh se cara fara sa-si ia cardu’. Io vad asta, si tocmai atunci apare in stanga mea dracu’ ala mic, roshu, sh zice: “Gropare, da iama in contu’ lui! Goleste-l, da-l dreq de luzăr!” Nu apuc sa ma dezmeticesc, ca apare sh ingerashu, care-mi zice: “Gropare, kiar asa! Goleste-i contu’!” Noroc ca nu ascult niciodata de vocea providentei, sh am dat cancel la nush ce tranzactie ramasese neefectuata, sh tuleo! Dau fuga catre ala, il bat pe umar cu violentza, sh ii zic: “Da’ ce faci, ma!” sh ii intind cardu’. Am plecat pana sa apuce sa-mi multumeasca.

Amu de ce scriu asta: finca la mine in cont mi s-or virat amu vreo 3 saptamani vreo 2000 lei (!) fara sa-i merit. Da, lei noi. Sh ma gandesc, oare sa ma fac ca nu stiu, sau sa merg la banca sh sa le zic sa ii returneze?

19 lovituri, dă-i și tu!