Vineri, la cinema Florin Piersic, a avut loc proiecția de gală a filmului independent ”Răzbunarea țigăncii: pălăria fatală și nazistul”, produs la Cluj.

Știți ce-nseamnă proiecție de gală?

Păi, din aia cu șampanii și concert de saxafon la intrare, lume cu pălărie pe cap (dacă faci duș și intră camerista peste tine în baie și n-ai prosopul la-ndemână, o pălărie este trimisă de însuși Dumnezeu!), toalete din elea interbelice și fracuri, ca la hipsterii de după Marea Depresie.

Și, după ce Groparu își cumpără bilet (pentru că încearcă să nu mai intre pe invitație la filmele românești, mai ales dacă-s făcute cu bani de-acasă, măcar așa să susțină industria), în timp ce se îndrepta emoționat către intrarea în sală…

…cu cotul, delicat și fără să-și dea seama,…

…atinge, în stilul său caracteristic, vreo 3 pahare de șampanie de pe o masă din apropiere, pahare care se prăbușesc cu zgomot…

…și varsă spumantul pe jos…

…dar și pe hainele sale…

…și ale altui invitat.

Urmează o serie extrem de intensă de scuze, cam 5-6 pe secundă; și așa de fierbinți scuzele, că deja lumea din jur o-nceput să transpire.

Tânărul ai cărui pantaloni cărămizii fuseseră pângăriți se uita contemplativ peste petele dalmațiene de șampanie, în timp ce eu îmi țineam recitalul de pardonuri.

Deja epuizasem stocul, urma să trec la cele în limba engleză (uneori mi-aș dori să știu foarte bine maghiară, să zică lumea că un ungur e așa de bleg, nu un român).

Dar n-a mai fost nevoie, pentru că tânărul extrem de cumsecade m-a făcut să-mi revin din jenă relativ repede, fără defribilator și SMURD.

Dar, pentru că deja eram plin de șampanie spumoasă pe mânecă și pe bilet, am mers direct la baie; ca să mă spăl.

Și am aruncat biletul la coș, la baie, că și așa era tot înmuiat.

Și apoi era să nu mai pot intra, că nu mai aveam bilet!

Și nu vroiam în ruptul capului să mă întorc și să scormonesc în coșul de gunoi din baia masculilor, acolo unde-și lasă poporenii șervețelele folosite.

Noroc că doamna de la intrare mă cunoaște și mă văzuse cu biletul smiorcăit de șampanie în mână.

Deci m-a lăsat să intru.

Și am mirosit a vin cale de patru (4) rânduri deasupra mea și alte vreo șapte (7) dedesubt; și am stat și-n sectorul de invitații din sală, că nu mai știam ce loc aveam pe biletul care ajunsese la coșul de gunoi din baia masculilor.

Și apoi, după proiecție, am țâșnit repede-repede către căși, că la reputația mea de om care nu zice niciodată nu unui pahar, numai asta-mi mai lipsea, să vuiască lumea cinematografică că hater-ul premiilor Gopo pute a beutură în plin postul Paștelui cât toate cramele Recaș!

Mno, filmul:
– va rula toată săptămâna la Florin Piersic.
– este unul din proiectele pe care le știu din fașă și de-abia-l așteptam, pentru că așa-i când locuiești în provincie, te cunoști cu toți ardelenii.
– este copilul domnului Adi Munteanu (regizor, producător, scenarist, publicist, realizator radio, patron de birturi și cred că mai sunt vreo 2-3 de spus), om care a tras și el câțiva ani ca să-și vadă bebelușul pe ecrane.
– se ”bucură” de prezența lui Mihai Seplecan, fostul președinte al Consiliului Județean Cluj (actualmente acuzat penal de falsificarea diplomei de absolvire); deci posibil ca pelicula să căpete o dimensiune istorică adevărată (”băăă, ăsta este filmul în care a jucat Mihai Seplecan înainte de a ajunge la mititica!!!”).
– are câteva trimiteri la Clujul vechi deosebit de interesante.
– o are ca protagonistă pe doamna Elena Ivanca (”mama Ceapă” din Usturoi), la al doilea rol de de țigancă din cariera sa, sper să nu rămână așa în memoria colectivă, pentru că îi vin mult mai mănuță roluri de cucoană, domnia sa fiind o damă extrem de finuță!
– …și pe băiatul său cel mare, Vlad Corb, un băiet extrem de talentat și de frumos și de creativ, cred că pică colegele după el!
– are actrițe exrem de frumoase, o încântare vizuală.
– are sonor bun, imagine bună, cadre faine cu Clujul.
– are imagini de arhivă, inclusiv cu deportarea romilor (am căutat pe toți interneții imagini din astea pentru Usturoi, dar am găsit numai pe bani foarte serioși).
– va mai avea un episod care va vedea lumina cinematografului în toamna lui 2017.

O observație de final: ni s-a promis pe scenă că partea a doua este mai reușită decât partea I. Știți ce ciudat sună asta? E ca și când creatorul filmului îți dă senzația că varianta proaspăt văzută nu e chiar tocmai ce și-ar fi dorit el să facă. Păi eu aș fi băgat-o pe asta: băi, fraților, 90% din ce vedeți aici este rezultatul eforturilor mele personale. Ideea mea, scenariul meu, viziunea mea, banii mei. Atâta s-a putut! Acuma, dacă ați văzut stângăcii și nu puteți trece peste ele, ghinion. Dacă ați văzut lucruri frumoase (s-a și râs la proiecție), mă bucur. În rest, mi-aș dori ca fiecare să ducă ceva frumos cu el acasă după seara asta, după ce a văzut filmul!

Eu, de exemplu, am dus cu mine acasă ideea că se poate face film independent în Transilvania și că noi, cu filmul Usturoi, nu suntem excepții.

Și că să am foarte mare grijă, data viitoare, cu mânecile pe lângă mesele cu șampanie.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 5 comments

  1. Mokoy Reply

    S-a umplutara tara de realizatori de filme, da’ observ ca subiectul preferat de ardeleni e “fierbinte”: despre (si cu) rromi. Macar faceti si voi ceva cu evrei…

  2. w41ru5 Reply

    Mai da’ ce-i de numa la Cluj se baga filme d-stea cu sampanie? In Bucuresti cand se va proiecta, stii ceva?
    Si ala al lu’ Dan Alexe cu ovreii, ma rog, este unul din astea doo: “Kabala la Kabul” sau “Iubitii Domnului” ?

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *